Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul, sărbătoare MARE la creștini: Ce este postul de la cruce până la cruce și ce tradiții se respectă

Creştinii ortodocşi și cei catolici prăznuiesc sâmbătă, 29 august, sărbătoarea Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Potrivit Creștinortodox, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru că pe 1 septembrie începe un nou an.

Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezatorul este o zi de post.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul este o sărbătoare cu semnificație eshatologica, precum este și Schimbarea la Față a Domnului și Adormirea Maicii Domnului.

Prin Schimbarea la Față ni se descoperă chipul pe care îl vă avea omul unit cu Hristos – chip de slavă, prin Adormirea Maicii Domnului se arata că cel care L-a purtat pe Hristos se mută de la stricăciune la nestricăciune, în vreme ce prin aceasta sărbătoare ni se revelează că toți cei care nu au fost străini de pocăință vestita de Sfântul Ioan Botezatorul vor ajunge în rai.

Din acest motiv, Sfinții Părinți au rânduit că cele trei sărbători să fie prăznuite în luna august, ultima luna din anul bisericesc, că semn că acest chip al lumii vă trece, că cer nou și pământ nou vor fi (Apocalipsa cap 21).

Sfântul Ioan Botezatorul

Sfântul Ioan Botezatorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama să, era descendenta a seminției lui Aaron. Nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Nașterea să a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu.

Pentru că nu vă da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia vă rămâne mut până la punerea numelui fiului sau.

Exista o lungă perioadă din viață Sfântului Ioan Botezatorul despre care nu avem informații. Cunoaștem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice.

Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii că Mesia și Fiul lui Dumnezeu.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui sau.

În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezatorului că răsplată.

Capul Sfântului Ioan a avut, după tradiția Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut și de trei ori aflat. Prima și a doua aflare a capului este sărbătorită pe 24 februarie, iar A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezatorul este prăznuită pe 25 mai.

Potrivit tradiției, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut.

După un timp, un proprietar bogat și slăvit a crezut în Hristos, și lepădând poziția sociala și țoață deșertăciunea acestei lumi, s-a făcut monah, luandu-și numele de Inochentie. Că monah, el s-a sălășluit chiar la locul unde se afla îngropat capul Botezatorului Ioan.

Dorind să-și zidească o chilie și o bisericuță, el a săpat adânc și a descoperit un vas de pământ în care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiască a aflat că este al lui Ioan Botezatorul. Când s-a apropiat însă de trecerea la cele veșnice, spre a nu fi găsit și pângărit de păgânii ce se înmulțiseră în zona, el l-a luat și l-a ascuns din nou în pământ, în același loc.

Capul Sfântului Ioan Botezatorul a fost prezent aici până în vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, când Sfântul Ioan Botezatorul s-a arătat unor doi călugări și le-a poruncit să dezgroape cinstitul sau cap. Aceasta e socotita cea dintâi aflare a sfăntului cap.

În vreme ce călugării călătoreau cu capul sfântului într-un sac, au întâlnit un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul.

Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fuga de cei doi călugări. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorita prezentei capului prorocului.

Când și-a simțit sfârșitul, olarul a pus capul sfântului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale. Racla vă ajunge în grija lui Eustatiu, un monah arian, care locuia într-o peștera.

Multe minuni se vor petrece la această peșteră. Din nefericire, Eustațiu spunea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii neștiind ce ascunde în peștera sa. După un timp, Eustațiu, știind că vă fi trimis în exil, îngroapă capul Sfântului Ioan Botezatorul.

Peștera vă fi locuita de niște monahi credincioși, care vor ridica în apropierea ei o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mănăstiri, a văzut un foc mare la peștera de lângă orașul Emesa, în timpul cântării psalmilor. Așa a aflat în chip minunat capul sfântului. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.

În timpul luptei împotrivă sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia și cea din urma aflare a cinstitului cap.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – tradiții și obiceiuri

• În ziua de 29 august exista credința în popor că nu trebuie să se folosească cuțitul, totul se rupe cu mâna.
• În popor se vorbea și de începerea unui post, numit „de la cruce până la cruce”, un post care ținea până pe 14 septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci), neconsemnat în calendarul creștin, care avea rolul de a-i curați pe cei care au săvârșit omoruri sau alte păcate grave.
• Tot în popor era întâlnită și interdicția de a tăia și manca fructe și legume cu forma rotundă, de exemplu pepenele sau varza nu erau consumate în aceasta zi.
• Post negru sau aspru: Mulți credincioși țin post negru până la apusul soarelui.
• Nu se bea vin roșu, considerat simbol al sângelui vărsat al Sfântului Ioan.

FOTO: Doxologia