MINAC, file de istorie: 23 iunie – Jurnalul lui Edith Perkins și primul brad de Crăciun din Dobrogea, în 1860
Cultură
La mijlocul secolului al XIX-lea, Dobrogea devenea un spațiu al transformărilor economice și infrastructurale majore, odată cu lucrările realizate de consorțiul britanic DBSR la linia ferată Kiustenge–Cernavodă și la exploatarea portului Kiustenge.
Lucrările efectuate în Dobrogea de către consorțiul britanic DBSR (construcția liniei ferate Kiustenge – Cernavoda și exploatarea portului Kiustenge) s-au desfășurat sub directa coordonare a managerului și inginerului șef John Trevor Barkley (1825-1882). Acesta și-a luat ca ajutoare pe trei dintre frații săi: George Andrew Barkley, Henry Charles – autorul cărții Between Danube and Black Sea, și Robert Arthur. Ca urmare a lucrărilor DBSR, la Kiustenge s-a format o adevărată colonie britanică, formată din angajații englezi și familiile lor.
George Andrew s-a căsătorit în 1859, la Londra, cu tânăra Edith Perkins (1836-1919). Au avut doi copii, Henry Yarker (1861-1895) și Margaret Jane (1862-1928), care și-au petrecut primii ani din viață la Kustendjie.
Edith Perkins a ținut în perioada 1860-1861 un jurnal în care prezintă detalii despre viața în micul orășel din Dobrogea. Ea oferă informații prețioase legate de comunitate și de membrii ei (în total 150-200 persoane), de viața de zi cu zi, dar și de problemele existente. Jurnalul ei a fost publicat pe site-ul familiei Fenwick of Lambton (din care fac parte și ramurile Barkley și Perkins) (jurnalul a fost publicat de administratorul Nick Harding).
Fragmente din jurnalul Edith Perkins Barkley:
„21 noiembrie – Știri de la dl. Lister. Vasul francez nu a ajuns încă la Varna, așa că nu avem nicio șansă de a primi poșta. Am mers la o plimbare cu G., care este bine din nou…. Domnișoara C. a venit în vizită apoi am fost într-o scurtă plimbare. Era un vânt rece, dar mi-a plăcut…
23 noiembrie – O zi de lucru foarte bună. Poșta a venit seara, cu o scrisoare a unchiului pentru G. și una de la F., pentru mine. Au mai venit scrisori și pentru Iseley și una pentru Lister. Au venit ziare de acasă, revista Illustrated (London News), dar și revista (pentru copii) Punch, pentru Dolly.
7 decembrie – Săracul Bennett a murit azi noapte. Este foarte, foarte frig, iar John (cumnatul John Trevor Barkley) abia a reușit să se întoarcă. A adus contractele de la București, dar a suferit mult de frig pe drum. Călătoria lui a fost foarte periculoasă, mai ales la traversarea Dunării, din cauza gheții.
12 decembrie – Îngrozitor. Astăzi am fost de două ori la biserică și m-am rugat. Săracul O’ Brien este foarte bolnav. Vremea este încă rea.”
Urmează un fragment extrem de interesant: „24 decembrie (Ajun) – Foarte frig. S-a așezat zăpada și a înghețat foarte tare. Iarăși m-am agitat cu spălatul rufelor. Alice este mai îngrozitoare ca oricând. Bradul (n.a de Crăciun) arată foarte dulce. Baby și Emily au venit la cină iar după aceea am aprins bradul iar bucuria lui baby a fost peste măsură, ori asta a fost foarte, foarte drăguț. Baby a stat până la ora 9.”
Rândurile scrise de Edith Perkins Barkley pe 24 decembrie 1860 sunt extrem de interesante. Este practic cea mai veche consemnare a primului brad de Crăciun, aprins pentru prima dată în Dobrogea. Ca exemplu, primul brad de Crăciun amenajat în România (Regatul României, fără Dobrogea la acea vreme) a fost cel al familiei principelui Carol I, la București, în 1866.
Jurnalul continua cu aspecte ale vieții de zi cu zi:
27 decembrie – Am ieșit la plimbare dar am obosit și n-am putut sta mult… Am aflat că săracul O’ Brien a murit.
24 ianuarie (1861) – Copilul nostru, Baby, s-a născut la 6 dimineața…. Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Am fost foarte ușurată să aflu că este un băiat puternic și sănătos (Henry Yarker Barkley). Sunt mult mai puternică și mai bine cu fiecare zi iar copilul a prins puteri în ultimele zece zile… Pe 4 aprilie John s-a întors și toți frații, spre dezamăgirea noastră, au plecat la București. Plecăm acasă pe 6 august și ar trebui să ajungem pe 21, însă ne vom întoarce în octombrie…
Reclama zilei –Dentist Emil Ziring, specializat la Berlin, execută lucrări moderne, cu prețuri modeste. Strada Carol no.40, lângî Poștă. (1930)
Mențiune – La acea vreme Poșta funcționa în actualul sediu al Muzeului de Artă Populară Constanța. Clădirea a fost construită inițial ca Palat Comunal, Primărie a orașului, și din 1906 a devenit sediul Poștei.
