EXCLUSIV Ionel Bucur, fostul director al Centralei Nuclearoelectrice Cernavodǎ, rupe tǎcerea! Dezvăluiri despre dosarul instrumentat de DNA și decizia instanței potrivit cǎreia fapta nu existǎ

Ionel Bucur, fost director al Centralei Nucleare de la Cernavodă, în perioada 1996 – 2016, obiectiv strategic care asigură aproape 20% din toată energia României, a povestit în exclusivitate pentru cititorii Ziarului Amprenta despre momentele dificile prin care a trecut din anul 2016 și până în prezent, perioadă în care a fost judecat într-un dosar instrumentat de Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța. Ionel Bucur este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti din domeniul nuclear, având o experienţă vastă în acest domeniu. El a fost implicat în proiectul de realizare a ambelor reactoare de la Cernavodă, parcurgând drumul excelenţei în industria nucleară, până pe primul loc în lume la coeficientul de utilizare a puterii instalate.

Despre cariera recunoscută la nivel internațional, despre studiile făcute la Moscova, specializările în Canada și Statele Unite ale Americii, dar și despre calvarul unor acuzații dovedite a fi neadevărate, despre o justiție în care dubla măsură încă funcționează, iar păienjenișul intereselor politice condamnă oameni, puteți afla parcurgând interviul acordat.

Amintim că mai multe persoane din fosta conducere a Centralei Nuclearoelectrice (CNE) de la Cernavodă au fost trimise în judecată, în anul 2016, pentru abuz în serviciu și conflict de interese. Este vorba despre fostul director – Ionel Bucur, Elena Marinela Negulici – director economic, Ionel Encică – membru al comisiei de evaluare a ofertelor și șef Serviciu Protecție fizică și informații clasificate, Laurențiu Theodor Nicola – membru al comisiei de evaluare a ofertelor și șef Birou Protecție fizică și informații clasificate, Mădălina Olteanu – director economic și Victor Dărămuș – administrator al unei societăți comerciale.

1. Povestiți-ne despre pregătirea și cariera dumneavoastră în acest domeniu atât de important, dar atât de puțin cunoscut pentru cetățeanul de rând. Dar și despre studiile făcute la Moscova, un subiect care poate stârni controverse.

Am fost un om de la țară, am terminat liceul în orașul Comănești, pe Valea Trotușului și mai apoi am urmat Facultatea de Energetică din cadrul Universității Politehnice București. După primul semestru, a venit o circulară prin care eram informați că studenții care au obținut în primul semestru peste o anumită medie erau invitați să se înscrie la un examen pentru a fi selectați ca să fie trimiși la facultăți din străinătate, în toate țările socialiste. Cap de listă era Uniunea Sovietică. Dar și în Germania Federală și America mai erau câteva locuri la aerospațiale.

Eu fiind la Energetică, eram pasionat de acest domeniu și am aplicat pentru o bursă pe care o oferea statul român în Moscova în domeniul centralelor nuclearoelectrice. Am terminat anul I la București și în toamna acelui an am primit de la minister hârtie că am fost admis la Institutul Energetic din Moscova, specializarea „Centrale și Instalații Atomice”, și că voi pleca în jurul datei de 1 septembrie.

Am avut rezultate foarte bune în cei cinci ani și jumătate petrecuți acolo. În 1979 m-am întors în țară cu diplomă roșie – diplomă de merit, Ministerul Învățământului mi-a spus să merg să îmi caut de lucru și apoi îmi dă repartiție. În acele vremuri procedura de plasare la un loc de muncă era printr-o repartiție guvernamentală, în funcție de medie.

Știam că se făcuse un nucleu care urma să vină la Cernavodă. Am mers la Comitetul de Stat pentru Energie Nucleară. Mi s-a spus că mai durează până vom ajunge la Cernavodă și m-au îndrumat să merg undeva să caut unde să mă detașeze pentru început. În aprilie 1979, am mers la Întreprinderea Electrocentrale Borzești, de pe Valea Trotușului, cea mai aproape de domiciliu meu, comuna Dărmănești.

Visul devenit realitate: Centrala Nucleară de la Cernavodă. Numărul de marcă 13, număr cu noroc în carieră

Apoi, când au început lucrurile să se miște mai serios la Cernavodă, a încetat detașarea mea și am mers acolo. Asta se întâmpla în octombrie 1980. Întreprinderea de la Cernavodă era formată doar dintr-o mână de oameni, eu fiind al 13-lea angajat ca număr de marcă.

