Boboteaza, prăznuită pe 6 ianuarie: De ce Iisus s-a botezat la 30 de ani. Tradiții și superstiții la români

Pe data de 6 ianuarie, creștinii ortodocși prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza. Aceasta sărbătoare reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezatorul. 

Boboteaza, sărbătorită în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. 6 ianuarie este ziua în care a fost botezat Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul.

Cu acest prilej, Iisus s-a făcut cunoscut oamenilor, la 30 de ani, vârstă pe care evreii o consideră a maturităţii.

Boboteaza – Epifania

Potrivit Creștinortodox, la 30 de ani, la plinătatea vârstei bărbatului desăvârșit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezatorul învață și boteza cu botezul pocăinței; iar despre Iisus le spunea: „Se afla în mijlocul vostru Acela pe voi Care nu-L știți”. „Nici eu nu-L știam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”.

Când a apărut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfânt, Îl recunoaște și-L arata mulțimilor, zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii”.

Aceasta mărturie era foarte necesara israelitenilor, care așteptau pe Mesia cel profețit cu multe veacuri înainte.

Hristos îi cere lui Ioan să-L boteze, iar acesta, după o împotrivire de adâncă smerenie, primește să-L boteze, după rânduială lui. După botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste Iisus, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!”.

Astfel, botezul primit de Hristos are și un alt scop: Epifania – arătarea Sfintei Treimi – moment în care El avea să fie descoperit lui Ioan și, prin acesta, lui Israel, că Fiului lui Dumnezeu și că Mesia.

Boboteaza – Botezul lui Ioan și Botezul Bisericii

La râul Iordan a împlinit botezul iudaic, dar în același timp a deschis ușile botezului Bisericii.

Botezul lui Ioan era un botez de pocăință, care îi făcea pe oameni să-și osândească păcatele lor. Acest botez nu era o taina, ci un ritual, pentru că nu ierta păcatele.

Cu botezul lui Ioan s-a botezat și Mântuitorul, dar nu pentru că El avea nevoie de curățire de păcate, fiind Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta și lucrarea botezului pe care îl vă institui și a împlini Legea, că să se descopere lumii taina lui Dum­nezeu cel în Treime închinat, în numele Căruia să ne botezam și noi.

Hristos se afunda în Iordan și Duhul pogoară peste ape. A tre­buit să se scufunde Fiul în firea omeneasca și prin ea în apa, pen­tru că noi, scufundandu-ne în apa, să ne înălțam spre viață Să dumnezeiasca în Duhul Lui cel Sfanț. În Cuvan­tul întrupat, apa și Duhul se unesc din nou.

Tradiții de Bobotează

• Potrivit reprezentanților Muzeului de Artă Populară Constanța, ciclul sărbătorilor de iarnă, deschis la Sfântul Andrei, se încheie cu două mari praznice: „Boboteaza”, denumire populară a „Epifaniei” sau a „Dumnezeieștii Arătări”, ce evocă venirea lui Iisus Hristos la râul Iordan, pentru a fi botezat (6 ianuarie) și „Soborul Sfântului Ioan Botezătorul” (7 ianuarie).
• În ajunul „Bobotezei”, pe 5 ianuarie, creștinii din satul tradițional obișnuiau să țină post, pentru bunul mers al lucrurilor. Doar copiii aveau voie să mănânce alimente „de dulce”.
• Fetele țineau post pentru a avea parte de viitori soți buni, gospodinele pentru ca roadele câmpului și animalele să le fie protejate, bărbații pentru a avea spor în munca pe care o desfășurau pe ogor și în gospodărie. Cei în vârstă țineau post negru pentru iertarea păcatelor și pentru a avea parte de un sfârșit creștinesc.
• În ajunul „Bobotezei”, preotul mergea prin sat pentru a binecuvânta fiecare gospodărie cu agheasmă și pentru a aduce vestea Botezului Domnului în apele Iordanului.
• Un obicei care se mai practică și în prezent este „Încuratul  cailor”. Caii sunt lăsați liberi sau sunt încălecați de flăcăi, conform tradiției.
• Preotul sfinţeşte apa unui râu, aruncând în ea o cruce, care trebuie adusă înapoi. Bărbatul care reuşeşte să scoată crucea din apă va avea noroc tot anul.
• În unele zone din ţară există obiceiul numit Iordanela: oamenii merg la fântâni şi îşi toarnă apă pe cap, ca să fie sănătoşi tot anul.
• Se spune că apa sfinţită, numită Aghiasma Mare, adusă în această zi de la biserică, e miraculoasă. Cu doar câteva picături poţi vindeca deochiul, alcoolismul, sterilitatea sau crizele de nervi. De asemenea, se poate curăţa casa de duhurile rele. Agheasma Mare se ia dimineaţa, pe stomacul gol, timp de 8 zile, până la 14 ianuarie.
• În această zi nu se spală rufe, fiindcă toate apele sunt sfinţite, şi nu se dă nimic cu împrumut. În anumite zone se spune că nu e bine să speli nici în următoarele opt zile.

Citește și:

VIDEO Hârșova: Cine sunt curajoșii care au găsit crucile aruncate în apele Dunării de IPS Teodosie