Încă din cele mai vechi timpuri, teiul este recunoscut pentru calităţile sale terapeutice deosebite iar mirosul emanat de florile de tei ne încântă la fiecare început de vară.
Popoarele teutonice considerau acest arbore sacru iar celţii îl priveau ca pe un simbol al altruismului deoarece se credea că sub influenţa miresmei sale îmbătătoare oamenii spun doar adevărul. De unde şi ritualul din timpurile medievale, când îndrăgostiţii îşi jurau iubire eternă la umbra unui tei înflorit.
Ce substanţe conţine floarea de tei?
Florile de tei şi ceaiul obţinut din acestea au numeroase virtuţi terapeutice care pot ajuta la ameliorarea a numeroase probleme de sănătate.
Florile de tei au în compoziţie un anumit tip de zahăr (care deosebeşte acest ceai de restul prin dulceaţa sa naturală), acid galic şi catecol, precum şi ulei esenţial numit farnesol, care conferă plantelor proprietăţi neurosedative şi antispastice, reducând inflamaţiile de la nivelul aparatului respirator şi fiind astfel de mare ajutor celor care suferă de viroze sau răceli.
Pentru a obţine un potenţial maxim din punct de vedere al substanţelor active, florile de tei trebuie culese imediat după înflorire, la 1-2 zile după ploaie, pe vreme însorită, şi apoi trebuie uscate la umbră. Florile de tei conţin mucilagii, uleiuri esenţiale, taninuri, glucozide, flavonoide, zaharuri, mangan şi vitamine.
Datorită substanţelor active din plantă, ceaiul de tei este folosit ca sedativ uşor şi este recomandat să fie băut cu 30 de minute înainte de culcare, în special în cazul persoanelor care se confruntă cu tulburări de somn şi stări de nervozitate şi anxietate.
În ce boli floarea de tei este de ajutor?
Un studiu făcut în Portugalia a pus în evidență faptul că administrarea teiului diminuează stările de teamă sau de anxietate ale pacienților, precum și unele tulburări asociate lor: atacuri de panică, distonie neurovegetativă. În terapia contra anxietății, se administrează pulberea de tei.
De asemenea, ceaiul de tei ajută la ameliorarea migrenelor şi promovează o digestie sănătoasă, atunci când este asociat cu ceaiul de muşeţel sau de mentă, tratează constipaţia şi diareea şi previne deterioarea celulară, graţie flavonoidelor cu rol de protecţie împotriva radicalilor liberi, care sunt principalii factori în apariţia bolilor grave.
Ceaiul de tei amestecat cu bicarbonat de sodiu este folosit şi la gargară, pentru tratamentul inflamaţiilor amigdalelor şi în caz de tuse convulsivă.
Florile de tei distrug bacteriile din organismul omului, elimină urina și transpirația din organism, scade febra.
Infuzia combinată de tei amplifică diureza, stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac și băi generale cu flori de tei, care au un efect diuretic și calmant, fiind utile și ca adjuvant contra cistitei și a nefritei.
Gastrita, durerile de tip arsură, specifice acestei afecțiuni, sunt calmate și vindecate cu pulbere de tei. Pe de o parte, ea reduce nivelul de stres și tensiunea psihică, iar, pe de altă parte, protejează și cicatrizează mucoasa gastrică. Pentru o mai mare eficientă, se pune la macerat, împreună cu teiul și o cantitate egală de rădăcină de lemn-dulce.
Adjuvant în hepatita de tip B și C — principiile active din teiul argintiu au efecte hepatoprotectoare. Efectul de protejare al celulei hepatice, combinat cu efectul de stabilizare și de calmare psihică, recomandă această plantă în tratarea hepatitelor cu posibilă evoluție spre ciroză.
În dureri articulare provocate de artrită, infuzia de tei reduce inflamația și mai ales durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit cercetătorilor, flavonoidelor conținute de florile de tei.
Pentru persoanele care se confruntă cu afecțiuni renale, ceaiul de tei este, de asemenea, indicat pentru că are proprietatea de a trata incontinența și previne formarea pietrelor la rinichi.
Adjuvant în limfom malign și cu acțiune antitumorală, ceaiul din florile de tei cu frunza în formă de inimă are efecte de inhibare a multiplicării celulelor tumorale și induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. Aceste efecte, se pare, sunt produse de o substanță (scopoletina) conținută de florile acestei specii de tei.
Totodată, această plantă este eficientă în cazul arsurilor, bronșitei, leșinuri, angină, boli ulceroase, pentru scoaterea durerilor din articulații și a durerilor de cap, precum și în cazul colitelor intestinale.
Folosită cu succes în cosmetică și cure de slăbire
În cosmetică, florile de tei sunt folosite în combinaţie cu florile de albăstrele pentru comprese împotriva cearcănelor şi ca remediu pentru ochii obosiţi şi umflaţi. În plus, florile de tei măcinate amestecate cu lapte şi ovăz constituie o excelentă mască de faţă cu proprietăţi de revigorare şi hidratare a tenului tern, palid, lipsit de strălucire.
Ceaiul de tei este indicat şi în curele de slăbire deoarece are efect diuretic şi ajută la eliminarea retenţiei de apă din organism, creşte uşor temperatura corpului şi ne ajută să transpirăm mai mult, scăpându-ne în acest mod de toxinele din corp.
Pentru persoanele care se confruntă cu afecţiuni renale, ceaiul de tei este de asemenea indicat pentru că are proprietatea de a trata incontinenţa şi previne formarea pietrelor la rinichi.
Contraindicații
Deşi teiul prezintă atât de multe beneficii, această plantă destinată relaxării nu este recomandată tuturor persoanelor, mai ales celor care urmează un tratament medicamentos. Înainte de a consuma ceai de tei pentru beneficiile sale, orice persoană trebuie să consulte medicul, care îi va prezenta toate avantajele dar şi dezavantajele acestei terapii cu flori de tei.
Printre persoanele care nu trebuie să consume ceai se numără gravidele (în special în ultimul trimestru de sarcină, pentru că substanţele din tei subţiază sângele şi creşte riscul de hemoragie postpartum), pacienţii cu anemie (împiedică absorbţia de fier), cardiacii (poate accelera ritmul cardiac) şi şoferii (teiul poate produce ameţeală şi stare de somnolenţă).
În cazul consumului permanent a ceaiului din flori de tei, vederea poate scădea fulminant. Se are în vedere, consumul regulat de ceai și un timp îndelungat.
Administrate în doze normale, niciun studiu realizat până în prezent nu a pus în evidență vreo formă de toxicitate a teiului, nici măcar asupra femeilor care alăptează sau a celor însărcinate.
Foarte rar pot apărea cazuri de alergie la tei, care se manifestă mai ales cutanat.
Mierea de tei, una dintre cele mai bune tipuri de miere
Din nectarul florilor arborelui de tei se poate obţine mierea, a cărei culoare poate varia de la galben deschis la portocaliu închis şi care areun miros dulce lemnos, uşor de recunoscut. Acest tip de miere este considerată una dintre cele mai bune deoarece este foarte bogată în vitamina B, aminoacizi şi antioxidanţi.
Printre proprietăţile curative ale mierii de tei se numără cele antiseptice şi antiinflamatorii, care fac din acest aliment un tratament naturist eficient în caz de răceală, gripă, tuse şi crampe abdominale.
