Omagiu adus Mihaelei Galani de foștii săi profesori din cadrul Specializării Jurnalism a Universității „Ovidius”: „E imposibil să o uiți, vie sau adormită. Te copleșește neputința, golul”

Într-o postare emoționantă, profesorii Specializării Jurnalism din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța își exprimă regretul profund față de dispariția prematură dintre noi a fostei studente și masterande Mihaela Galani, cea care a plecat prematur spre o lume mai bună în dimineața zilei de luni, 3 ianuarie.

Redăm, în cele ce urmează, gândurile profesorilor care i-au îndrumat pașii Mihaelei în anii de studiu:

Lect. univ. dr. Mariana BAFANĂ:

„Dragi colegi, studenți, absolvenți, ne este nespus de greu să exprimăm în cuvinte durerea pentru pierderea studentei noastre Mihaela Galani. Inimile noastre plâng alături de cei care au iubit-o și au apreciat-o ca un suflet care a luptat în ultimii ani ca să trăiască, să-și împlinească visurile și să reușească în activitatea profesională, în ciuda problemelor medicale.

Mihaela a cerut doar dreptul la timp ca să-și construiască un drum spre desăvârșire, cu ambiție, încredere și entuziasm pentru frumos, pentru creație. Și a reușit atât cât i-a permis timpul…Mai departe, estetica frumosului va continua în alte dimensiuni. Dum lin printre stele, unde aripile tale de înger vor crea în eternitate!

Lăsăm mai jos câteva versuri preluate de pe pagina ei, cuvinte în care s-a regăsit în ultimii ani”.

Dreptul la timp

Nichita STĂNESCU

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

Conf. univ. dr. Raluca PETRE:

„Cei mai mulți dintre noi trăiesc fără să gândească și să simtă deplin fiecare clipă, pur și simplu. Mihaela nu a avut acest lux. Pentru ea dreptul la timp a fost o bornă pe care a purtat-o cu sine, pe corpul său fragil, când alți copii se gândeau doar la jocuri și jucării. Viața sa a fost concentrată într-o sticluță mică.

În acest spațiu limitat Mihaela a luptat, a crezut și a dat tot pentru ceilalți: pentru familia iubitoare, pentru lucrătorii a căror muncă depindea de ea, pentru comunitatea pe care s-a încăpățânat să o facă un loc mai bun. A luptat pentru lucruri bine făcute aici, în Constanța, cu mâini harnice, cu idei creative și cu forța de a aduce în fața tuturor ideea că se poate și aici să dezvolți ceva trainic și real.

A lucrat neobosit până în ultima clipă a vieții sale, un exemplu pentru noi, profesorii și studenții alături de care s-a format. Viața sa a fost un puls accelerat, pe care îl simțea în podul palmei. NU a lăsat nicio clipă să treacă în zadar. Mihaela Galani, tânără, frumoasă, plină de viață, ne-a lăsat pe toți în urma sa, muți și împietriți”.

Prof. emerit Aurelia LĂPUȘAN:

„A fost, cu siguranță, o studentă specială. Nu pentru că nu am avut și alți mulți, foarte mulți studenți excepționali, ci pentru că Mihaela Galani era cu adevărat specială. Ambițioasă, creativă, plină de o energie nebănuită, dornică să cunoască, să ajute, să se implice. Nimeni nu bănuia că dincolo de zâmbetul acela cald, generos, de om bun, se ascundea suferința ei. Marea ei suferință fizică: o boală nemiloasă, care îi cerea periodic, tot mai des, suplicii, aducându-i infinite dureri.

Pentru omul sănătos este greu de imaginat ce înseamnă patru ore de dializă, uneori și de două ori pe săptămână, așa cum este greu de înțeles cum reușea această ființă frumoasă, delicată să facă față – ca oricare altul – la cursuri, seminarii, licență, disertație, apoi ridicarea unui brand local la nivel internațional printr-un management ce îi uimea și pe cei mai versați dintre oamenii de afaceri.

Da, Mihaela, le-a făcut pe toate cu convingerea că fiecare clipă a vieții ei trebuie trăită frumos, din plin, fără compromisuri. A avut alături familia într-o exemplară configurație a dragostei și înțelegerii.

A știut să înfrunte greul și să meargă înainte. Să rămână frumoasă la chip și la suflet. Să dăruiască prin iubire și înțelegere.
Drum lin printre stele, fată dragă!”.

Prof. emerit Ana Maria MUNTEANU:

„Am văzut-o astăzi, la prânz. E perfectă, ai senzația că respiră. De aceea, dispariția ei este inacceptabilă, absurdă, tragică…

Era, a fost plină de viață, de proiecte, de o energie inepuizabilă, între două dialize sau două vizite la un spital din Paris, după transplantul de acum 10 ani. E imposibil să o uiți, vie sau adormită. Te copleșește neputința, golul.

Dumnezeu să o îndrume, să o vegheze și să o odihnească în pace!”.

Monixa COROIU, fost cadru universitar:

„Am inima împietrită! Un copil minunat, încercat în scurta sa viață de multe provocări, dar care și-a păstrat mereu bunătatea și optimismul, a plecat în această dimineață la stele… Mihaela Galani a fost una dintre cele mai speciale studente de-ale mele, desteaptă, ambițioasă, blândă, caldă și mereu cu un zâmbet larg pe buze… Drum lin în Lumină, om frumos! 🖤 Știu că te vei regăsi acolo sus cu fratele tău, dar aici ai lăsat un gol imens! Nu știu ce le-aș putea spune acum părinților tăi… Chiar nu știu”.

Sursa foto: Instagram Mihaela GALANI

Citește și:

Mihaela Galani, reprezentant al Gemelli Shoes din Constanța, s-a stins din viaţă la 33 de ani