Sfântul Fanurie, ocrotitorul lucrurilor pierdute, prăznuit pe 27 august: De ce este considerat sfântul care își pomenește mama

Pe 27 august a fiecărui an, creștinii ortodocși cinstesc pe Sfântul Fanurie, care a săvârșit numeroase minuni, îndeosebi pentru descoperirea obiectelor și animalelor dispărute.

Sfântul Mucenic Fanurie este cinstit în fiecare an pe 27 august. Numele sau, Fanurie, provine din limba greaca și înseamnă „a face vizibil”, „a arata”, potrivit Creștinortodox.

Sfântul Fanuarie s-a născut în Grecia, în insula Rodos. A trăit în secolul al IV-lea și a suferit un martiriu cumplit pentru credință să în Hristos. Icoana sa, descoperita în secolul al XIV-lea pe insula Rodos, îl înfățișează sub chipul unui tânăr soldat, înconjurat de scenele chinurilor sale: bătut cu pietre și toiege, sfâșiat cu unghii de fier, ars cu făclii, tras pe roata, aruncat în groapa cu lei, strivit cu o piatra grea, i s-au pus cărbuni aprinși în palme, că în cele din urma, să fie omorât în foc.

În ciuda tuturor acestor suferințe, el a rămas neclintit în credința să.

Sfântul Fanurie provenea dintr-o familie păgână și numeroasa. Sfântul Fanurie a avut 12 frați, dintre care el era cel mai mare. S-a bucurat de o educație aleasa. După moartea tatălui sau, care se ocupa cu comerțul, familia Sfântului Fanurie rămâne fară sprijin material.

Din acest motiv, mama Sfântului Fanurie, pentru a-și întreține familia a început să joace și să cânte noaptea în diverse locuri. Însă, ziua se îmbracă în haine ponosite, plângea și se ruga. Iar Fanurie, văzând modul în care se purta în fiecare zi, o considera sfântă. Povestindu-i unui prieten viață mamei sale, acesta i-a spus să o urmărească noaptea, să vadă unde ajunge.

Fanurie a urmărit-o și a văzut cum lasă hainele cele sărace pentru a se îmbracă în veștminte strălucitoare. A intrat după ea într-o casa de unde se auzeau cântece de petrecere. Acolo, cu lacrimi pe obraz, mama mucenicului cânta și juca. Văzând ce face, Fanurie s-a apropiat de ea și a strigat cu putere: „Mama!” Când mama să a observat că a fost descoperita de fiul ei, a căzut.

Întristat de cele văzute, Fanurie părăsește orașul, urca într-o corabie și ajunge într-un loc pustiu. Aici întâlnește un pustnic care l-a adus la cunoașterea Evangheliei, l-a botezat, și l-a învățat să trăiască potrivit poruncilor lui Hristos.

Revenind după un timp în orașul natal pentru a vedea ce fac frații și maica sa, afla că mama să murise în momentul în care el o descoperise în localul de noapte, iar pe frații săi nu i-a mai întâlnit, ei răspândindu-se în lume.

Revine în pustie și duce o viață de grea nevoință. Mânca o singura data la trei zile numai pâine muiata, iar privegherile de noapte și milostenia, i-au adus atâta spor duhovnicesc încât și animalele sălbatice când se apropiau de el deveneau blânde.

Iar oamenii se vindecau datorita rugăciunilor sale.

Din cauza răutății oamenilor, Fanurie ajunge într-o tara îndepărtată, posibil Egiptul. Aici prin rugăciunile sale este înviată fiica regelui. În urma acestei minuni, atât împăratul cât și slujitorii lui au cerut să fie botezați și au devenit creștini.

Dar vracii și vrăjitorii de la curte, invidioși pe Fanurie, au reușit să aducă mania împăratului asupra lui și să-l supună la multe chinuri.

Iar după ce i-a fost tăiat capul, în loc să curgă sânge, de la gâtul Sfântului Fanurie a curs lapte.

Moaștele Sfantului Fanurie au fost descoperite de câțiva pastori, în jurul anului 1500, într-o peșteră.

Tradiția „fanuropitei”

În popor, exista obiceiul de a se împărți turte săracilor de ziua pomenirii Sfântului Fanurie, care făcea milostenie pentru iertarea sufletului mamei sale.

Din acest motiv creștinii prepara o prăjitură numita „fanuropita” sau „pâinea Sfanțului Fanurie” din faina, zahar, ulei și stafide, și după ce este coapta, este dăruită săracilor că Sfântul să mijlocească pentru ei și că Dumnezeu să-și reverse dragostea Să și peste mama lui.

FOTO: Doxologia