Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.
Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.
Marius Teja este absolvent al Facultății de Istorie, secția Istorie Contemporană, a Universității București și a Masterului de Relații Internaționale al Facultății de Istorie a Universității București. În perioada 1998 – 2002 a fost redactor la Mediafax, iar în perioada 2016 – 2018 colaborator voluntar al cotidianului „Ziua de Constanța”, unde a realizat serialul „Călători străini prin Dobrogea”. Ulterior, pentru o perioadă de doi ani, a fost redactor în cadrul aceleași redacții, realizând serialul „Istoria Dobrogei”. De asemenea, începând cu anul 2020 editează blogul „Națiunea Armână”: https://natiuneaarmana.blogspot.com.
Babadag în februarie 1879
Baronul olandez d`Hogguer a publicat în februarie 1879, la București, în franceză și română, broșura Informațiuni asupra Dobrogei, rezultat al unei călătorii de afaceri în Dobrogea românească, în care oferă și date despre orașul Babadag din centrul județului Tulcea.
Baronul d`Hogguer și Informațiuni asupra Dobrogei
În 1879 el a publicat, la București, o broșură în limbile română și franceză. Versiunea în limba română, Informațiuni aupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei, are 55 de pagini și a fost publicată de Editura Libăriei Socec cu prețul de 1 leu nou. Versiunea în limba franceză, Reinsegnements sur la Dobrodja. Ses etat actuel, ses ressources et son avenir, are 45 de pagini și a fost publicată de Impr. de l`Association Acad. Roumaine.
În dedicația adresată „Alteței Sale Regale Carolu I Domn al Românilor”, el îi oferă „aceste puține studii ce am fost în posițiune să fac asupra României Transdanubiene”. În septembrie 1878 Parlamentul acordase domnitorului Carol titlul de „Alteță Regală”, care a reprezentat un pas către acordarea titlului de rege la 10 Mai 1881.
În „Precuvântare”, autorul arată că „affaceri de serviciu” i-au dat ocazia unei călătorii în Dobrogea, unde a fost nevoit să rămână mai mult timp din cauza climei: „asprimea cea extraordinară a iernii de atunci întrerupând tote comunicațiile”.
Baronul nu intenționase să publice informațiile culese despre regiune, dar „persone competinte” din București consideraseră că lucrarea „ar putea să presinte interes și chiar a deveni de ore care utilitate pentru țeră”.
El mulțumea prefecților Gheorghe M. Ghika (Tulcea), Remus Opreanu (Constanța) și general Gherghel (Silistra Nouă) pentru „asistența” acordată în realizarea broșurii.
Generalul Tobias Gherghel (1835 – 1883 Botoșani) a deținut funcția de prefect al efemerului județ Silistra Nouă, care va fi desființat la 1 aprilie 1879, iar teritoriul său dunărean inclus în județul Constanța. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Remus Opreanu a fost primul prefect al județului Constanța, deținând funcția din noiembrie 1878 până în 1883.
Populația
Cu cele 59 de sate, districtul Babadag/Baba-Dag (județul Tulcea) era „partea cea mai bogată, cea mai sănătoasă şi cea mai interesantă din tătă Dobrogea”.
Baronul a realizat un tabel al populației Dobrogei bazat pe documente rusești, precizând că era „aprope imposibil” să folosească informațiile primite de la autoritățile române deoarece erau „âncă incomplecte”.
Arondismentul (arrondissement – franceză) Babadagului avea 41.063 locuitori, din care: 13.436 Bulgari, 838 Români care recunosc religia bulgară, 1.209 Români care recunosc religia greacă, 1.012 Ruși ortodocși, 4.073 Ruși Lipoveni, 246 Greci, 256 Armeni, 163 Israeliți, 14.274 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 2.467 Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 1.227 Germani, 516 Tătari, 63 Țigani, 1.192 Turci, 10 Supuși străini.
Coloniștii germani
Satele Atmagea/Ac-Mage (județul Tulcea), Ciucorova (județul Tulcea), Tariverde/Tera-verde (județul Constanța) și Cogealac/Cugiulac (județul Constanța) fuseseră colonizate cu germani veniți din Rusia. Cele patru localități reprezentau un exemplu pozitiv referitor la ceea ce putea să producă „în această țară atât de calomniată, o colonisaţie bine instituită”.
