Asociația Suflete Deschise și SC Arimex Comexim 2000 SRL lansează un nou apel către oamenii cu suflet care vor să-i ajute pe cei sărmani: Fii om bun și smerit!
Știrile zilei
Pe drumul iubirii, al îndreptării, al Învierii, în Postul Paștelui, Asociația ,,Suflete Deschise” și SC Arimex Comexim 2000 SRL, prin parteneriatul social misionar ,,Mai aproape de cel sărman – mai aproape de Dumnezeu“ lansează un nou apel, pentru toți creștinii. „Oricui îţi cere, dă-i” – porunceşte Domnul (Luca 6, 30). Această este una dintre primele porunci date de bunul Dumnezeu.
Sâmbată și duminică reprezentanții Asociației ,,Suflete Deschise” și SC Arimex Comexim 2000 SRL au vizitat cu daruri cele 20 de familii care locuiesc la grajdurile din Pecineaga, Valu lui Traian și Ciocârlia de Jos.
Cei mai bucuroși de oaspeții darnici au fost cei 36 de minori:
Pentru cei care vor să facă o faptă bună, Asociația ,,Suflete Deschise” și SC Arimex Comexim 2000 SRL, prin parteneriatul social misionar ,,Mai aproape de cel sărman – mai aproape de Dumnezeu“ lansează un nou apel, pentru toți creștinii: „Oricui îţi cere, dă-i”.
Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăcă în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porțîi lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masă bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieșți. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, că aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casă tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, că să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.
Biblia de astăzi, ni-l prezintă pe un bogat nemilostiv, care pot fi eu sau tu, și un sărac al cărui nume este Lazăr și care și acesta poate fi unul dintre noi. Dacă ne îndreptăm atenția spre bogatul nepăsător, învățăm cum să nu fim și cum să nu facem. Apropiindu-ne cu ochii mințîi și cu sufletul de Lazăr, învățăm cum să nu judecăm pe cei de aproape ai noștri care nu au milă de noi atunci când suntem în suferință, trupească sau morală, și cum să avem răbdare până la capăt atunci când suntem disprețuiți sau umiliți.
Cei doi, bogatul și săracul, nu au fost judecați după faptele lor, bune sau rele, ci după starea lor duhovnicească. Evanghelia nu ne spune despre bogat că ar fi făcut păcâte și nici despre Lazăr că ar fi făcut fapte bune. Judecată a fost făcută în funcție de cum s-au raportat ei la celălalt și la Dumnezeu. A avea bunăstare materială nu este un păcat dacă prosperitatea a fost câșțigată prin muncă cinstită, dacă omul bogat mulțumește lui Dumnezeu pentru cele primite lucrând și dacă din prisosul lui dăruiește și celor care sunt în lipsă. Bogatul nemilostiv n-a mulțumit și n-a oferit. Legile lumeșți nu ne pot acuză de faptul că nu oferim din ceea ce ne prisosește. Nimeni nu știe ce am și ce nu am de dat. Doar eu și Dumnezeu știm. Cine poate aprecia ce am în surplus și de ce mă pot lipsi? Doar Dumnezeu și conștiința mea. Acestea sunt instanțele care mă pot judeca. Omul harnic și atent la ce se petrece în jurul lui poate face mult bine, cu puțin efort și cu puțină organizare.
Nu uita! Fiecare mână întinsă este un Lazăr prin care Dumnezeu ne cheamă să ne săturăm setea de veșnicie oferind atenția noastră celor care au nevoie de omenia din noi.
Prezența tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci și smeriți, ‘în aceșți frați prea mici’ ai Săi (cf. Matei 25, 37-40), se explică prin iubirea Să milostivă și smerită pentru fiecare ființă umană. Hristos Domnul, ne descoperă de fapt că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire, dacă-l ajutăm, sau un obstacol în calea mântuirii, dacă-l neglijăm, căci: ,,Milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat.” (Tobit 12, 9).
Tot timpul, Hristos vine tainic la noi și prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor și bătrânilor abandonați, ale săracilor și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neajutorați.
„Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străîn am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”…„Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşți fraţi ai Mei, prea mici, (săracilor) Mie Mi-aţi făcut” (Mat. 25, 35-40)
Dacă am cerceta faptele noastre mai bine, nu s-ar găși, poate, nicio faptă, care să fi fost săvârşită de noi cu mai puţînă atenţie, că ajutorarea celor sărmani, obligatorie pentru noi. Ajutăm aşa, de mântuială, numai să scăpăm de solicitantul cel sâcâitor, iar alteori, pur şi simplu, refuzăm. Şi câte nu au născocit zgârcenia şi lăcomia că să îndreptăţească indiferenţa noastră faţă de cei sărmani! Că cererile lor sunt false, că cei ce cer sunt trândavi, că au vicii, că vremurile sunt grele, că trebuie să ne asigurăm pe noi înşine pentru zile negre şi aşa mai departe. Toate aceste idei circulă printre cei neglijenţi faţă de datoria lor, prin vorbe şi zicători, şi ajung şi la cei milostivi, şi nu rareori îi abat şi pe ei de la calea cea dreaptă a faptelor. Atunci când trebuie să ajutăm, mai întâi de toate ne vine în minte următorul gând: Oare, cel ce cere chiar are nevoie? Cine ştie?! El cere, însă poate nici nu are nevoie. Cine poate spune? Sunt şi astfel de oameni; dar ştim, oare, cu siguranţă, că acea persoană, care stă înaintea noastră, aparţine într-adevăr acestei categorii? Iar, dacă nu ştim, atunci de ce să bănuim şi, cu atât mai mult, să refuzăm numai din pricina unei bănuieli?
Să nu uităm că bogatul și săracul, doar prin împreuna lucrare se pot salva reciproc: bogatul oferind din averea sa săracului, iar săracul mulțumind lui Dumnezeu pentru binefaceri și rugându-se pentru sufletul bogatului.
Citește și:
