Omagiu adus de Universitatea Ovidius din Constanța lui Nicolae Manolescu, Doctor Honoris Causa al UOC
Cultură
Universitatea Ovidius din Constanța (UOC) aduce un omagiu la trecerea în eternitate a acad. prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, excepțional critic, teoretician și istoric literar.
Născut la Râmnicu-Vâlcea, în 27 noiembrie 1939, Nicolae Manolescu a absolvit liceul la Sibiu în 1956 și a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1956- 1962). În 1974 a devenit doctor în litere cu teza „Contradicţia lui Maiorescu”.
În 1964 și-a început cariera universitară la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, unde a fost asistent, între anii 1964-1968; lector, în intervalul 1968-1989 şi, din 1989, profesor.
După debutul publicistic în „Viaţa românească” (iulie 1961) şi cel editorial, cu volumul „Literatura română de azi” (1965, în colaborare cu Dumitru Micu), Nicolae Manolescu a susţinut cronica literară a revistei „Contemporanul” (1962-1972) şi a „României literare” (1972-1992). Între anii 1971-1974, a fost redactor-şef adjunct al „României literare”, iar din 1990 directorul publicației. Din 1990, Nicolae Manolescu a devenit directorul revistei „România literară”.
A renunţat la cronică, dar în perioada aprilie 1990 – septembrie 1991 a semnat rubrica de analiză politică „Ochiul magic”. Activitatea lui de critic s-a făcut prezentă în aproape toate publicaţiile culturale ale vremii.
În decursul carierei sale, Nicolae Manolescu a publicat volumele: „Lecturi infidele” (1966), „Metamorfozele poeziei” (1968), „Contradicţia lui Maiorescu” (1970), „Teme” (vol. IVII, apărute între 1971-1988), „Introducere în opera lui Alexandru Odobescu” (1976), „Sadoveanu sau Utopia cărţii” (1976, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române), „Arca lui Noe” (I-III, 1980-1983), „Despre poezie” (1987), „Istoria critică a literaturii române” (1990), „Dreptul la normalitate. Discursul politic şi realitatea” (1991); „Cărţile au suflet” (1995); „Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului” (1999); „Poeţi romantici” (1999); „Teme” (2000); „Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu” (vol. I-III, 2001); „Cititul şi scrisul” (2002); „Poeţi moderni” (2003); „Lectura pe înţelesul tuturor” (2003), „Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă” (2009).
Președinte al Uniunii Scriitorilor din 2005
În noiembrie 2008 Nicolae Manolescu a lansat lucrarea „Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură”, care însumează peste 1.500 de pagini şi la care a lucrat timp de 25 de ani.
Nicolae Manolescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române la 24 octombrie 1997, iar la 28 martie 2013 a devenit membru titular al acesteia.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) din 1963 și a fost ales preşedinte al acesteia în anul 2005. La 23 noiembrie 2009 a fost ales pentru un al doilea mandat la conducerea USR, apoi reales în fruntea USR la 7 octombrie 2013. La 5 mai 2018 a fost reales preşedinte al USR, pentru mandatul 2018-2023.
La 1 decembrie 2000 i-a fost conferit de către Preşedinţia României Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce, iar la 1 decembrie 2008 – Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
Nicolae Manolescu a fost distins cu premii ale Academiei Române, Uniunii Scriitorilor, Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, iar din partea statului francez – cu titlul de „Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres”.
Citește și:
