Muzeul de Istorie Constanța, file de istorie: Farmacii și farmaciști în Dobrogea, portrete din vitrina timpului

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța continuă seria aducerilor-aminte din orașul vechi, astăzi, 13 noiembrie 2026, reprezentanții instituției vorbind despre farmacii și farmaciști în Dobrogea, între anii 1860 – 1930, portrete din vitrina timpului.

Muzeul de Istorie arată că, în 1928, în Dobrogea Mare, cu ale sale patru județe (celor vechi li se adăugaseră Durostor și Caliacra), erau consemnate un număr total de 38 de farmacii. Dintre acestea, 19 erau în județul Constanța, cu 11 dintre ele în orașul propriu-zis, declarat oficial municipiu încă din 1926. Cea mai nouă farmacie a Constanței era cea deschisă la periferie, în fostul sat Anadolchioi, devenit cartier al urbei.

Din cele 38 de farmacii ale provinciei, opt erau în județul Tulcea, dintre care patru în urbea de reședință. În județul Caliacra erau șase farmacii (patru doar în Bazargic), iar în Durostor erau cinci, dintre care trei la Silistra și două la Turtucaia, arată Muzeul de Istorie.

Creșterea, chiar dacă nu era una foarte mare, se datora atât transmiterii vechilor unități, cât și creării unora noi. Dreptul de a concesiona vechile farmacii s-a dovedit o inițiativă care a asigurat păstrarea tradiției și implicit, dezvoltarea activității.

Muzeul de Istorie relatează în continuare ce s-a întâmplat cu cele patru vechi farmacii din Constanța și dacă ele mai existau după cincizeci de ani. Farmacia familiei grecești Kefala a fost condusă, pe rând, de diverși arendatori (chiriași să le spunem), specialiști români care au obținut de la proprietar dreptul de a administra unitatea. Astfel, au lucrat aici farmaciștii Cerbiceanu, Niculescu, Constantinidi și Kaufmes, ultimul deținând-o în 1906.

În acel an, însă, bătrânul Kefala a decedat, iar pentru că el nu obținuse cetățenie română, farmacia i-a fost luată de către stat. Concesiunea ei a fost scoasă la concurs și câștigată de Ion Miga, arată Muzeul de Istorie. Farmacia lui Miga funcționa la acea vreme tot la intersecția străzii Carol cu bulevardul Ferdinand, dar pe colțul opus clădirii Miga de astăzi (unde a fost apoi hotel Continental). Actuala farmacie Miga s-a mutat în clădirea cunoscută astăzi de noi abia în anii 20, când a fost construită de către familia de evrei Goldenberg.

Muzeul de Istorie continuă relatarea, revenind în anul 1906, în primul an de funcționare al Farmaciei Miga. La inaugurare a luat cuvântul Alexandru Pilescu, medicul orașului la vremea aceea, cel care în 1926 avea să și devină primar al urbei, chiar dacă numai pentru câteva luni.

La evenimentul din 1906, Pilescu a rostit următoarele cuvinte: „Ziua de astăzi este pentru noi, românii, o îndoită sărbătoare iar eu mă simt mândru de a o prezida în calitatea mea oficială. Căci astăzi trece încă o ramură a activității în mâinile românilor și în al doilea rând, pentru că această inistituție, farmacia, intră și aci în legea comună română.”

A doua farmacie veche, cea a lui Nicolas Cicilianopoulos, a fost condusă de-a lungul anilor, pe rând, de farmaciștii Seltenmeyer, Rigani, Blându, Schinabeck și apoi de Constantinidi, care activa aici în 1906. În 1906 unitatea a fost preluată prin concurs de către Pompei Ciupercescu, specialist prezentat în articolul anterior.

A treia veche farmacie, cea a grecului Valindas, a trecut pe la specialiștii Boemches, Igel-Deleanu, Berberianu iar în 1906 a fost luată prin concurs de Nicorescu, iar apoi (din 1910) de Tomescu.

Cea de a patra veche farmacie a Constanțe, cea Engleză (Bolton) a avut diverși arendatori (Olteanu, Seltenmeyer, Rigani) iar din 1911 l-a avut proprietar pe Constantinidi, care a deținut-o până la război, arată Muzeul de Istorie. În 1926, statul român i-a recunoscut văduvei lui Irwin Bolton (decedat în 1909) dreptul de proprietate asupra farmaciei.

