„Constanța Casino” (color, 8 iulie 1914)
„Constanța Casino” (color, 8 iulie 1914)
Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.
Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.

Marius Teja este absolvent al Facultății de Istorie, secția Istorie Contemporană, a Universității București și a Masterului de Relații Internaționale al Facultății de Istorie a Universității București. În perioada 1998 – 2002 a fost redactor la Mediafax, iar în perioada 2016 – 2018 colaborator voluntar al cotidianului „Ziua de Constanța”, unde a realizat serialul „Călători străini prin Dobrogea”. Ulterior, pentru o perioadă de doi ani, a fost redactor în cadrul aceleași redacții, realizând serialul „Istoria Dobrogei”. De asemenea, începând cu anul 2020 editează blogul „Națiunea Armână”: https://natiuneaarmana.blogspot.com.

Pe 15 ianuarie 2023 s-au împlinit trei ani de la startul lucrărilor de modernizare a Cazinoului Constanț și cu acest prilej am început proiectul nostru cu câteva articole legate de monumentul emblematic al Constanței.

Am publicat articolele „Cazinoul din Constanța” și „Teatru dramatic și film la Cazinoul din Constanța în La Belle Epoque (1910-1916)” iar astăzi, vă supunem lecturii „Evenimente culturale la Cazinoul din Constanța în La Belle Epoque (1910-1916)”. 

Publicitate
Energia Residence apartamente de vanzare Constanta

Ultimul articol pe care îl vom prezenta este „Spectacole de muzică și coregrafie la Cazinoul din Constanța în La Belle Epoque (1910-1916)”.

Evenimente culturale la Cazinoul din Constanța în La Belle Epoque (191o-1916)
În cei șase de funcționare înainte de intrarea României în Primul Război Mondial, în sala de spectacole a Cazinoului din Constanța s-au desfășurat diverse evenimente culturale, așa cum a fost șezătoarea literară patronată de Regina Elisabeta, cunoscută și sub pseudonimul literar latin Carmen Sylva (Cântecul pădurii).

La Belle Epoque este numele dat ulterior perioadei de pace și dezvoltare cunoscută de Europa între anii 1871, când s-a încheiat războiul franco-german, și 1914, când a izbucnit Primul Război Mondial.

Cazinoul a fost proiectat de arhitectul româno-elvețian Daniel Renard (1871 Dragomirești/Dâmbovița-1954), care studiase la Paris și se stabilise în 1902 la Constanța.

Clădirea în stil Art Nouveau, care a costat în final peste 1.300.000 lei, a fost inaugurată la 15 august 1910, în prezența Principelui moștenitor Ferdinand, a lui Ion I. C. Brătianu, președintele PNL, a altor oficialități, a unui numeros public și a unui sobor de preoți.

Pentru a rentabiliza impresionanta clădire, primăria a fost nevoită să o concesioneze în 1911, pentru un an lui Alphonse Heitz, proprietarul restaurantului „Cafe de Paris” din București, și în 1912, pentru 20 de ani, baronului Edgard de Marcay, domiciliat în Paris și acționar la cazinourile din Monte Carlo, Nisa și Sinaia.

Existența sălii de spectacole a Cazinoului este menționată și într-o reclamă a unui ghid german din epocă (Theatersaal).

Chiar din primul an de funcționare, intelectualii din orașul-port au pledat pentru dimensiunea culturală a clădirii.

Astfel, medicul și scriitorul Alexandru Tălășescu (1862-1932), președintele Societății de Arte, Litere și Sport din Constanța (înființată la Hotel „Regina” în 1909), cerea închirierea Cazinoului în timpul sezonului rece, când „orașul este lipsit de alte distracțiuni intelectuale”, chiria urmând să fie simbolică (Direcția Județeană Constanța a Arhivelor Naționale, fond Primăria Municipiului Constanța, dosarul numărul 36/1910).

Regina Elisabeta la Cazinou

În primăvara următoare, la Cazinou era anunțată „o șezătoare literară sub Înaltul Patronaj al M. S. Reginei, care a binevoit a o onora cu Augusta sa prezență”(„Conservatorul Constanței”, 22 mai 1911).

Și oficiosul liberal local „Drapelul” relata despre „o frumoasă șezătoare literară dată de un număr de scriitori români, sub patronajul M. S. Regina”.

Scriitorii Tănăsescu, Cincinat Pavelescu, Adolf de Herz (pseudonim literar Dinu Ramură), Alexandru Davila, Dimitrie Anghel și Emil Gârleanu au susținut recitaluri poetice și au citit fragmente de proză.

Domnișoara Manolescu a reușit performanța de a executa „numai cu mâna stângă la pian” o baladă a compozitorului romantic polonez Frederic Chopin (1810-1849), iar domnul Călin și domnișoara Cocea au jucat o scenă din poemul istoric „Gringoire” de Th. De Bainville (1887), pentru ca finalul să aparțină secretarului Reginei, Edgar dall`Orsso, cu un moment muzical.

Jurnalistul aprecia că „Serbarea a avut tot succesul”, remarcând atitudinea Reginei, care „a binevoit a ține cerc cu scriitorii și artiștii ce s-au produs, spunând fie-căruia un cuvânt de încurajare și dând semne de satisfacțiune”(„Drapelul”, 29 mai 1911).

Prințesa Elisabeta de Wied (1843 Neuwied – 1916 București) s-a căsătorit în 1869 cu Carol de Hohenzollern, Domnul României de la 10 mai 1866 și Rege de la 10 mai 1881. Perechea princiară a avut o fată, care a murit la patru ani de scarlatină (1874), iar sarcinile pierdute ulterior au determinat-o pe Elisabeta să se implice în mecenatul cultural și acte de filantropie. Cu un gust artistic nativ șlefuit de educația princiară, ea a scris multe poezii, povești, piese de teatru și romane, publicate sub pseudonimul latin Carmen Sylva (Cântecul pădurii).

Magistratul, poetul și compozitorul Cincinat Pavelescu (1872 București – 1934 Brașov) se  făcuse cunoscut ca un epigramist de forță, fiind ales primul președinte al Societății Scriitorilor Români în anii 1908-1909

Alexandru Davila (1862 Golești – 1929 București) absolvise liceul din Paris. Drama sa istorică „Vlaicu Vodă” fusese jucată în premieră în 1902 la Teatrul Național București, unde deținuse funcția de director în perioada 1905-1908. În 1909 înființase Compania Dramatică Davila, care va funcționa până în 1912.

Dimitrie Anghel (1872 Cornești/Iași – 1914 Iași) se născuse într-o familie boierească și fusese inspector domenial în Dobrogea în primul deceniu al secolului XX. Debutase cu poezii în 1890 la revista „Contemporanul”, devenind un exponent al simbolismului, și s-a manifestat și în proză. Fusese redactor la revista „Sămănătorul” (1906-1908) și editase revista „Cumpăna” (1909-1910) și se numărase printre membrii fondatori al Societății Scriitorilor Români (1908).

Dimitrie Anghel

Emil Gârleanu (1878 Iași – 1914 Câmpulung), fiu de militar, absolvise școala de ofițeri, fiind însă nevoit să părăsească armata din cauza activității publicistice. Debutase literar în 1900 cu o schiță și o poezie, urmând apoi colaborări la diverse publicații. Fusese unul dintre membrii fondatori ai Societății Scriitorilor Români, iar în 1911 a fost numit director al Teatrului Național Craiova.

Emil Girleanu
Emil Girleanu

Alice Cocea (1899 Sinaia – 1970 Franța) era fiică de ofițer și debutase într-un rol de copil în 1909 la Teatrul Național din București. Studiase în perioada 1909-1912 la Conservatorul din București și făcuse parte din Compania Dramatică Davila în perioada 1910-1912.

Alice Cocéa - 1921
Alice Cocéa – 1921

Baritonul și violonistul italian Edgar dall`Orsso a îndeplinit funcția de secretar al reginei Elisabeta în perioda 1895-1914.

Regina Elisabeta a fost un bun exemplu pentru succesoarea sa, Regina Maria (1914-1927), care era și o fire foarte dinamică. Noua suverană a asistat la „festivalul anunțat pentru formarea unui filiale a Societății ortodoxe a femeilor române”. La intrarea și ieșirea la evenimentul la care „s-au produs cele  mai ilustre figuri ale scenei noastre muzicale”, Regina a fost aclamată de „foarte multă lume adunată pe străzile și terasa Cazinoului”(„Dacia”, 1 septembrie 1915).

Regina Elisabeta si fiica sa

Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române fusese înființată în 1910 la București din inițiativa unui grup de doamne din elita epocii, sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române. Conform Statutelor, Societatea viza „cultura şi educaţiunea copiilor români, din punct de vedere religios şi naţional, aşa precum cere interesul patriotic”.

Evenimentele culturale pe care le găzduia Cazinoul în epocă erau precedate de cereri adresate municipalității pentru a pune la dispoziție sala de spectacole în mod gratuit, primăria urmând să facă intervențiile necesare la concesionar.

Astfel, Societatea de Ajutor a Elevilor Săraci „Sprijinul”, condusă de profesorul Gheorghe Coriolan de la Gimnaziul „Mircea cel Bătrân”, solicita „gratuit sala Casinoului Comunal pentru reprezentația ce se va da la 19 decembrie a. c. [1910] cu elevii școlilor din oraș, în scopul măririi fondurilor societății și spre a putea veni în ajutorul școlarilor săraci de sărbătorile Crăciunului”(DJCAN, FPMC, 36/1910).

Gimnaziul de băieți din Constanța fusese înființat în 1896, primind numele „Mircea cel Bătrân” în 1901, la inițiativa directorului Virgil Andronescu. Vizita Regelui Carol din 1906 impulsionase dezvoltarea instituției, transformată în liceu în 1911.

Gheorghe Coriolan (1882 Fălciu/Vaslui – 1940?Constanța) obținuse licența în istorie la București în 1907 și a îndeplinit funcția de secretar al școlii în anii 1910-1912.

Pentru sărbătorirea aniversării Unirii Principatelor Moldova și Valahia (24 ianuarie 1859/24 ianuarie 1862), Secția Constanța a Ligii Culturale (președinte A. Tălășescu în 1912) anunța „un mare festival artistic” în ziua de 24 ianuarie 1914, biletul de intrare în sala Cazinoului cedată gratuit fiind de 1 leu (DJCAN, FPMC, 37/1914).

Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor fusese înființată în 1890 la București, de către un grup de studenți cu scopul de „a întreține continuu vie, pe baza culturii naționale, conștiința de solidaritate în întreg neamul românesc”.

Și profesorul Ilie Ghibănescu, directorul Școlii Normale [Liceul Pedagogic], solicita sala gratuit pentru organizarea unei serbări școlare în ziua de 25 martie 1914, ale cărei fonduri colectate urmau să fie folosite pentru înființarea bibliotecii școlii, scop care a fost atins (DJCAN, FPMC, 37/1914).

Școala Normală din Constanța fusese înființată în 1893, dar a fost desființată, din motive financiare, în 1896, când corpul didactic a fost transferat la gimnaziul „Mircea cel Bătrân”. Totuși, dezvoltarea orașului-port a făcut necesară, în 1912, reînființarea instituției de instituția de învățământ.

La 5 martie 1912, Revizoratul (inspectoratul) Școlar al Județului Constanța solicita sala de spectacole pentru a organiza un festival în perioada conferințelor generale, la 31 martie. (DJCAN, FPMC, 33/1912).)

Mărimea sălii de spectacole era reliefată în cererea inspectoratului din 10 aprilie 1914 pentru punerea acesteia la dispoziție gratuită. Revizoratul îl însărcinase pe același profesor Ghibănescu să prezinte „o conferință de psihologie în fața institutorilor și învățătorilor din județ, deoarece la nici una din școlile din localitate nu se găsește o sală unde ar putea încăpea 350 de persoane”(DJCAN, FPMC, 37/1914).

De organizarea „unui festival artistic în onoarea Dlor membri ai Corpului Didactic Primar, întruniți în conferință” s-a ocupat, însă, tot Liga Culturală Constanța la 14 aprilie. (DJCAN, FPMC, 37/1914)

Și Societatea filarmonică „Doina Dobrogei” solicită sala și iluminatul electric gratuit pentru „răspândirea cântecelor noastre naționale” printr-un concert în seara zilei de 14 decembrie 1914. (DJCAN, FPMC, 37/1914)

Societatea fusese înființată în 1911 de 19 persoane, pentru ca ulterior să constituie și un cor mixt condus de doctorul I. Antoniu, care cânta la biserica nouă din cartierul românesc. („Gazeta ilustrată”, I, 16, 31 martie 1912)

La 21 decembrie 1914, la trei luni de la moartea regelui Carol, Eufrosina Adam, directoarea Școlii primare de fete nr. 2, intenționa să organizeze o serbare școlară pentru obținerea de fonduri necesare ridicării unui monument în onoarea suveranului decedat. În răspunsul său, primarul o sfătuia pe directoare, care luase inițiativa „în numele Doamnelor institutoare din orașul Constanța”, să discute problema cu ofițerul Georgescu, conducătorul comitetului organizat în acest generos scop (nefinalizat, din păcate) (DJCAN, FPMC, 37/1914).

Eufrosina Adam (1880-?) era văduva magistratului, profesorului și scriitorului Ioan Adam (1875-1911), fusese profesoară la școala de fete din Hârșova și publicase trei volume de teatru școlar în anii 1908 și 1909.

Nu numai Regina patrona șezători literare, ci și politicienii timpului.

Astfel, pentru 17 august 1915, de la ora 9 seara, era anunțată desfășurarea la Cazinou a unui astfel de eveniment cultural „sub înaltul patronagiu al ministrului V. G. Morțun”, cu participarea poeților Cincinat Pavelescu, George Gregorian, Alfred Moșoiu, Victor Eftimiu, Alexandru Stamatiad, Ionel Pavelescu, care erau „membri ai salonului literar de sub președinția dnei Elena Văcărescu”.

De asemenea, urmau să-și dea concursul poetul Ion Minulescu, violonista Fudulescu, violonistul Zambaccian, tenorul Aratti și pianistul Th. Fuchs, precum și  orchestra dirijată de „maestrul Hodeige”. Accesul la șezătoare nu a fost gratuit, biletele vânzându-se la intrare („Dacia”, 8 august 1915).

Aceeași gazetă remarca succesul manifestării literare evidențiat de sala plină cu membrii elitei locale. Lumea bună a apreciat „Salonul literar din București[?] de sub președinția Poetei Elena Văcărescu”, pe surorile Fudulescu la vioară și în recital poetic din versurile lui Octavian Goga și Vasile Canarache și pe domnișoara Jenny Erimescu de la Conservator.(„Dacia”, 19 august 1915).

Ministrul de Interne Vasile Morțun (1860-1919) era scriitor și politician liberal.

Poeta Elena Văcărescu (1864 București – 1947 Paris) era o descendentă a ilustrei familii boierești a Văcăreștilor. Studiase la Sorbona, debutând literar în capitala Franței. După o nefericită poveste de dragoste cu principele moștenitor Ferdinand, fusese nevoită să plece în exil în 1891 la Paris, unde deschisese un renumit salon literar.

Ion Pavelescu (1889 Râmnicu Sărat – 1924) a fost un cunoscut epigramist.

George Gregorian (1886 Sinaia – 1962) obținuse în 1913 un premiu pentru poezie patriotică (https://www.poeziile.com/autori/George-Gregorian/biografie.php).

Alfred Moșoiu (1890 Galați – 1932) studiase dreptul la Paris, unde publicase versuri în 1912. După întorcerea în țară în 1915, unde îi apăruseră deja poezii în 1910, a continuat să scrie versuri la revista „Flacăra”.

Alexandru Stamatiad (1885 București – 1956 București) devenise în 1914 licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din capitală și publicase deja trei volume în 1910, 1911 și 1915.

După izbucnirea Primului Război Mondial în iulie 1914, ardeleanul unionist Octavian Goga (1881 Rășinari/Ungaria – 1938 Ciucea/România) emigrase în România.

Este mai puțin cunoscut faptul că celebrul colecționar de artă armean Krikor Zambaccian (1889 Constanța – 1962 București) își începuse drumul cultural prin pasiunea pentru vioară.

Și artele plastice au găsit în Cazinou o gazdă binevoitoare.

Astfel, pictorul Gheorghe Sârbu deschidea aici prima expoziție personală la 22 iulie 1916.

Genul predominant al manifestării a fost peisajul, iar ca specie a acestuia s-a evidențiat peisajul acvatic din Delta Dunării și de la Marea Neagră. (Al. Hristu, 1968)

Sârbu (1883 Tulcea – 1955 București), născut într-o familie de țărani, a învățat din 1889 la Școala de Belle Arte din București, iar în perioada 1909-1913 a studiat la Munchen, Budapesta și Viena. Din 1913 a participat la saloanele oficiale anuale, iar în 1916 a deschis o expoziție personală și în capitală. Opera sa este marcată de rigoarea desenului învățată în spațiul germanic. O temă specifică lucărilor sale este peiajul lacustru al orașului natal, tablourile sale fiind expuse azi și la Muzeul Delta Dunării din Tulcea și Muzeul de Artă din Constanța.

După intrarea României în primul război mondial, la 15/28 august 1916, clădirea Cazinoului a fost folosită ca spital de către Crucea Roșie.

În colecția iconografică a Bibliotecii Județene Constanța există patru cărți poștale ilustrate având ca subiect Cazinoul din Constanța și care sunt datate de  expeditori și de ștampilele poștei în perioada 1911-1914. Pe fața vederilor sunt imprimate următoarele titluri: „Casino Comunal Constanța” (alb-negru, 12JUL911), „Salutări din Constanța Terasa Casinoului” (color, 10 iunie 1913), „Constanța Cazinul Comunal văzut de pe Mare” (color, 24AUG913), „Constanța Casino” (color, 8 JUL914).

Cazinoul din Constanța văzut de pe mare
Cazinoul din Constanța văzut de pe mare
Cazino Constanța
Cazino Constanța

Bibliografie:

Direcția Județeană Constanța a Arhivelor Naționale, fond Primăria Municipiului Constanța, dosare: 36/1910, 37/1914

„Conservatorul Constanței”, 22 mai 1911

„Dacia”, Constanța: 8 august 1915, 19 august 1915, 1 septembrie 1915

„Drapelul”, Constanța, 29 mai 1911

***, Povestea casino-ului abandonat din Constanța, „Historia.ro”, București https://historia.ro/sectiune/general/povestea-casino-ului-abandonat-din-constanta-569217.html

***, Carmen Sylva – regina scriitoare, „Ziarul financiar/Ziarul de duminică”, București,  6 octombrie 2003

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/carmen-sylva-regina-scriitoare-2972327

***, Actrița Alice Cocea: o femeie fatală, „De ieri și de azi”, octombrie 2014

https://deieri-deazi.blogspot.com/2014/10/o-femeie-fatala-actrita-alice-cocea.html

***, Casa Reginei Elisabeta, „Familia Regală a României” https://www.romaniaregala.ro/atitudini/casa-reginei-elisabeta/

***, Legenda întemeierii, „Colegiul Național Mircea cel Bătrân Constanța” https://www.cnmbct.ro/index.php/theme/istoric

***, Alfred Moșoiu biografie, „Poeziile”

https://www.poeziile.com/autori/Alfred-Mosoiu/biografie.php

Falcan Dan, A fost odată ca niciodată: La Belle Epoque, „Historia.ro” https://historia.ro/sectiune/general/a-fost-odata-ca-niciodata-la-belle-epoque-571685.html

***, Jacques Zambaccian. Un om și opera lui, „Liternet”,

https://destinatii.liternet.ro/articol/105/Jaques-Zambaccian/Un-om-si-opera.html

***, Gheorghe Sârbu, între spațiul german și Delta Dunării, „Artline.ro”

https://www.artline.ro/Gheorghe-Sarbu–intre-spatiul-german-si-Delta-Dunarii-23648-1-n.html

Gârleanu Marinela, Povestea vieții lui Emil Gârleanu, „De ieri și de azi”, iulie 2021

https://deieri-deazi.blogspot.com/2021/07/povestea-vietii-lui-emil-garleanu-de.html

Hristu Alexandru, Catalogul expoziției retrospective Gheorghe Sîrbu, Muzeul de Artă Constanța, 1968

  1. A., Alexandru Stamatiad, „Artline.ro”

Moceanu Răzvan, Portret: Elena Văcărescu – prima femeie primită în Academie, „poeta neliniștii divine”. Povestea sfâșietoare de dragoste cu regele Ferdinand, „Radio România Cultural”, București, 17 februarie 2022

https://www.radioromaniacultural.ro/portret-elena-vacarescu-prima-femeie-primita-in-academie-poeta-nelinistii-divine-povestea-sfasietoare-de-dragoste-cu-regele-ferdinand/

Neamul Mărculeștilor,Vasile G. Morțun – Genealogie, album de familie, înfăptuiri, „Salutări din Roman”, 21 iulie 2019

Vasile G. Morțun – Genealogie, album de familie, înfăptuiri

Negru Anemari, Dimensiunea ortodoxă a Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, „Limba română”, noiembrie 2017

Nicoară Vasile, Un vizionar al didacticii moderne – Directorul Gheorghe Coriolan, ctitor al Liceului Mircea cel Bătrân Constanța, „Tribuna învățământului”, București, nr. 27 martie 2022

Un vizionar al didacticii moderne – Directorul Gheorghe Coriolan, ctitor al Liceului Mircea cel Bătrân Constanța

Oprea Horia, Viața lu Dimitrie Anghel, „Istorii regăsite”, 18 aprilie 2015

Viața lui Dimitrie Anghel

Păuleanu Doina, Cazinoul din Constanța, Boemă, loisir și patrimoniu european la Marea Neagră, Ex Ponto, Constanța, 2011.

Pena Cătălin, Ce urmărea Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor, „Evenimentul istoric”, București, 17 decembrie 2020

https://evenimentulistoric.ro/ce-urmarea-liga-pentru-unitatea-culturala-a-tuturor-romanilor.html

Secrieru Vera,  Cincinat Pavelescu: „Îți mai aduci aminte, doamnă…”, „Dosare secrete”, https://dosaresecrete.ro/cincinat-pavelescu-iti-mai-aduci-aminte-doamna/

Idem, Alexandru Davila: Nenorocirea care i-a schimbat viața, „Dosare secrete” https://dosaresecrete.ro/alexandru-davila-nenorocirea-care-i-a-schimbat-viata/

Citește și:

Istoria Dobrogei: Cazinoul din Constanța, de la idee la emblemă a orașului de la malul mării

Istoria Dobrogei: Teatru dramatic și film la Cazinoul din Constanța în La Belle Epoque

Publicitate
Zen Residence – Constanta, apartamente de 2 - 3 camere direct dezvoltator imobiliar

Ne puteți urmări și pe Facebook, Twitter sau Google News!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Introduceți aici numele dvs.