MINAC, file de istorie: 5 noiembrie, d’ale urbei Constanța – Un record de viteză, salonul de coafură, școala de dans și brakul pierdut al domnului Magrin
Cultură
Cum arăta o zi obișnuită de 5 noiembrie în Constanța anilor ’20? Ce se întâmpla în port, unde se întâlneau avocații, ce posibilități de petrecere a timpului liber aveau localnicii și ce întâmplări ajungeau în paginile ziarelor? Răspunsurile se regăsesc în arhiva publicației locale Dacia, ale cărei pagini ne oferă și de această dată o incursiune captivantă în viața orașului de acum aproape un secol.
Continuăm astăzi filele calendarului nostru cu câteva informații și anunțuri interesante, referitoare la evenimente petrecute în anii 20, în ziua de 5 noiembrie. Acestea au fost publicate în ziarul local Dacia și sunt de natură să contureze, fie și parțial, aspecte de trai cotidian din Constanța acelor vremuri. Pe lângă citate, în paranteze au fost făcute mențiuni, completări și clarificări pentru o mai bună înțelegere a contextului istoric și social.
„Record de viteză! O grupare a muncitorilor de port, sub conducerea lui Aurel Negulescu din echipa independentă, a bătut maximul iuțelei la descărcarea mărfurilor. Astfel, această echipă a reușit să descarce cele 34 vagoane de pe vaporul italian „Celio“, numai în 4 ore”. (1924) (Vaporul italian (operat de agenția Lloyd Triestino) a fost o prezență constantă și importantă în Portul Constanța în anii 20, făcând parte din rețeaua comercială și de pasageri care lega România interbelică de porturile din Marea Mediterană. În anii 20, Celio efectua curse regulate de pasageri și mărfuri pe ruta Trieste – Veneția – Brindisi – Pireu – Constantinopol – Constanța. Pe lângă pasagerii care alegeau calea mării spre Italia sau Grecia, vasul descărca la Constanța produse manufacturate, textile, uleiuri și citrice, încărcând pentru export cereale românești și produse petroliere.)
„În grădina restaurantului Cochino a avut loc sâmbătă seară, o agapă colegială a corpului avocaților de pe lângă instanțele judiciare locale. S-a petrecut într-o caldă armonie până către miezul nopții.” (1924) (Restaurantul de categoria I se afla pe strada Carol (astăzi Bd. Tomis), nr.101.
„Școala de Dans prof. Achim din București, sala Hotelului „Regina” Constanța, predă lecțiuni particulare în toate zilele. Curs comun: Lunea, Miercurea și Vinerea, între orele 4-6 p. m. și 8-10 seara. Informațiuni zilnic la sală, între orele 10-12 dim.și 4-8 p. m.” (1925) (Hotelul Regina este actualul Hotel Intim, din strada Nicolae Titulescu).
„Pe strada Cuza-Vodă colț cu Atelierelor, s-a găsit astănoapte o căruță de țară cu doi cai. În căruță se afla un copil de 3-4 ani. Păgubașul se poate adresa poliției, unde căruța a fost lăsată in păstrare.” (1926)
„Domnii avocați Selim Abdulachim, fost deputat, și Dan Alecu au deschis birou de avocatură și notariat (acte), pe str. Vasile Alexandri No. 8 (peste drum de poștă).” (1926)
„Cunoscutul salon „Modern” de coafură din localitate, Piața Ovidiu 17, pentru a putea servi cât mai bine onor și distinsa sa clientelă, cu ocazia sezonului de iarnă, a angajat lucrători de la casa de coafura “Ionică“ din București. Specialiști în tunsori de Dame și ondulațiuni pe Apă. Spre convingere, rugăm onor clientelă a vizita salonul nostru.” (1928). (Casa de coafură și frizerie Ionică (sau „La Ionică”) a fost cel mai faimos și exclusivist salon de frumusețe din Bucureștiul interbelic. Fondatorul salonului, Ionică Oprișan, purta cu mândrie titlul oficial de „coafor al celor trei generații din Casa Domnitoare”, fiind așadar furnizor regal. Salonul La Ionică funcționa la parterul celebrului hotel bucureștean Athenee Palace.)
„Fata Catinca Dumitru din Hasiduluc, în urma unei certe avute cu amantul ei Ghiță Stoenescu a aruncat în fața acestuia conținutul unui pahar cu vitriol. Victima s-a ales cu grave arsuri pe față și mâini.” (1928). (Hasiduluc, Hasi Duluk, este vechiul nume turcesc al localității Cumpăna, și se traducea ca Fântâna cu cumpănă, aici fiind un obișnuit loc de popas din stepa dobrogeană, unde călătorii se puteau aproviziona cu apă de bună calitate.)
„Motocicletă de vânzare Douglas trei cai, în perfectă stare. Preț 25.000 lei. Adresați-vă d-lui avocat Al. Mihail Chirănescu, L. Catargiu 28, Constanța”. (1928)
“Părinților! Să nu neglijați sănătatea copilor. DANS RITMIC pentru copii de 5 ani în sus predă d-na Vero. În curând se va deschide și școala de balet (cu preț de 360 lei lunar) și de dansuri moderne, în plin centru. Ziua deschiderii și locul se vor anunța mai târziu.” (1929)
„După cum se știe, în cuprinsul orașului nostru își făcuse apariția un număr considerabil de prostituate. Față de această situație intolerabilă dl. chestor Leon Panaitescu a luat măsuri drastice, dispunând a se efectua razii continue. Numai în noaptea trecută au fost arestate 40 femei de moravuri ușoare, cari au fost trimise imediat la urmă. Pentru combaterea acestei plăgi abătute asupra orașului nostru, dl. Chestor, într-un raport înaintat organelor în drept, a cerut majorarea personalului inferior polițienesc” (1929).
„S-a pierdut un câine de vânătoare, Brak german, de 3 ani, cu părul cafeniu închis, coada tăiată, răspunde la numele de Heti. Cine îl va găsi sau va da relații precise unde se află va primi 1000 lei recompensă. M. Magrin, str. Lascăr Catargiu, no. 28.” (1929). (Se poate observa că domnul Magrin locuiește la aceeași adresă la care, în 1928, era oferită spre vânzare o motocicletă, de către avocatul Chirănescu. Este foarte probabil ca acesta (Chirănescu) să își fi lichidat bunurile, după care s-a mutat fie din oraș, fie la o altă adresă, iar fostul său imobil a fost preluat de dl. Magrin. Acest domn este Martial Carol Magrin, singurul fiu al celebrului fotograf al Dobrogei și diplomat francez Anatole Magrin (vice-consul al Franței la Constanța), decedat în 1928. Martial Magrin era cel mai mare dintre copiii diplomatului, el având și patru surori. Martial a fost magistrat, avocat, jurist și chiar consul, o scurtă perioadă.
Reclama zilei – Saci Calcutta și Hessian, nuoi și uzați – Pânză Hessian, prompt și a livrer la prețul zilei – Societatea în nume colectiv LABOR – Strada Ovidiu no.10. (1923)
Sursă foto: MINAC