În special Ack-Mage şi Ciucorova, care fuseseră înființate cu 30 de ani în urmă, erau „îngrijite, bine administrate”, iar coloniștii erau „probi, muncitori şi industriași”.
Primarii erau aleși de localnici, care construiseră în fiecare sat școală și biserică.
Ca toate pământurile din Imperiul Otoman, terenurile cultivate nu le aparțineau, acestea fiind supuse la „sistemul dijmelor turcesci”.
Germanii din aceste sate nu aveau cetățenie străină, spre deosebire de alsacienii din satul Malcoci din districtul Tulcea, care se aflau sub protecţia consulatului francez.
(Alsacia era o regiune cucerită de Prusia/Germania în războiul cu Franța din 1870-1871.)
Germanii au emigrat din Imperiul Rus, respectiv Ucraina și Basarabia, deoarece pierduseră privilegiile de colonizare. Ei s-au stabilit în Dobrogea otomană în două etape: 1841 și 1872-1877. (Forumul Democrat German – Consiliul Județean Tulcea)
Cifre demografice contemporane comparative
Francezul Alfred de Caston, editor al publicației „Revue de Bucarest”, a efectuat în toamna anului 1878 o călătorie în Dobrogea, aflată încă sub ocupație rusească, și la întoarcerea la București a publicat broșura Voyage dans la Dobroudcha.
El a realizat un tablou etnic al populației din sangeacul Tulcea (până la linia Cernavoda – Constanța), folosind statistici realizate pe baza registrelor religioase și din care lipseau turcii. Astfel, în districtul Babadag trăiau 3.327 persoane, din care: 300 ruși, 2.100 bulgari, 425 români, 70 greci, 55 armeni, 35 evrei, 330 germani, 2 străini și 10 tătari.
Caston a prezentat și tablou cu cifrele defalcate pe sexe, al cărui total era 23.236 pentru districtul Babadag.
De asemenea, el menționa că în ultimele două luni reveniseră la casele lor 2.352 de familii de tătari și turci cu 12.000 de suflete, din care 80 de familii în districtul Babadag.
Francezul aprecia orașul Babadag ca o reședință „foarte agreabilă, cu case frumoase”, care, deși avusese de suferit la începutul operațiunilor militare din iunie 1877, se putea reconstrui.
Economia
„Micul” oraş Babadag era situat într-o vale cu „nenumărate vii”, care coborau până la un lac ce comunica cu marea la orizont.
Pescuitul era „abondent”, satele Sarichioi/Sorikioi, Enisala/Ienizelo şi Jurilovca/Zorilowka fiind „renumite” pentru icre negre.
Munţii care acopereau o mare parte din district erau „forte umbriţi” de păduri cu o diversitate de specii. Deși fusese devastată de cerchezi, pădurea „bogată” putea avea viitor „sigur” dacă era „bine esploatată”.
Cerchezii sau circasienii sunt o populația musulmană din Caucaz, care, în 1864, au fost expulzați de autoritățile ruse de ocupație în urma deselor lor revolte. Mulți dintre ei s-au refugiat în Imperiul Otoman, Dobrogea devenind, pentru scurt timp, a doua lor patrie pentru 10.000 dintre ei. De prezența lor între Dunăre și Marea Neagră se leagă numele comunei Slava Cercheză din județul Tulcea. (D. Tița, „Historia”)
În capitolul despre păduri, baronul precizează că una din cele patru păduri „principale” ale Dobrogei, cea de de stejar, era situată între Baba-Dagh, Ciuka-Rova și Slava. În scopul regenerării fondului forestier, Brejovosky, ultimul inspector silvic otoman, interzisese tăierile. (M. Teja, Geografia și economia Dobrogei în februarie 1879)
De asemenea, studiile geologice „imperfecte” realizate în acești munți deschideau perspectiva unor „bogății de minerale forte importante”.
Perspectivă istorică
În 1850, agronomul Ion Ionescu (1818 Roman/Moldova – 1891 Brad/România) efectuase o călătorie de studii în Dobrogea otomană (până la linia Cernavoda -Constanța), publicând la întoarcerea în capitala imperială lucrarea Excursion agricole dans la plaine de la Dobrodja. El a redactat tabloul „Etnografia Dobrogei” folosind ca unitate demografică familia și ca unitate administrativ-teritorială cazaua condusă de kadi (judecător musulman). Astfel, cazaua Baba cuprindea 71 sate și 3.928 familii, din care: 557 turcești, 1.075 tătărești, 674 românești, 871 bulgărești, 40 lipovenești, 117 căzăcești, 1 grecești, 100 egiptene, 0 arabe, 0 germane, 40 armenești și 69 evreiești.
În secolele XIV-XIX, prin Babadag au trecut numeroși călători străini (în special diplomați), care străbăteau Dobrogea otomană de la nord spre sud sau invers, dinspre Moldova spre Constantinopol/Istanbul sau invers: marocanul Ibn Battuta (1330), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569), diacul rus T. Korobeinikov (1593), cărturarul olandez J. van der Doris (1597), episcopul catolic P. Baksic (1640), episcopul catolic F. Stanislavov (1659), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652; 1657; 1659), diplomatul francez de la Croix (1672), nobilul sol polonez I. Gninski (1677), iezuitul francez P. Avril (1689), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709), un anonim suedez (C. Loos1710), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711; 1714), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746), solul otoman Șehdi Osman (1758), medicul militar rus de origine germană J. Minderer (1771), diplomatul polonez J. Mikoscha (1780), contele francez A. de Langeron (1790-1791), generalul rus M. Kutuzov (1791), agentul comercial german M. Gruneweg (1585-1586), nobilul sol austriac G. von Egenberg (1593), generalul rus de origine franceză L. de Langeron (1807;1809), clericul catolic armean M. Bajaskian (1808), locotenentul francez H. de Béarn (1828), locotenentul rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829-1830), agronomul german W. Hamm (1858), epigrafistul francez E. Desjardins (1867) și ofițerul de marină francez G. Aubaret (1876).
Ultimul călător străin al epocii otomane, ofițerul de marină francez Gabriel Aubaret (1825-1894) a deținut în anii 1870 funcția de consul al țării sale la Rusciuk (Ruse/Bulgaria), reședința vilaietului otoman al Dunării.
Ca urmare a declanșării crizei orientale în 1875 prin răscoala țăranilor creștini din Bosnia otomană, el a trimis în 1876 Ministerului de Externe un raport referitor la provincia în care era detașat. Conform documentului, „micul” oraş Babadag avea 7.300 de locuitori, dintre care două treimi erau musulmani. Cele 57 de sate componente ale cazalei Babadag cuprindeau 2.622 case nemusulmane şi 3.099 case musulmane. Cei mai mulți musulmani erau tătari emigraţi din Crimeea după războiul ruso-european din 1853-1856, care desecaseră şi cultivaseră câmpia mlăştinoasă. (Emigrația tătarilor din nordul Mării Negre în Imperiul Otoman începuse după anexarea Hanatului Crimeei de către Imperiul Rus în 1783). În cazaua Babadag se afla pădurea cu același nume, care aparţinea statului, adică sultanului, şi în care se găseau stejari, tei şi ulmi.
Bibliografie
Baronul D`Hogguer, Informațiuni asupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei, Bucuresci, Editura Libăriei Socec, februarie 1879, 55 p.
Baronul D`Hogguer, Reinsegnements sur la Dobrodja. Ses etat actuel, ses ressources et son avenir, Impr. de l`Association Acad. Roumaine, 8, Bucarest, 1879, 45 p.
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”/editor Daniela Bușă, Călători străini despre Țările Române, volumul I-X, Editura Academiei Române, București, 1968-2001.
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”/editor Daniela Bușă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul I-X, Editura Academiei Române, București, 2004-2017.
Teja Marius, Dobrogea în toamna anului 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 31 ianuarie 2023: https://ziarulamprenta.ro/istoria-dobrogei/foto-istoria-dobrogei-dobrogea-in-toamna-anului-1878/188996/
Citește și:
