Tinerii excepționali ai Constanței: Interviu cu Matei Barbu, tânărul campion mondial la Stand-Up Paddling

Astăzi este o zi specială în care celebrăm bucuria și inocența, Ziua Internațională a Copilului! În fiecare an, această zi ne amintește cât de important este să apreciem și să susținem copiii în drumul lor spre maturitate și să-i ajutăm să-și descopere talentele și pasiunile. În acest context, echipa Ziarului Amprenta este mândră să aducă în prim plan copiii speciali ai Constanței, tineri remarcabili care s-au distins în diverse domenii. Am avut privilegiul să discutăm cu acești copii și să realizăm interviuri fascinante care ne-au adus mai aproape de povestea lor de succes și de aspirațiile lor pentru viitor.

Unul dintre aceștia este Matei Barbu, legitimat la Clubul Sportiv Paddling Constanța, care, la doar 16 ani este campion mondial la Stand-Up Paddling, la juniori, proba de „sprint”. Performanța a obținut-o în noiembrie 2024, când a luat medalia de aur la proba de sprint juniori, în cadrul Campionatului Mondial de Canoe International Canoe Federation Stand Up Paddling 2024 (ICF SUP 2024), desfășurat în Statele Unite ale Americii, la Sarasota – Florida.

Cea mai recentă performanță a lui Matei Barbu este medalia de argint la Cupa Mondială 2025, din Sitia, Grecia, la secțiunea „Open” desfășurată la începutul lunii mai 2025.

Matei a fost desemnat și „Juniorul anului” la prestigioasele TotalSUP Awards 2024.

Matei Barbu a vorbit, pe parcursul interviului acordat Ziarului Amprenta despre performanțele sale, cum a ajuns până la acest moment al carierei sportive, dar și care sunt planurile pentru viitor.

1. Cum ai ajuns să practici paddeling și cât de lung a fost drumul tău până la performanța de a fi campion mondial?

Eu am început să practic paddling datorită antrenorului nostru de la înot, Gabriel Culea, care ne-a inițiat în stand-up peddeling începând cu anul 2022, în vară. Atunci ne-a urcat prima oară pe placă, în bazinul de înot, după care și-a făcut curaj și ne-a scos pe lac.

Eu am practicat înotul de performanță 10 ani, iar antrenor mi-a fost tot Gabriel Culea. Primii 5 ani au fost mai mult de învățare, dar după aceea, de la vârsta de 10 ani am început să fac performanță.

Cea mai bună performanță la nataţie a fost clasarea pe locul 3 naţional, la proba de ştafetă în echpă cu alți trei colegi, în 2018 și 2019.

Nu a fost neapărat o încheiere oficială a activității sportive de performanță în natație a fost doar o trecere spre paddeling. Am luat decizia de a continua cu stand-up paddling-ul în timpul unui concurs, când am plecat singur cu Gabi la concurs, deoarece colegii mei se opriseră din a face performanța, iar astfel am decis să încercăm și cu stand-up paddling-ul, să vedem ce poate să ne iasă și de acolo. Asta se întâmpla în 2022, în toamnă.

Primele concursuri au fost naționale, mai mult de amatori, la care am participat inițial să înțelegem ce înseamnă acest sport și cum se desfășășoară o cursă.

În țară la nivel de performanţă doar clubul nostru și un club din Bucureşti practicăm la nivel de performanţă. La clubul nostru, în afară de mine, mai sunt încă trei sportivi.

Clubul mai are o altă grupă cu mulți copii care, după părerea mea, au un viitor în sportul acesta, doar că sunt încă la început.

2. Cum arată parcursul tău competițional până în prezent?

Primul an când am început să practic acest sport a fost mai mult de distracție. Gabi ne-a lăsat libertatea să ne jucăm, să învățăm să stăm pe placă, să ne dezvoltăm echilibrul. Înițial am început mulți, toată grupa de înot – 11 la număr. Ulterior, am rămas doi, eu cu Vlad Bărbat, colegul meu. De fiecare dată când putea și Gabi ieșea și el cu noi pe apă și încerca să ne învețe să tragem cât mai corect, pe niște plăci din ce în ce mai înguste, pentru a putea să excelăm.

Primul concurs mare la care am participat a fost o Cupă Mondială în Grecia, în 2023, la mijlocul verii. Tocmai ce terminasem cu examenul de clasa 8-a și domnul Gabriel Bălan, cel care a inițiat tot acest proiect, ne-a invitat să mergem să vedem ce înseamnă de fapt un concurs internațional și de ce suntem în stare. Acolo eu am reușit să iau două medalii de aur și un loc patru, iar colegul meu, Vlad, a reușit să ia o medalie de bronz.

Acele rezultate au fost punctul de plecare de fapt pentru performanțele noastre. Ele ne-au oferit încredere, la momentul respectiv un pic mai mult decât ar fi trebuit. Ulterior, noi am plecat la Campionatul Mondial din Thailanda din 2023, cu niște speranțe destul de mari.

Știam că ce a fost în Grecia nu e chiar imaginea exactă a ce se întâmplă în lumea aceasta sportivă. În Grecia au participat destul de mulți sportivi, dar la categoria de Open, la categoria noastră, de „Juniori” erau foarte puțini participanți. Când am ajuns acolo, a fost un șoc să vedem de fapt cât de multă lume participa și ce însemna să fie înscriși în competiție 1.000 de sportivi, dintre care 100 erau juniori.

A fost un concurs bun aș putea spune, deoarece am reușit la proba de echipe să luăm medalia de bronz pe națiuni, peste noi fiind doar Spania și Thailanda.

A fost o realizare imensă, noi nu ne așteptam deloc. A fost o surpriză și să aflăm că am luat acest podium, deoarece a fost o întârziere în afișarea rezultatelor la proba de echipe: în timp ce noi mergeam la festivitatea de încheiere a concursului, am aflat că am luat-o în locul trei. Într-adevăr a fost wow să știm că eram noi trei și am reușit împreună să acumulăm suficiente puncte.

Anul 2024 a început cu un Campionat European la Szeged, în Ungaria, unde am reușit să mă clasez pe locul 4 la proba de plăci gonflabile. A fost un concurs greu deoarece era încă la început de an, nu reușim să acumulăm suficienți kilometri, să facem suficientă pregătire. A fost și un concurs greu în cauza faptului că era categoria „Open”, „trăgeam” cu cei mari, cu seniorii. Și a fost mai mult un test, să vedem de ce putem să facem, și mai mult ne-am bătut noi cu cronometrul decât noi cu ei.

Ulterior am participat la Cupa Mondială din Grecia, ediția 2024, unde, la categoria de „Juniori” s-au prezentat mult mai mulți decât anul precedent. Aici am reușit să obțin două medalii de argint la aceleași probe, „Sprint” și „Technical”, la probele individuale.

Acel concurs ne-a oferit încredere și am plecat în America cu scopul de a prinde măcar o finală A, să fim măcar în primii 8 sau 12 din lume.

Concursul a început greu, deoarece prima zi a fost scurtată și noi, juniorii, nu am apucat să concurăm, motiv pentru care, două zile mai târziu, când s-a continuat cu proba de „sprint”, a trebuit să tragem patru probe într-o zi în loc de două, lucru care, consider eu, ne-a ajutat deoarece pregătirea noastră era puțin mai bună decât a celorlalți, în acest tip de efort, cu pauze între probe, motiv pentru care am și reușit să ies campion mondial.

A fost o surpriză foarte plăcută pentru mine, să văd că începând cu seriile, continuând cu sferturi semifinale și închidând cu finala, am reușit să fiu cel mai rapid.

În primele trei dăți am crezut că a fost o întâmplare, după aceea finala mi-a confirmat că într-adevăr n-a fost o întâmplare, am meritat să fiu acolo pe podion.

Anul acesta am participat la Cupa Mondială din Grecia, competiție unde s-a schimbat puțin formatul. Au fost două zile în orașul Sitia și două în Agios Nikolaos, deci, practic, au fost două competiții îmbinate într-una singură.

La Sitia au fost probe de sprint și de tehnică unde eu am ales să mă înscriu la categoria de „seniori” ca să pot să-mi măsur puterele cu ceilalți competitori, lucru care a dat roade deoarece am reușit să vin al doilea în spatele lui Andrii Karaitor, care e campionul mondial la seniori.

Am simțit că mi-am îndeplinit obiectivul pentru concursul acesta.

Ulterior, continuând competiția în Agios Nikolaos, am avut încă o probă tehnică și o probă de distanță lungă unde am tras la categoria mea de vârstă și am reușit, la tehnichal – locul 3 și la long distance -2.

A fost un concurs reușit pentru că fiind atât de devreme în an nu ne așteptam să fie atât de bine. Chiar ne-a mers bine tuturor, și mie și lui Vlad și lui David, al treilea nostru coleg.

Următoarea competiție pentru care ne pregătim va fi în Bratislava în luna august, dar evenimentul principal este clar Campionatul Mondial din Abu Dhabi de la finalul anului 2025, unde țintim și o medalie la echipe – să încercăm să replicăm ce am făcut în Thailanda, poate chiar să îmbunătățim, și evident să urcăm în clasament.

La „sprint” vreau să încerc să mențin poziția, iar la restul – la tehnical și ” long distance” să încerc să urc în clasament.

Avem destul de mari așteptări fiind deja în al treilea an de competiție, iar eu zic că o ne fie bine.

3. Cărui fapt crezi că îi se datorează această viteză a ta?

Probabil că este și o chestie nativă. Componenta nativă influențează mult probele de sprint deoarece pe probele lungi poți să te antrenezi destul de bine, doar că pentru a fi un sprinter trebuie să te naști să fii astfel. E greu de antrenat proba, doar că nu e imposibil, oricine poate să vină și să fie bun, dar mereu vor avea un avantaj cei care s-au născut așa cum ar fi și Andrii Kraitor, campion mondial la Open, la seniori și mulți alții care au dat dovadă că sunt sprinteri buni mai degrabă decât că au rezistență pe distanță mai lungă.

Și când practicam înot mi-au plăcut mai mult probele de 50 m crawl și fluture. În probele lungi, nu știu neapărat dacă mă plictiseau sau dacă pur și simplu nu mă pricepeam la ele, doar că nu mă simțeam bine, mă simțeam în largul meu.

4. Care sunt calitățile pe care consideri că le ai și te-au ajutat în practicarea acestui sport, um arată o zi din viața ta de sportiv și cum se îmbină școala cu sportul?

În primul rând determinarea, pentru că fără aceasta nu se poate, și plăcerea, îmi place să fac sport, nu mă văd să nu fac sport.

Antrenamentul este principalul element al zilei mele. Deși este greu să mă ridic din pat, să vin, să încep antrenamentul, după aceea, când ies pe apă, acela este momentul culminant, indiferent de vreme.

Mă trezesc la 6.30, la 8.00 sunt la antrenament, după care ajung pe la ora 11.30 acasă, iar în funcție de zi încep școala, ori la 12 și jumătate ori la 13.30. La final de zi, în unele zile vin la al doilea antrenament ori merg afară cu prietenii sau merg acasă să mă odihnesc.

Nu este ușor să îmbin sportul cu școala. Comparativ cu colegii mei care poate au mai mult timp liber, la mine este mai greu, dar eu zic că reușesc să mă mențin foarte bine.

Urmez matematică-informatică, matematica este materia mea preferată, urmată de fizică, acestea sunt materiile la care doresc să dau Bacul și pentru care mă pregătesc în mod activ.

Școala este pe primul loc. E clar că fără școală nu se poate.

5. Cui datorezi reușitele tale?

Le datorez familiei, în primul rând părinților, bunicilor, surorii mele. Le datorez lui Gabriel Culea, antrenorul meu, care tot timpul ne-a ridicat, tot timpul a făcut tot ce a putut el mai bine să ne ajute să ridicăm, a făcut sacrificii. Datorez lui domnul Gabriel Bălan, deoarece el a finanțat tot ce înseamnă și el ne-a prezentat sportul, de fapt.

Într-adevăr, fără echipamentul de la el, fără deplasări, nu aș fi reușit.

6. Este un sport costisitor?

Da, da este. În primul rând este nevoie de mai multe plăci și de mai multe vâsle, de mai multe finuri, finurile -alipioarele care se pun de resupt, în funcție de vreme, de condiții de probă: sunt probe ținute pe mare, sunt probe ținute pe lac și îți trebuie o placă pentru fiecare. Trebuie o placă mai îngustă pentru sprint și pentru distanță lungă, una puțin mai lată, mai stabilă, pentru tehnică. Și plăcile sunt în jurul sumei de 3.000 de euro, fiecare.

Sunt sportivi care reușesc să se descurce și cu una, doar că pentru performanțe maxime trebuie să ai măcar două. Eu am personale două și de la club încă una pe care le folosesc. Vâslele, la fel, trebuie măcar două să ai, dacă nu chiar trei, deoarece ele sunt fixe și trebuie să fie de lungi diferite, în funcție de probă și de suprafața care agață.

Poate cei din exterior văd că este un sport greu, dar, odată ce reușești să acumulești suficientă experiență totul vine de la sine, e cam mersul pe jos, e greu la început.

Mi se pare un sport accesibil și pentru amatorii deoarece plăcile late, cele gonflabile, sunt foarte accesibile ca preț. sunt mult mai bune.

Nu este atât de greu de fapt de stat pe placă și este o activitate fizică excelentă, solicită toți mușchii corpului și eu o găsesc a fi și distractivă Este destul de distractiv să stai pe apă.

Și de aceea consider că a și prins la nivel mondial acest sport, mai puțin la nivelul țării noastre, dar în lume sunt foarte mulți practicanți de de stand-up paddling.

7. La Constanța există cursuri de inițiere pentru cei care vor să încerce acest sport?

Da, este chiar plaja noastră la Super Beach, în golf, la Reyna, unde vara noi ținem cursuri pentru copii.

Cine vrea poate să vină să ia o placă, să iasă pe apă, dacă știe să dea singur evident cu măsurile de precauție, sub supraveghere, pentru cine simte nevoia se folosește și vesta de salvare. Principala condiție este aceea să știe să înoate cei care vor să încerce.

Este important să știi să înoți pentru a nu te panica, în primul rând, să poți să fii sigur pe tine.

Este o activitate excelentă și dezvoltă tot corpul armonios. Eu consider că toată lumea ar trebui să încerce să practice, să vadă dacă le place măcar, în primul rând.

8.  Ai vreun model al unui sportiv care te inspiră?

Sunt destul de mulți sportivi la care eu mă uit și încerc să le urmez modelul. Unul dintre aceștia fiind chiar Andrii Kraitor, campionul ndial de la seniori. Acum un an și jumătate visam să pot să trag o cursă cu el deoarece știam de ce este capabil și mă bucur că am reușit și acum îi țin piept. Mi-a și spus după cursa din Grecia că l-am făcut să se simte iar tânăr. El are 36 de ani acum, este diferență mare între noi, eu având doar 16 ani. El este și participant și la Jocurile Olimpice la canoe și are o experiență vastă cu sport.

9. Cum îți vezi viitorul în acest sport, ce planuri ai?

Evenimentul principal al anului 2026 va fi Campionatul Mondial din Italia, Sicilia. Acela va fi ultimul nostru an ca juniori, trebuie să țintim deja spre categoria de seniori, să vedem unde ne clasăm momentan și câtă muncă mai e de depus pentru a putea ajunge la nivelul lor, să concurăm cu ei. Eu am văzut ce înseamnă acum o cursă de „Open”, de seniori, și nu are nicio legătură cu ce se întâmplă la juniori.

Datorită experienței lor, seniorii știu ce să facă în o mie de diferite situații, în timp ce noi suntem încă la început și nu numai noi, inclusiv italienii, toți juniorii în general.

Sunt foarte puțini cei care reușesc să le țină piept celor de la seniori, iar aceia care o fac, o fac după mulți ani de pregătire.

Eu o să încerc pe cât posibil să continui să practiv sportul acesta. Evident, trebuie să pun în balanță și facultatea.

Cel mai probabil voi urma ingineria, nu sunt sigur exact încă ce, dar pe acel profil mă regăsesc.

O să încerc să-mi găsesc o cale, să pot să le îmbin pe amândouă deoarece am văzut alți sportivi care reusesc și o să încerc să fac ce am făcut și până acum, să pot să le duc în paralel. Evident că nu o să meargă la fel de bine cum merge acum deoarece timpul o să se comprime.

Acum încerc să mă bucur să fac tot ce-mi stă în putință să mă antrenez cât pot de bine, să fiu cel mai bun momentan, ca după să vedem ce mai urmează.

10. Ce sfat le-ai dat copiilor care nu au descoperit acest sport?

Ar trebui să încerce să practice acest sport deoarece este ceva unic. Nu am găsit vreun sport să semene foarte mult la acesta, în afară de surf, care nu este accesibil la noi în țară din cauza condițiilor. Este o senzație unică să poți să stai pe placă, să ai controlul absolut asupra a ceea ce faci.

Este distractiv și pe lac, dar mai mult la mare unde apa e mai curată apa și îți lasă senzația că e un infinit sub tine.

Ar trebui să încerce acest sport, deoarece nu știi niciodată ce poți să obții prin practicarea acestuia,  eu sunt exemplul.

Aleg să cred că suntem niște pionieri în acest sport, nu numai la nivel național dar și mondial. Vorbesc despre toată generația noastră, fiind cei mai tineri care trebuie să vină din spate să preia ștafeta de la cei care au creat acest sport la nivel competitiv. Acest sport există de aproape 20 de ani doar că nu a fost cunoscut și nu se practica la nivelul la care se practică acum. Nu existau campionate mondiale, se țineau mai mult concursuri în anumite țări pentru cei din locurile respective, fiind organizate de niște cluburi private, care își doresc să promoveze sportul, la fel cum se întâmplă și la noi în România: există concursuri în Vama Veche, există și la noi în Mamaia.

Deja sperăm a fi un sport olimpic, sperăm să vedem că va deveni sport olimpic, să avem un obiectiv, să putem să ne pregătim pentru Olimpiadă. De câțiva ani se încearcă a aduce acest sport în programul Jocurilor Olimpice.

E o șansă pe care o avem și e un sport de viitor. Părerea mea e că acum e doar începutul.

Copiii trebuie să încerce acest sport, dacă nu le place, măcar știu că au încercat. Dacă o să le placă, pot continua să vină la mai multe ședințe, să iasă de mai multe ori pe apă, să se și înscrie la noi la club, să vadă ce se poate obține cu sportul acesta.

Citește și:

FOTO Constănțeanul Matei Barbu, aur la Campionatul Mondial de canoe din Statele Unite ale Americii

FOTO VIDEO Iată cine sunt tinerii care au recuperat crucile de Bobotează, din apa mării, la Constanța