În prezentarea de mai sus apare adesea numele Constantinidi. Este vorba despre Gheorghe Constantinidi, un farmacist cunoscut și o personalitate a orașului, arată Muzeul de Istorie. Născut în 1864 în comuna Hora, din Tracia (la acea vreme aparținând Turciei), acesta a absolvit Școala Superioară de Farmacie din București. La Constanța a lucrat ca elev la farmacia „Naționala”. După ce a obținut licența de farmacist a fost dirigintele unității din Constanța „Steaua Română” (1902-1906), și a condus ca diriginte și o farmacie din Cernavoda. În 1910 a devenit oficial cetățean român și a obținut astfel dreptul de a fi proprietar de farmacie, ceea ce a și fost. A îndeplinit la un moment dat și funcția de consilier comunal. A decedat pe neașteptate în anul 1922.

În 1924, în ghidul „Constanța și Techirghiolul” (autori Ionescu/Duployen) erau consemnate nouă farmacii în orașul Constanța: Zuchi, Ciomu, Constantinidi, Mihăilescu, Miga, Berbereanu, Stăncescu, Cristescu și Ciupercescu. Numărul lor va crește la 11 în 1926, când obțin concesii de farmacii A. Vasiliu și dra. Sofia Petroniu, arată Muzeul de Istorie .

În Dobrogea din primele două decenii ale veacului XX au început să se deschidă treptat farmacii și în localitățile mai mici, la Cogealac, la Hârșova, la Techirghiol Sat, la Carmen Sylva etc. În 1914 și la Murfatlar se deschidea o farmacie nouă. Proprietara acesteia era domnișoara Aurelia Sotirescu, personaj căruia merită să îi acordăm o atenție deosebită. Și asta pentru că ea este una dintre primele trei farmaciste proprietare din România! Astfel, în 1913, pentru prima oară în România, femeile au avut voie să participe la concursul de concesiune în farmacie. Printre cei 61 de concurenți care au reușit s-au numărat Teodosia Zenovici, Maria Pantelimon și… Aurelia Sotirescu, arată Muzeul de Istorie!

La mai puțin de un an de la acest examern, domnișoara Sotirescu deschidea farmacia din Murfatlar, arată Muzeul de Istorie. Era tulceancă, născută în 1880, absolventă a Liceului Clasic din orașul natal și absolventă a Școlii Superioare de Farmacie din București. Lucrase ca practicantă și internă la spitale din capitală („Colentina”, „Filantropica”, „Pantelimon”). A obținut licența în 1906 și dreptul de liberă practică în 1908. A mai activat la Spitalul din Sinaia și apoi la Farmacia din Tulcea (1912-1913).

Muzeul de Istorie arată că Aurelia Sotirescu a deschis farmacia din Murfatlar pe 1 aprilie 1914, dar nu a apucat să se bucure prea mult de această realizare. Farmacia sa a fost distrusă total în toamna lui 1916, în timpul războiului. Este forțată să vină la Constanța, unde este obligată să lucreze în Farmacia de Stat controlată de germani și îndeplinește această activitate în perioada 1 noi 1917-1 noi. 1918. După război s-a mutat un timp în Basarabia, la Ismail, apoi a ajuns la București.

În capitală Aurelia Sotirescu a deținut o farmacie pe Șoseaua Ștefan cel Mare, începând cu 1922 și până la naționalizarea din 1949. În perioada comunistă nu i s-a mai acceptat angajarea la farmacii de stat. A decedat pe 29 decembrie 1965, la București”. (n.a. sursă informații – Suliman / Lucasciuc „Repere farmaceutice…)Farmaciștii perioadei 1878-1930 au contribuit din plin la dezvoltarea Dobrogei, o provincie expusă mult timp paludismului, epidemiilor și altor boli. Eforturile acestor specialiști au ajutat extrem de mult la îmbunătățirea domeniului sanitar, la diminuarea cotelor mortalității și la ameliorarea condițiilor de viață. Portretele acestor specialiști vin să întregească povestea adevărată a unui ținut multi-etnic și mereu tulburat de apele agitate ale istoriei…

Reclama zilei vine din anul 1929– Fabrica de Mezeluri Oscar Depner, din Hălciu, județul Brașov, PRODUCE: Salamuri de Șuncă Cracau, Tirolez, și De Vară, diferite calități; Slănină albă, sărată afumată și ardeiată; Costițe afumate și carre; Cârnați de bere subțiri și Debrețin în perechi; Jambon afumat, fără os, în rotițe; Jambon fier, fără os presat; Limbi de vacă și porc, afumate; Tobă de porc, cu și fără sânge; Parizer și Crenviști. Rog comenzile a le încredința reprezentanților mei Mungiuri& Contos, str C. Negri no.3 din Constanța. (1929)

Sursă foto: Colecția Gheorghe Stănescu, expoziția „Mamaia – 120 de veri, o singură poveste”

OBSERVAȚII:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Citește și:

Acces GRATUIT la obiectivele muzeale ale MINAC de Ziua Dobrogei