Sunt căsătorit din 1982, ea era studentă la Geologie, la București. După ce a terminat facultatea, prin sistemul repartițiilor, a aplicat pentru Cernavodă. A obținut repartiție la Centrala de la Cernavodă, la Laboratorul de Mediu. Foarte mulți colegi de aceeași vârstă cu mine și-au adus soțiile la Cernavodă pe sistemul de atunci, al întregirii familiei.

1984: Specializare în Canada – stagii de pregătire pe tehnologia CANDU

După ce am început activitatea, s-a pus problema – pe criterii de seriozitate și profesionalism – să plecăm în Canada la stagii de pregătire pe tehnologia CANDU, în 1984. La acel moment eu am plecat pe un post de operator cameră de comandă în Centrala Nucleară. Am plecat nouă persoane și am revenit în România, în vacanța de iarnă, doar șase. Din cauza celor rămași în Canada, ne-am întrerupt pregătirea. În Canada am stat din ianuarie până în decembrie 1984.

Unitatea 1 a fost pusă în funcțiune în decembrie 1996. Contractul fusese făcut astfel încât încă șase luni să mai fie exploatată de canadieni, secondați de noi și apoi să se facă transferul de responsabilitate la partea română.

După Revoluție a fost renegociat contractul cu canadienii și italienii pentru Centrala de la Cernavodă și au preluat ei răspunderea. Au selectat dintre noi pe cei mai buni și am făcut o echipă. Eu am fost selectat de canadieni ca să fiu directorul Centralei, când ea va fi gata. M-au trimis la un stagiu de pregătire pe tehnologia CANDU în 1992, în Canada, la o centrală similară cu a noastră, Point Lepreau, pentru postul de director.

Între 1991 și 1996, am deținut funcția de director general adjunct al filialei RENEL CNE Cernavodă, secondând directorul canadian în activitatea de conducere a operării Unității 1, pe toată perioada de punere în funcțiune și exploatare inițială, având în subordine aproximativ 1.000 de oameni.

1997: Bursă de la World Association of Nuclear Operators în Atlanta, Statele Unite ale Americii

În luna februarie 1996, americanii mi-au oferit o bursă de la World Association of Nuclear Operators. Am absolvit un curs de management pentru directorii de Centrale Nuclearoelectrice la Atlanta, în Statele Unite ale Americii.

Pe 30 iulie 1997, echipa de canadieni a transferat răspunderea operării echipei române, condusă de mine. De atunci am devenit directorul Unității 1, alături de o echipă care și-a asumat răspunderea.

Tot în această perioadă am mai făcut parte din Consiliul de Administrație al RENEL, având un rol activ în reorganizarea sectorului energetic românesc și la înființarea SN Nuclearelectrica S.A. în iulie 1998, făcând parte și din primul Consiliu de Administrație al acesteia. Eram directorul Unității 1 care funcționa, iar în construcție mai era Unitatea 2. Eram recunoscut, am obținut rezultate frumoase, mergeam la misiuni internaționale unde învățam multe lucruri pe care le aplicam și la noi. Prin anul 2000 am făcut reorganizări. În afara țării, organizațiile de exploatare erau foarte suple: sub un om pe megawatt, noi eram la început doi oameni și jumătate pe megawattul instalat.

Experiența dobândită mi-a permis să-mi asum în perioada 2004 – 2007 și responsabilitatea de director de centrală pe perioada punerii în funcțiune a Unității 2, în cadrul echipei de conducere a proiectului Unității 2.

Astfel, după punerea în funcțiune a Unității 2 la Cernavodă a apărut o sucursală cu două unități în exploatare, unde eu am fost numit director.

2015: Apar primele rezultate de excelență nucleară

Atunci a fost un moment foarte bun, a crescut productivitatea, aveam două unități în exploatare. Sediul SNN era la București, dar noi aveam o oarecare independență, aveam credibilitate și făceam lucrurile bine.

În anul 2013 am fost din nou selectat și numit ca membru executiv în Consiliul de Administrație al SNN, cu contract de mandat pe postul de Director al Sucursalei CNE Cernavodă, timp în care am mai deținut și poziția de responsabil cu problemele nucleare în cadrul SNN, poziție similară cu aceea de CNO (Chef Nuclear Office) în centralele canadiene și americane.

În perioada cât am condus sucursala CNE Cernavodă, organizația a obținut, în mod gradat, primele rezultate de excelență nucleară (INPO 1 în anul 2015), recunoscute de către organizațiile internaționale INPO/WANO, consolidând poziția SNN în Sistemul Energetic al României, ca un producător eficient, fiabil și predictibil de energie electrică curată.

Am coordonat ca membru în Adunarea Generală a COG (Candu Owner Group), înființarea în anul 2014 a „Comitetului de Decizie CANDU 6 Fleet”, printr-o reuniune solemnă organizată la Cernavodă.

Întâlnire la Cernavodă din martie 2015 a CANDU OWNERS (Deținătorii de tehnologie CANDU din lume)

Eu eram mulțumit că rezultatele îmi erau recunoscute în afara țării. România era pe locul I, cu două unități, în statisticile care se făceau în afara țării, indicatorul principal fiind coeficientul de utilizare a puterii instalate. Noi am avut un coeficient de peste 90%, iar unitățile erau proiectate să scoată 82% din puterea instalată. Noi dădeam mai multă energie decât prevedea proiectul.

Am creat o structură de organizare după modele din afara țării, am avut independență pentru a selecta oamenii buni, cu care să lucrăm, până în anul 2009, după care a început ingerința politică. Directorii s-au perindat, iar SNN s-a politizat din ce în ce mai mult.

Excelența nucleară este greu de realizat, dar mai greu este de menținut. Verificările internaționale se fac periodic, nu trebuie să te culci pe o ureche. Oamenii trebuie pregătiți continuu și trebuie să ții permanent instalația la niște standarde de securitate recunoscute la nivel  internațional.

Nu știu dacă în prezent CNE Cernavodă își mai menține calificativul internațional de excelență nucleară.

Când politicul își bagă coada competența…. dispare

Nu aveam relații prea bune cu directorul general. În 2013 apăruse OUG 109 care se referă la selecția pe meritocrație a directorilor și membrilor Consiliilor de Administrație. M-a pus naiba să mă înscriu și eu nu numai pentru funcția de administrator, dar și pentru aceea de director general al SNN. Dintre toți care s-au înscris, eu aveam cele mai bune rezultate și CV-ul cel mai bun. Dar nu a contat asta.

Am fost selectat în Consiliul de Administrație. Am fost chemat la București la Minister și am fost rugat să sprijin noul director care va fi numit. Numai că, persoana respectivă a votat împotriva mea încă din primul Consiliu, ca să nu mă numească director la Sucursala Cernavodă. Eu mi-am început treaba, dar tot timpul de acolo de sus eram sub vizor. Am văzut că sunt „lucrat”.

În final, m-au scos din Consiliul de Administrație, pe motiv că au schimbat statutul societății și am rămas doar cu contractul de mandat, ca director la Sucursala de la Cernavodă.

De-a lungul timpului am avut parte de diverse șicanări. De exemplu, nu mi s-au aprobat competențele și atribuțiile decât în ianuarie 2014, deși fusesem numit din aprilie 2013. La început, aproape toate achizițiile se făceau pe criterii competitive la CNE Cernavodă. Ulterior, majoritatea acestora au fost luate la SNN în București.

În continuare se vedea din ce în ce mai multă ostilitate. Am mers și prin afara țării pe la mai multe forumuri în domeniu cu directorul SNN, lumea a sesizat diferența, deși eu am fost foarte prudent. S-a creat încet, încet un fel de oprobiu și în final au apărut conflicte de genul că nu mi se mai aprobau contracte importante de întreținere și reparații.

2. Cum a început povestea celor opt ani de procese, anchete și hărțuiri ale procurorilor DNA? Care este povestea pazei asigurate acasă la dumneavoastră de firma inculpatului din dosar, Victor Dărămuș?

Totul a început cu niște controale de la Minister care au avut loc la Sucursală, fără știrea mea, lucru care nu a fost normal, și în urma cărora nu a fost lăsat niciun proces verbal.

