Socul este recunoscut, deopotrivă în folclorul românesc și european, drept plantă de leac și plantă magică. Socul, apreciat ca remediu natural, a fost folosit din cele mai străvechi timpuri în medicina tradițională.
În știința modernă, cercetările din ultimii 15 ani realizate în țări precum: Germania, Elveția, Israel, Polonia, Serbia sau Statele Unite, au scos în evidență proprietățile medicinale uluitoare ale socului.
În scopuri medicinale, se folosesc de la soc florile, fructele și scoarța, bogate în ulei volatil, tanin, mucilagii, flavonozide, amine, etilamină, vitamina C și vitaminele din complexul B, izobutilamină.
Frunzele au acțiune laxativă și sub formă crudă se aplică pe răni, fiind calmante și cicatrizante.
De la uzul extern până la cel intern, florile de soc nu încetează să uimească prin efectele sale pozitive – proprietăţi laxative, sudorifice, antiinflamatoare şi dezinfectante. Ba chiar ceaiul de soc a fost folosit pentru a trata epidemia de gripă din Panama în anul 1995.
Ceaiul de soc este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante, scăderea nivelului de colesterol, îmbunătăţirea vederii, stimularea sistemului imunitar, îmbunătăţirea sănătăţii inimii şi pentru tuse, răceli, gripă, infecţii bacteriene, virale şi amigdalită.
Ceaiul de șoc administrat corect, devine soluția perfectă pentru favorizarea expectorației secretiilor bronsice, susținerea proceselor de sudoratie, menținerea sănătății aparatului respirator, fiind considerat și un bun detoxifiant natural.
Ceaiul de soc a fost folosit pentru a trata epidemia de gripă din Panama în anul 1995.
Sunt eficiente în combaterea rinitei, a faringitei, a laringitei sau a bronșitei produse de infecția cu viruși gripali din grupele A sau B.
Bioflavonoide şi alte proteine din sucul acestuia distrug virusurile, răcelile şi gripa care au capacitatea de a infecta celula.
Persoanele cu gripă care au consumat ceai de soc au raportat simptome mai puţin severe, vindecându-se mult mai rapid faţă de persoanele care nu au consumat.
Infuzia rece din flori de soc poate fi folosită pentru tratarea ochilor inflamați sau infectați.
Extractul din flori de soc este folosit pentru îmbunătățirea funcționării rinichilor, contribuind la eliminarea nisipului și la dizolvarea calculilor renali.
Florile de soc conţin pigmenţi organici, tanin, aminoacizi, carotenoide, flavonoide, zahăr, rutin, acid viburnic, vitaminele A şi B şi o cantitate mare de vitamina C.
Ele sunt, de asemenea, un uşor laxativ, un diuretic, şi au proprietăţi sudorifice.
Cu toate acestea, ca urmare a uşoarelor sale proprietăţi laxative, ceaiul de soc nu este recomandat în cantităţi mari (decât în cazurile în care este cu adevărat nevoie). O jumătate de cană de ceai de soc/zi sau o cană/2 zile reprezintă doza benefică, afirmă oamenii de ştiinţă.
Bolile de piele pot fi tratate cu flori de soc
Florile de soc curăță sângele de toxine, ferind corpul de artrită. Sub formă de tinctură, florile de soc sunt indicate pentru calmarea durerilor musculare. Băile fierbinți cu flori de soc sunt un remediu pentru reumatism.
Bolile de piele sunt și ele tratabile cu flori de soc, în special acneea, ezemele, psoriazisul, degerături etc. Leziunile cutanate, precum tăieturile, arsurile și alte răni superficiale se vindecă mai repede sub efectul plantei. Florile de soc pot grăbi vindecarea de herpex simplex (herpes) și purifică glandele limfatice. Alături de proprietățile astringente excelente pentru pielea sensibilă, calmează mâncărimile și iritațiile.
Durerile de urechi pot fi atenuate cu ajutorul unei cataplasme preparate din flori de soc.
Florile de soc contribuie la eliminarea apei din organism și la stimularea digestiei, fiind indicat în curele de slăbire, putând fi asociate cu ceaiul de lămâie.
Florile de soc pot fi consumate sub formă de infuzie, decoct sau socată. În răceli, mai ales în cazul copiilor, sunt indicate inhalațiile.
Socata este o băutură dulce acrișoară, care conține flori de soc, zahăr și zeamă de lămâie. O rețetă detaliată puteți accesa aici.
Sursa: www.digi24.ro / www.csid.ro
