Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu rubrica „Istoria Dobrogei”.
Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.
Bugetul porturilor din Dobrogea pe anul 1879
La 27 ianuarie 1879 domnitorul Carol a semnat decretul privind Budgetul general al Dobrogei pe anul 1879, al cărui autor și executant era Dimitrie Sturdza, ministrul finanțelor în guvernul liberal condus de Ion C. Brătianu (1876-1888), document în care era inclus și bugetul porturilor Sulina, Constanța, Tulcea, Cernavoda și Mangalia.
Adoptarea bugetului Dobrogei
Problema bugetului Dobrogei fusese abordată de deputatul conservator Titu Maiorescu în discursul din 28 septembrie 1878, în contextul dezbaterii parlamentare asupra modalității de preluare de către România a fostei regiuni otomane de la autoritățile de ocupație ruse, conform tratatului european de pace semnat la Berlin la 1/13 iulie 1878. (M. Teja, Dobrogea în discursul deputatului conservator Titu Maiorescu din septembrie 1878)
La 14/26 noiembrie, la Brăila, domnitorul Carol a lansat Proclamația către dobrogeni, contrasemnată de guvernul liberal Ion C. Brătianu, în baza căreia armata și administrația română au traversat Dunărea pe la Măcin pentru a prelua autoritatea în Dobrogea. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
La 27 ianuarie 1879, Carol a aprobat Budgetul general al Dobrogei pe anul 1879 semnând decretul nr. 154, contrasemnat de ministrul finanțelor Dimitrie Sturdza, autorul și executantul hotărârii de guvern din 25 ianuarie 1879.
Ion C. Brătianu (1821-1891) a făcut parte din prima generație de tineri români care au studiat în Occident și a participat la revoluția din 1848, Unirea Principatelor în 1859-1862. Co-fondator al Partidului Național Liberal în 1875, a reușit cea mai lungă guvernare în istoria democrației românești în perioada 1876-1888, ale cărei principale realizări au fost proclamarea independenței de stat la 10 Mai 1877 și proclamarea Regatului la 10 Mai 1881. (Anfile, 2019)
Dimitrie Sturdza (1833-1914) studiase dreptul și economia în Germania. Fusese secretar al Divanului ad-hoc al Moldovei în 1857 și apoi secretar al domnitorului A. I. Cuza (1859-1866). Co-fondator al PNL, îi va succeda la președinția partidului lui Ion C. Brătianu. Deținuse portofoliul finanțelor și în guvernele de orientare liberală din 1866 și 1870-1871, iar în guvernarea lui Ion C. Brătianu a fost titularul ministerului în anii 1877, 1878-1880, 1881 și 1888. (Vancu, „Historia”)
După publicarea documentului în „Monitorul Oficial”, deputatul Titu Maiorescu, în interpelarea din 7 februarie, exprima nelămurirea opoziției conservatoare: „Nu știu ce budget este acela? Cine 1-a votat ?” (Maiorescu, 1897)
Cheltuieli pentru materiale
Paragraful „Material” prevedea cinci linii de credit pentru cheltuieli, cu total de 70.892, 84 lei.
Pentru cancelariile porturilor Sulina, Kiustenge/Constanța și Tulcea erau prevăzute credite de câte 18 lei și 51 bani pe lună, cu un total de 666, 36 lei.
Cancelariile porturilor Cernavoda și Mangalia aveau angajate credite de câte 7 lei și 40 bani pe lună, cu un total de 177, 60 lei.
Pentru lemnele și lumânările necesare porturilor Sulina, Kiustenge/Constanța și Tulcea erau prevăzute credite de câte 222 lei și 22 bani pe an, cu un total de 666, 66 lei.
Lemnele și lumânările necesare porturilor Cernavoda și Mangalia aveau angajate credite de câte 111 lei și 11 bani pe an, cu un total de 222, 22 lei.
Pentru plata chiriilor sediilor autorităților portuare în cazul lipsei unor imobile publice disponibile, reparații și mobilier erau credite de 4.000 lei.
Cheltuieli pentru personal
Paragraful „Personal” prevedea că salarizarea anuală a celor 39 de funcționari ai celor cinci porturi dobrogene totaliza 65.160 lei.
Numărul de funcționari alocat fiecărui port indică importanța acordată acestora de către statul român: portul fluvial-maritim Sulina și portul maritim Constanța cu câte 11 funcționari, portul fluvial Tulcea cu șapte funcționari, portul maritim Mangalia cu șase funcționari și portul fluvial Cernavoda cu doar patru funcționari.
Portul Sulina
Personalul portului Sulina, port la Dunăre și Marea Neagră, era salarizat cu retribuții lunare și diurne lunare, cu un total de 17.040 lei.
Căpitanul, ajutorul și dragomanul (translatorul) primeau o retribuție de 400 lei, 200 lei și, respectiv, 200 lei pe lună, cu totaluri anuale de 4.800 lei, 2.400 lei și, respectiv, 2.400 lei.
Cei doi piloți și cei patru gardieni primeau diurne lunare de 150 lei și, respectiv, 80 lei, cu totaluri anuale de 3600 lei și, respectiv, 3.840 lei.
Baronul olandez d`Hogguer a efectuat o călătorie de afaceri în Dobrogea la sfârșitul anului 1878 și la întoarcerea la București a publicat, în februarie 1879, broșura Informațiuni asupra Dobrogei. Deși comerţul se limita la un „trafic de transit şi de sarcină prin încărcări”, Sulina era considerat punctul de încărcare „cel mai important” pentru cerealele regiunii Dunărea de Jos. Importanța micului oraș-port era reliefată și de biroul de taxe al Comisiei Europene a Dunării (cu sediul la Galați) și reședințele viceconsulilor Italiei, Marii Britanii, Olandei, Austro-Ungariei și Suediei şi Norvegiei. (M. Teja, Sulina în februarie 1879)
Portul Constanța
Personalul portului Constanța, port la Marea Neagră, egal la număr cu cel al portului Sulina, beneficia de o salarizare identică cu acesta, cu același total de 17.040 lei.
Baronul olandez arăta că portul Constanța fusese construit în 1856, pe locul vechiului port genovez, de compania britanică care construia calea ferată Constanța-Cernavodă, pe care urmau să fie transportate cerealele din zonă. El detaliază importul și exportul orașului port pe țări, categorii de mărfuri și cantități, precizând că exportul se realiza cu navele Companiei Mesageriilor maritime franceze, ale Lloyd-ului austriac şi Companiei Florio. (M. Teja, Constanța în februarie 1879)
Francezul Alfred de Caston, editor al publicației „Revue de Bucarest”, a efectuat o călătorie în Dobrogea în toamna anului 1878, publicând la întoarcerea în capitala României broșura Voyage dans la Dobrodcha. El menționează că grecul Nicolae Macri, căpitan al portului în epoca otomană, a fost menținut în funcție de autoritățile de ocupație rusești. Macri se remarcase de două ori în timpul operațiunilor militare din 1877, salvând cu o navă a companiei feroviare două grupuri de creștini care se refugiaseră pe litoral din calea devastărilor bașbuzucilor (corp de cavalerie neregulată otomană) și cerchezilor (popor musulman din Caucaz refugiat în Imperiul Otoman din cauza genocidului rusesc). (M. Teja, Ocupația rusească în 1877-1878)
Funcționarul financiar George Auneanu (1852 Iași -1937? Constanța) a făcut parte din primul eșalon al autorităților române instalate la Constanța în noiembrie 1878 și a publicat în 1937 volumul Amintiri. El menționează că Nicolae Macri, o personalitate a orașului, și-a păstrat funcția și sub administrația românească, amintindu-i și pe frații acestuia, Ioan și Otton, ca „mari furnizori de vapoare”. De asemenea, este pomenit Hansohn, proprietarul vaporaşului „cu două roate” care făcea curse la Constantinopol/Istanbul. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Portul Tulcea
Personalul portului Tulcea, port la Dunăre, era salarizat cu retribuții lunare și diurne lunare, cu un total de 12.240 lei.
