Sfinții Adrian și Natalia, prăznuiți astăzi, 26 august: Povestea de dragoste a soților protectori ai familiei ortodoxe
HRANĂ PENTRU SUFLET
Credincioșii creștin ortodocși îi pomenesc în fiecare an pe 26 august, pe Sfinții Adrian și Natalia, soț și soție.
Potrivit Creștinortodox, Sfinții Adrian și Natalia, soț și sotie, au trăit în Nicomidia, în vremea împăratului Maximian. Adrian era păgân și pretor al Nicomidiei, iar Natalia era creștină. În timpul unei persecuții, văzând curajul și blândețea a 23 de bărbați creștini, Adrian, un tânăr de 28 de ani, a ales să devină creștin.
Când împăratul a auzit cele petrecute, l-a întrebat pe Adrian: „Ți-ai ieșit din minți?”. Pretorul Adrian i-a răspuns: „Nu, abia acum mi le-am aflat”.
A fost aruncat în temniță împreună cu ceilalți bărbați creștini. Nu trecuseră decât treisprezece luni de la căsătoria lor. Când l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat lângă el.
Înainte de a fi omorât, temnicerii i-au permis să meargă acasă și să-și ia rămas bun de la soție și familie. Natalia, când a văzut că Adrian vine acasă, a încuiat ușa.
Se temea că acesta a lepădat credință în Hristos și pentru acest lucru a fost eliberat. Dar când a aflat scopul venirii sale, de îndată supărarea i s-a schimbat în bucurie. După ce și-a luat rămas bun, s-a întors împreună cu ea la temniță. Pe drum ea l-a îndemnat să nu se îngrijească de cele pământești, ci să cugete la bunătățile cerești.
După torturi prelungite, împăratul a poruncit ca brațele și picioarele mucenicilor să fie zdrobite cu ciocanul pe nicovala. În aceste chinuri și-au dat duhul Adrian și cei 23 de creștini.
După câteva zile de la trecerea lor la cele veșnice, Natalia l-a văzut pe Adrian în vedenie și acesta i-a descoperit că în curând vă veni și ea în lumina cereasca. După ce timpul s-a împlinit conform celor vestite, Natalia și-a dat duhul, alăturandu-se soțului ei în împărăția lui Dumnezeu.
Din Sinaxar aflam că, poruncind nelegiuitul împărat că trupurile Mucenicilor să fie aruncate în foc, fericita Natalia a ascuns, în taina, mâna soțului ei.
Și, stingându-se focul din pricina unui potop de ploaie, cu tunete și fulgere înfricoșătoare, unii slujitori împărătești au fugit. Iar un om credincios, anume Eusebiu, luând moaștele Sfinților Mucenici și punându-le într-o corabie mica, le-a dus la Arghiropole, în apropiere de Bizanț, și le-a așezat într-o biserica.
Apoi un oarecare tribun păgân a cerut-o în căsătorie pe Natalia, dar ea, rugându-se, a fugit din Nicomidia la Arghiropole, unde erau moaștele Sfântului ei soț. Acolo s-a rugat mult, apoi și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Și, a fost îngropată lângă moaștele Sfinților Mucenici.
FOTO: Doxologia
Citește și:
