Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.
Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.
Marius Teja este absolvent al Facultății de Istorie, secția Istorie Contemporană, a Universității București și a Masterului de Relații Internaționale al Facultății de Istorie a Universității București. În perioada 1998 – 2002 a fost redactor la Mediafax, iar în perioada 2016 – 2018 colaborator voluntar al cotidianului „Ziua de Constanța”, unde a realizat serialul „Călători străini prin Dobrogea”. Ulterior, pentru o perioadă de doi ani, a fost redactor în cadrul aceleași redacții, realizând serialul „Istoria Dobrogei”. De asemenea, începând cu anul 2020 editează blogul „Națiunea Armână”: https://natiuneaarmana.blogspot.com.
Dobrogea în revista „Albina Carpaților” din Sibiu în 1877-1878
„Albina Carpaților”
Revista românească „Albina Carpaților” a apărut la Sibiu în perioada 18 august 1877 – 30 septembrie 1880.
În 1867, prin instituirea statului dualist austro-ungar, Transilvania și-a pierdut statutul de principat independent și a fost inclusă în regatul maghiar.
În perioada 18 august 1877 – 1 octombrie 1878, publicația, cu subtitlul „Foaia beletristică, scientifică şi literară cu ilustraţiuni” a apărut săptămânal, iar apoi bilunar, fiind tipărită de W. Krafft din Sibiu.
Revista a fost editată la Sibiu de Visarion Roman (1833 – 1885 Sibiu) și, la început, l-a avut ca redactor la Brașov pe Ioan Alexandru Lapedatu (1844 Colun/Sibiu – aprilie 1878 Brașov), iar după moartea prematură a celui din urmă, pe Iosif Popescu.
Lapedatu își luase doctoratul în litere la Bruxelles în 1871 și ocupa postul de profesor de limbi clasice la Liceul Ortodox din Brașov.
Roman fusese redactor al „Telegrafului român”, bibliotecar la ASTRA, corespondent al „Românului” (București), editor al „Amicului școalei” și „Amicului poporului” și era membru corespondent al Academiei Române din 1877.
Tematica principală era românească având subiecte referitoare atât la Transilvania, Banat și Bucovina, cât și la România.
Printre colaboratori se numărau Iosif Popescu, N. Densușianu, Al. Marinescu, Alexe Teohari, Ioan Slavici, Andrei Bârseanu, Ion Gorun/A. I. Hodoș (Transilvania), S. F. Marian (Bucovina), V. Alecsandri, D. Bolintineanu, G. Crețeanu, Al. Macedonski, T. Burada (România).
Revista era distribuită pe bază de abonament atât în Austro-Ungaria, cât și în România.
Publicația a avut inițial 12 pagini, pentru ca ulterior numărul lor să se mărească la 16.
Ultima pagină și apoi ultimele două pagini erau dedicate rubricii „Varietăți”, realizată de V. Roman și alcătuită din știri scurte din diverse domenii și zone. În această secțiune se găsesc referințele privitoare la Dobrogea: una din 1877, una din 1878, cinci din 1879 și șapte din 1880 (două în același număr).
Emigrația găgăuzilor din Dobrogea otomană în Rusia după 1829
Dobrogea a fost menționată prima dată în revistă în numărul din 3 noiembrie 1877, în știrea Statistică. Emigrațiunea Bulgarilor în Basarabia.
După victoria Rusiei împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1828-1829, armata rusă a adus în Basarabia 25.000 de bulgari, numărul acestora crescând în 1850 la 85.461. Autorul îi împarte în două categorii: Crni Bulgari (Bulgari Negri) din Rumelia (sudul Bulgariei de azi) și „Găgăuţiî, emigraţi din Dobrugea şi cari nu vorbesc, decât turcesce.”
Găgăuzii sunt un popor turcic creștin. Strămoșii lor turci oguzi au fost așezați în Dobrogea, ca provincie de frontieră bizantină, în secolul XIII, când s-au și creștinat. (C. Rezachievici, 1997)
Trofeele armatei ruse în operațiunile militare din Dobrogea din vara anului 1877
A doua menționare a regiunii dintre Dunăre și Marea Neagră datează din 2 martie 1878, în știrea Trofeele armatei rusești. (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/39492)
Corpul de armată XIV rus, condus de generalul Zimmermann, făcuse 4.600 de prizonieri „în diverse atacuri mai mici” și capturase 100 tunuri, 400 corturi şi 4.500 puști.
Marea unitate a lui Zimmermann forțase Dunărea pe la Măcin la 9/21 iunie și apoi atacase pe direcțiile Tulcea, Babadag și Hârșova, ajungând în luna iulie pe aliniamentul Cernavoda-Constanța. Ofensiva corpului de armată XIV fusese o operațiune de diversiune, menită să distragă atenția comandamentului otoman de la traversarea Dunării pe la Zimnicea de către principalele forțe rusești. (M. Teja, Sfârșitul administrației otomane la Tulcea în iunie 1877)
Suprafața și populația Dobrogei în 1878
O referire indirectă la Dobrogea se găsește în știrea Statistică. Prospect statistic asupra schimbărilor politice de pe peninsula balcanică din 31 ianuarie 1879. (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/39515)
Informațiile reprezentau o anexă la harta realizată de A. Petermann conform lucrărilor Congresului european de la Berlin din 1/13 iunie – 1/13 iulie 1878, încheiat cu semnarea tratatului de pace care a reglementat „criza orientală” din 1875-1878.
August Heinrich Petermann (1822-1878) a fost un cunoscut cartograf german al secolului XIX, cu studii de specialitate.
În ce privește Principatul România, se preciza că pierduse 8480 kmp și 127.000 de locuitori prin cele trei județe din sudul Basarabiei cedate Rusiei și obținuse 14.860 kmp și 221.000 de locuitori ca „Adaos prin tractatul dela Berlin”.
Francezul Alfred de Caston, editor al publicației „Revue de Bucarest”, făcuse în toamna anului 1878 o călătorie în Dobrogea aflată încă sub ocupație rusească. La întoarcerea la București a publicat broșura Voyage au Dobroudcha, în care preciza că suprafață provinciei era de 19.200 kmp, exclusiv lacul Siutghiol. (M. Teja, Dobrogea românească în 1878)
Astăzi, județele Tulcea și Constanța au împreună 15.660 kmp.
Inaugurarea primei școli românești la Constanța în februarie 1879
Prima știre propriu-zisă referitoare la Dobrogea apare la 28 februarie 1879, cu titlul Din Dobrogea. (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/39517)
Era citat Ministerul de Interne de la București, care primise o telegramă de la Remus Opreanu/R. Opran, prefectul județului Constanța, prin care se anunța „deschiderea solemnă” a școlii din Constanța/Kiustenge, ce fusese „o adevărată serbătore”.
Aceasta era a treia școală publică din județ, alături de cele Mangalia și Hârșova, prefectul acționând și pentru deschiderea unor școli rurale, pentru care solicitase șapte învățători. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Delimitarea frontierei româno-bulgare în Dobrogea în 1879
O altă referire la Dobrogea este inclusă în subrubrica „Cronica” din cadrul rubricii „Varietăți”, la 15 august 1879, când se anunță desființarea Comisiei internaționale de delimitare a granițelor Serbiei, după ratificarea proceselor verbale și întocmirii hărții detaliate. Ca învingătoare în „criza orientală”, Serbia obținuse și ea o mărire de teritoriu pe seama Imperiului Otoman înfrânt.
Autorul preciza: „Unii din membrii ei [comisiei] vor face parte din comisiunea de delimitare de la Arab Tabia și în Dobrogea”. (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/39552)
Arab Tabia (Fortul arab) era o fortăreață otomană construită pe înălțimea ce domina orașul dunărean bulgar Silistra și care își dovedise importanța în războaiele ruso-turce din 1828-1829 și 1853-1856. Ea fost ocupată de un detașament românesc în ianuarie 1879, care a fost nevoit să se retragă în februarie, sub presiunea Rusiei, în contextul lucrărilor Comisiei europene de delimitare a noii frontiere româno-bulgare. (S. Damean, 2009)
Comunele din Dobrogea în 1879
La 31 octombrie 1879, în subrubrica „Bibliografia” este menționată lucrarea „Ministeriul de interne; oficiul central de statistică. Indicele comunelor din Dobrogea, Bucureșci, tip.-statului, 1879”.