Căpitanul, dragomanul și copistul primeau o retribuție de 400 lei, 200 lei și, respectiv, 100 lei pe lună, cu totaluri anuale de 4.800 lei, 2.400 lei și, respectiv, 1.200 lei.
Cei patru gardieni primeau diurne lunare de 80 lei, cu totaluri anuale de 3.840 lei.
D`Hogguer detalia exporturile orașului-port Tulcea pe țări, categorii de mărfuri, unități de măsură (chila de Tulcea) și valori în franci. (M. Teja, Tulcea în februarie 1879)
În ce privește traficul maritim pe anul 1876, Edouard Holzel furniza următoarele cifre în volumul Marche progressive de la Rusie vers le Danube (1878, Viena), subliniind că circulația vaselor cu tonaj mare pe brațul Sulina devenise posibilă datorită lucrărilor Comisiei Europene a Dunării:
Pavilion – Număr de nave – Tone
Marea Britanie- 547 – 452.414
Grecia- 566 – 107.216
Austro-Ungaria – 111 – 48.959
Imperiul Otoman- 474 – 38.028
Italia – 92 – 36.546
Franța – 43 – 32.318
Rusia – 50 – 6.048
Alte – 57 – 26.834
Total – 1.943 – 748.363
(M. Teja, Tulcea în februarie 1879)
Portul Cernavodă
Personalul portului Cernavoda, port la Dunăre, era salarizat cu retribuții lunare și diurne lunare, cu un total de 7.320 lei.
Căpitanul și copistul-dragoman primeau o retribuție de 300 lei și, respectiv, 150 lei pe lună, cu totaluri anuale de 3.600 lei și, respectiv, 1.800 lei.
Cei doi gardieni primeau diurne lunare de 80 lei, cu totaluri anuale de 1.920 lei.
Conform lui d`Hogguer, comerțul Cernavodei era „nul”, constând doar în tranzitul mărfurilor pentru Constanța, dar era „susceptibil” de a deveni o piață „importantă” pentru tranzacțiile cerealelor. (M. Teja, Cernavoda în februarie 1879)
Portul Mangalia
Personalul portului Mangalia, port la Marea Neagră, era salarizat cu retribuții lunare și diurne lunare, cu un total de 11.520 lei.
Căpitanul și copistul-dragoman primeau o retribuție de 300 lei și, respectiv, 200 lei pe lună, cu totaluri anuale de 3.600 lei și, respectiv, 2.400 lei.
Cei doi piloți și cei doi gardieni primeau diurne lunare de 150 lei și, respectiv, 80 lei, cu totaluri anuale de 3600 lei și, respectiv, 1.920 lei.
În ce privește portul medieval pe care-l atribuia republicii maritime italiene Genova, olandezul era încrezător că „De sar putea curăţi năsipul ce de secoli s’a introdus în port, şi daca cu puţină cheltuială s’ar rezidi digul peste temeliile celui vechi, care se văd când apele sunt mici, vechiul port s’ar putea restabili precum a fost;”. Totuși, refacerea portului „nu prea ar fi de mare folos pentru comerciul Dobrogei.” (M. Teja, Mangalia în februarie 1879).
Sursă foto: Dan Șambra
Bibliografie
Sturza Dimitrie, Budgetul general al Dobrogei pe anul 1879, Bucuresci, Imprimeria Statului, 1879.
Teja Marius, Ocupația rusească în 1877-1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 28 ianuarie 2023
Teja Marius, Sulina în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 4 martie 2023
Teja Marius, Mangalia în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 7 martie 2023
Teja Marius, Cernavoda în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 14 martie 2023
Teja Marius, Tulcea în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 18 martie 2023
Titu Maiorescu, 41.Interpelare asupra neaplicarii tractatului de la Berlin și a programului ministerial. (Ședința Camerei de la 7 Fevruarie 1879), în Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare cu priviri asupra desvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, vol. 2 1876-1881, Bucuresci, Editura Librăriei Socecu, 1897,
Vancu Anca, Dimitrie A. Sturdza, prim-munistrul cu patru mandate, care a înnebunit, „Historia”, București,
https://historia.ro/sectiune/portret/dimitrie-a-sturdza-prim-ministrul-cu-patru-572095.html
