MINAC, file de istorie: 23 iulie – Sfântul Foca, sfântul care aducea arșița. Legenda dobrogeană respectată deopotrivă de creștini și musulmani

Puține legende din Dobrogea sunt la fel de fascinante precum cea a Sfântului Foca, mucenicul creștin despre care tradiția spune că pedepsea cu foc și arșiță pe cei care îi nesocoteau ziua de prăznuire. Povestea, consemnată încă din secolul al XVIII-lea de Dimitrie Cantemir, vorbește despre o întâmplare care i-ar fi determinat chiar și pe musulmanii dobrogeni să cinstească sărbătoarea de 23 iulie, de teama unei pedepse divine. De-a lungul timpului, Sfântul Foca a rămas în credința populară drept ocrotitorul care veghează asupra holdelor și cel care aduce cea mai fierbinte zi a verii.

Una dintre cele mai interesante legende dobrogene este cea legată de Sfântul Foca, un mucenic creștin pe care, în mod cu totul surprinzător, și musulmanii din Dobrogea l-au prăznuit vreme de secole. Povestea a fost spusă pentru prima oară de Dimitrie Cantemir în opera sa „Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane”, după o călătorie întreprinsă în Dobrogea, în anul 1711.

Potrivit mitului, a existat odată un stăpân turc care avea câmpuri multe de grâu frumos. Într-o zi, el le-a odonat argaților săi „rumâni și sârbi” să meargă cu căruțele la câmp și să adune cerealele. Oamenii s-au opus, spunându-i că este sărbătoare, 23 iulie, atunci când ei îl prăznuiesc pe Sfântul Foca și că este interzis să se muncească în acea zi. Beiul s-a înfuriat, i-a jignit și i-a amenințat cu bătaia, așa că oamenii, de frică, i-au respectat în cele din urmă porunca.

După ce au umplut căruțele, au plecat spre casă, dar deodată, pe drum, s-a pornit o furtună nemaivăzută, cu fulgere și tunete de parcă venise sfârșitul lumii. Fulgerele au căzut peste căruțe, care s-au aprins pe dată. Peste măsură de speriate, animalele ce trăgeau carele au luat-o la fugă prin holdele de grâu, aprinzându-le și pe cele ce nu fuseseră trăsnite. A fost o mare grozăvie, căci toate câmpurile au ars, nu doar pământurile stăpânului turc, ci și cele ale altor proprietari musulmani. Turcii au făcut sfat și au fost gata să îi omoare pe slujitorii creștini, crezând că aceștia puseseră intenționat focul. Oamenii erau însă atât de speriați, încât turcii au înțeles că ceea ce se întâmplase fusese o pedeapsă venită din ceruri asupra lor, pentru că nu respectaseră ziua Sfântului Foca. După acea întâmplare, musulmanii dobrogeni au început la rândul lor să îl prăznuiască pe sfântul creștin. Alături de Sfântul Ilie și de Ilie Pălie (prăznuiți pe 20 și 21 iulie), Foca este considerat ca fiind cel ce aduce foc, arșiță și incendii. Atât în Dobrogea, cât și în Moldova mai există tradiția potrivit căreia, dacă de ziua sa faci pâine la cuptor, fie îți curge sânge din pâine, fie îți arde casa.

Sfântul Foca, „cel care pârlește, dacă nu este prăznuit” mai este adesea menționat ca „sfântul creștin, pe care, din ziua în care au ars șapte sate, îl țin și păgânii”. Foca aducea, se spunea, cea mai fierbinte zi a anului, pentru a le aminti tuturor ce îi așteaptă de nu respectă legile cerului.

Pe vremuri, în toată Dobrogea a existat obiceiul ca de ziua lui Foca să nu muncești, măcar din zori și până la prânz. Altfel, oamenii de la țară credeau că Foca te va pedepsi: că îți va arde grânele, te va umple de pelagră, îți va trăsni vitele în ocol sau te va îmbolnăvi de friguri. De ziua lui nu era voie nici să torci, și nimeni nu avea voie să se scalde. În epoca modernă aceste credințe au devenit imposibil de aplicat: cum le puteai spune miilor de turiști veniți cu trenul de departe că, în această zi caniculară, nu aveau voie să se scalde în apele Mării Negre?

Dincolo de legendă, Foca a fost un personaj real, episcop de Sinope, care a trăit și a pătimit în timpul împăratului roman Traian. A fost martirizat pentru credința sa, dar, după ce creștinismul a devenit religia oficială a Imperiului, în anii 403-404 d.H, pe 23 iulie, moaștele sale au fost mutate de la Sinope la Constantinopol.

Reclama zilei – Aviz! Se aduce la cunoștința publicului constănțean și turiștilor că Băile Mamaia s-au renovat complect, s-au făcut instalații de dușuri cu apă dulce de Siut-Ghiol astfel că vizitatorii care fac baie nu mai sunt expuși la diferite boli de piele și înec, cum ar fi la alte plăji. Prețul unei băi cu costum – 15 lei. Restaurantul  de pe plajă este zilnic aprovizionat cu tot felul de mâncăruri și băuturi românești și streine, prețurile sunt la fel ca la restaurantele din oraș. Restaurantul este deschis și în timpul nopții. Servicii a la Herăstrău. Pescărie proaspătă în tot momentul. Orchestră clasică și muzică militară. (1926)

Sursa foto: Sfântul Mucenic Foca, www. crestinortodox.ro