Organizarea administrativă a județelor Tulcea și Constanța
O a doua știre despre Dobrogea se găsește în numărul din 15 noiembrie 1879, în subrubrica „Statistică” cu titlul Împărțirea județelor în Dobrogea. (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/39535)
- Județ – Plasă – Comuna urbană – Comuna rurală – Total – cotun. [cătun]
- Kiustenge – Hîrșova – 1 – 14 – 15 – 41
- Kiustenge – Kiustenge – 1 – 31 – 32 – 31
- Kiustenge – Mangalia – 1 – 48 – 49 – 60
- Kiustenge – Megidie – 2 – 51 – 53 – 54
- Kiustenge – Silistra Nouă – 0 – 40 – 40 – 49
Total – 5 – 184 – 189 – 235
- Tulcea – Babadag – 1 – 24 – 25 – 52
- Tulcea – Măcin – 1 – 14 – 15 – 29
- Tulcea – Sulina – 2 – 9 – 11 – 9
- Tulcea – Tulcea – 3 – 23 – 26 – 23
Total – 7 – 70 – 77 – 113
Dacă totalizăm pe întreaga regiune, obținem 12 comune urbane (orașe) și 254 comune rurale, 266 comune și 348 cătune.
Nu s-a menționat desființarea județului dunărean Silistra Nouă la 1 aprilie 1879 și includerea teritoriului său ca plasă în județul Constanța. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
În timpl domniei lui Al. I. Cuza (1859-1866), s-au adoptat legi pentru organizarea adminsitrativă a țării. Conform Legii rurale din 11 iunie 1862, comunele erau împărțite în comune urbane și comune rurale, iar prin prevederile Legii 396/1864, județul era împărțit în plăși, ce cuprindeau comune urbane și rurale. (Redacția TV Făgăraș, 2013)
Geografia Dobrogei
A doua lucrare despre Dobrogea este menționată în știrea Academia Română din 31 ianuarie 1880. (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/39539)
Este vorba de lista publicațiilor și invențiilor realizate în perioada 16 august 1878 – 31 decembrie, care au fost prezentate la concursurile anuale ale Academiei. În cele 22 de lucrări este inclusă Globul și geografia României. Dobrogea de G. Mihăilescu.
Era evident interesul general al societății românești, reprezentate la cel mai înalt nivel științific de Academie, pentru noul teritoriu al țării.
Geografia bulgărească versus geografia românească
O știre cu caracter geografic și politic, care simboliza declanșarea disputei teritoriale a celor două state vecine pentru Dobrogea a apărut la 31 mai 1880 cu titlul O geografie bulgărească. (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/39547)
Era vorba de cursul de geografie tipărit în 1879 de Smirnoff, din care un fragment fusese publicat în ziarul bulgar „Filipopolis”: „Principatul Bulgariei cuprinde cea mai mare parte a Peninsulei balcanice. (…). Cele mai importante porturi sunt: Sulina[!], Kiustenye (Constanţa)[!], Balcic, Varna, Burgas şi portul dela Salonic, care întrece pe tóte celelalte. (…) Principatul este împărţit în 12 guvernăminte (gubernii) care sunt: Sofia,Vidin, Târnova, Rusciuc, Tulcea[!], Varna, Slivna, Plovdiv, Uscup, Biolia, Seres.”
Roman se mărginește să exclame în loc de comentariu: „Acest cap-d’operă geografică s’a imprimat în „Tipografia Danoff” din Filipopoli!”
Filipolis a fost denumirea antică a orașului Plovdiv din centrul Bulgariei.
Apariția periodicului „Farul Constanței”
În numărul din 15 iunie 1880, în subrubrica „Ziare nouă” este anunțată apariția primei publicații din județul Constanța: „Farul Constanţei, ziar oficial al judeţului Constanţa. Apare în Constanţa (Dobrogea) odată pe septemână. Abonamentul pe an 20 lei, pe 6 luni 12 lei.” (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/39548)
„Farul Constanței” va apărea fragmentar până în 1938.
Periețenu, locuitor al Medgidiei
„S. N. Periețenu din Medgidge (Dobrogea)” a fost unul din cei opt dezlegători ai jocului „Gâcitură de șah”(refacerea unei strofe dintr-o poezie de Dimitrie Iliescu prin săritura calului de șah printre silabe), fiind menționat la 30 iunie 1880. (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/39549)
Călătoria lui Teodor Burada în Dobrogea în 1880
A treia lucrare despre Dobrogea a fost amintită în subrubrica „Bibliografia” din 31 iulie 1880: „O călătoria în Dobrogea, de Teodor T. Burada, Iaşi 1880. Tipografia naţională, strada Alecsandri. Preţul 2 lei.”
Teodor T. Burada (1839 Iași – 1923 Iași), descendent al unei familii boierești, făcuse studii de drept și muzică la București și Paris și ocupa funcțiile de magistrat și profesor la Conservatorul din Iași. „O călătorie în Dobrogea” a fost prima monografie folclorică românească care a abordat creațiile populare în versuri (colinde, descântece, bocete, balade) îm context istoric și geografic. (Vasile, 2010)
Poezie și folclor din Dobrogea
Ultimul număr al „Albinei Carpaților” a fost și singurul care a găzduit texte despre Dobrogea în afara rubricii „Varietăți”. (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/39554)
Este vorba de poezia în trei strofe „Farul Constanței”, semnată de H. Rheinstein la „Constanţa 18/30 Iuniu 1880”, un elogiu adus victoriei României în Războiul de Independență și unirii cu Dobrogea:
„Ce luceşce ‘n depărtare / Pe întinsa Negră Mare / C’o lumină majestosă / Ca o stelă luminosă / Şi în valuri se oglindă / Rada-i dulce strălucindă ? / E românul nenufar, / Este al Constanţei Far.
Ca şi smel cu braţul tare / Pe câmpiile Bulgare / Fiii bravei Românie / Cu strébuna vitejie / Auzind cum mama plânge / Versaü nobilul lor sânge / Pe al patriei altar / Pentru al Constanţei Far.
Şi frumosă Românie / Azi se ‘ntinde cu mândrie / Sub stindardul neatârnare! / Pân’ la ţermurile mărei / Şi o stea strélucitóre / Mândră şi nemuritőre / Luminez’ al ei hotar, / Este al Constanţei Far.”
De asemenea, au fost publicate patru creații folclorice culese de Teodor Burada în timpul călătoriei sale prin noul teritoriu românesc, lucrare menționată în numărul din 31 iulie 1880: Tudor Tudoraș, Merla și sturzul, Buca Bucaleț și Necola Neculcea.
Eroul baladei Tudor Tudoraș era harnicul „Tudor dobrogean / Din viță mocan”, a cărui frumoasă soție Voichița era crâșmăriță pe drumul spre Țarigrad (Constantinopol). Invidia „aianilor Chiustengii/Boerii Dobrogii” se manifesta prin haraciul mare pe care Tudor trebuia să-l plătească și, ca urmare, el merge să se plângă împăratului (sultanului), care îi face dreptate.
Buca Bucaleț, „sluga bătrână” a lui Ștefan cel Mare, vine la ședința divanului domnesc cu un armăsar tânăr, pe care domnul invidios vrea să-l ia. Dar eroul reușește să-l păcălească pe marele voievod și reușește să fugă cu calul și cu caftanul de domnie primit de la împărăție (sultan), urmărit de amenințarea lui Ștefan cel Mare.
Necola Neculcea, „Din oraș din Tulcea / Fecioraș de Sîrb”, dorea să se căsătorească cu „Fata de Franc / Făcută cu-n Turc”. Aceasta îi cere, ca o condiție a căsătoriei, să-i facă o vie frumoasă în mijlocul mării. Diavolul îl ajută pe erou, dar fata îi pune o altă condiție, cerându-i să săgeteze luna atunci când soarele va fi la amiază. Simțindu-se păcălit, Necola se răzbună săgetând-o pe fată și aruncând-o în mare.
Bibliografie
Damean Sorin, Delimitarea frontierei de sud a Dobrogei, „Sorin Liviu Damean – Blog”, Craiova, 14 septembrie 2009
http://sorin-damean.blogspot.com/2009/09/delimitarea-frontierei-de-sud-dobrogei.html
Netea Vasile, Economiști ardeleni și bănățeni până la Unire. Visarion Roman (2), „Revista economică”, Sibiu, an XLIII, nr. 5-6, 8 februarie 1941, p. 21-23
Redacția TV Făgăraș, Organizarea administrativ teritorială a României 1864-1989, 7 mai 2013
https://www.tvfagaras.ro/organizarea-administrativ-teritoriala-a-romaniei-1864-1989/
Rezachievici Constantin, Găgăuzii, „Magazin istoric”, București, an XXXI, nr. 5-6, mai-iunie 1997
Teja Marius, Sfârșitul administrației otomane la Tulcea în iunie 1877, „Amprenta”, Constanța, ianuarie 2023
Teja Marius, Dobrogea românească în 1878, „Amprenta”, Constanța, ianuarie 2023
Teja Marius, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878, „Amprenta”, Constanța, 2023
Zbora-Ciurel Mariana, Teodor T. Burada, foclorist, etnograf și muzicolog, „Agerpres”, București, 3 octombrie 2019
Citește și:
(FOTO) Istoria Dobrogei: Ocupația rusească în Dobrogea în 1877 – 1878