Dar pentru a înțelege mai bine situația trebuie să revin asupra unui alt subiect:

După Revoluție, au fost cumpărate niște fundații existente în Constanța, pe strada Prelungirea Bucovinei, unde a fost construit blocul ATOM-ului. Aici a fost repartizat numai personal de conducere și oameni cu experiență.

Eu din 2003 m-am mutat de la Cernavodă la Constanța în blocul ATOM-ului pentru fiul meu, pentru a urma liceul aici, în Constanța, chiar dacă acest lucru a stârnit, la acel moment, numeroase discuții.

La un moment dat, apartamentele au fost vândute salariaților care locuiau în acest bloc. Soția mea, fiind angajată, a făcut și ea această achiziție, în 2010.

În demisolul acestui bloc este organizat un Centru de răspuns la urgență de la distanță. În domeniul nuclear există o filozofie de răspuns la urgență care te obligă să ai alternative de a conduce centrala – din platformă, în afara camerei de comandă și de la o distanță de cel puțin 60 de kilometri. În cazul în care are loc o contaminare să poți să te retragi cu personal mai puțin și să coordonezi activitățile.

Majoritatea apartamentelor din blocul ATOM au fost vândute, dar acest centru a rămas al SNN-ului. În bloc mai există și alte apartamente care nu au fost vândute, dar care sunt ale întreprinderii, sunt întreținute încât, în cazul în care se întâmplă un incident la centrală, personalul să poată locui și lucra în ture.

Trebuie să precizez că, încă de la momentul când blocul aparținea întreprinderii, dar și după ce a fost creat acest centru la demisol, avem pază. Eram obligat să asigur pază, prin legea 333. 

În 2015, pe 27 noiembrie, la întoarcerea mea de la o conferință de la Varșovia, am fost anunțat de oamenii de la administrarea acestui centru că a venit DNA-ul să facă o percheziție la demisolul blocului ATOM.

Procurorii au luat la acel moment declarații doamnei administrator și am fost chemat și eu la fața locului. Mi s-a spus „domnul procuror insistă să veniți și dumneavoastră acasă că dacă nu, trimite jandarmii după dumneavoastră„.

S-au interesat cum se face paza, ce păzesc agenții de pază, au luat niște declarații apoi administratorei, o femeie serioasă, care a declarat că nu au treabă locatarii cu paza centrului, că acolo sunt spații separate.

Ulterior, după sosirea mea la bloc, procurorii mi-au pus în vedere că există un mandat de percheziție acasă la mine, la mezanin. La acea vreme aveam un seif în casă unde țineam armele de vânătoare. Mi-au verificat permisul, ce muniție aveam. Deoarece salariul îl încasam de la casieria unității, nu îl pusesem pe card, aveam bani în casă, plus valută de pe unde plecam – dolari americani, canadieni, franci, euro și lei. La percheziție, mi-au făcut monetarul, mi i-au luat pe toți și au făcut și bășcălie de mine. Le-am spus atunci: „Nu-mi lăsați și mie bani, eu din ce o să trăiesc, că eu nu am alți bani?”. Procurorul a spus să îmi lase 500 de lei. Au rămas surprinși când le-am spus să îmi lase și un proces verbal al percheziției și pentru banii luați.

Probabil s-a crezut că eu am pe acasă documente clasificate, pe domeniul protecției fizice,  probabil asta și căutau procurorii. Eu nu am dus de la serviciu acasă nici măcar documente neclasificate, darămite documente clasificate. Dacă găseau documente clasificate, era o încălcare flagrantă și mă luau cu ei.

În aceeași zi, de la Centrala de la Cernavodă au fost ridicate mai multe contracte de achiziții. Mi-am dat seama că treaba nu e ușoară, că sunt niște contracte pe care eu le-am inițiat, le-am aprobat, unele le-am avizat și au fost semnate la București, altele erau semnate de mine, în funcție de competențele pe care le aveam.

Nu mi s-a spus la momentul percheziției pentru ce sunt cercetat și ce calitate am.

Nu vă puteți imagina cum am trecut peste sfârșitul anului 2015 și începutul de an 2016, a fost groaznic pentru întreaga familie.

În luna ianuarie a anului următor, în data de 13, trebuia să fiu prezent la București pentru că veneau rezultatele verificării WANO. Exact în acea zi m-au citat la DNA, în calitate de suspect.

Am transmis prin avocat că nu pot fi prezent în data de 13 motivând în acest sens importanța întâlnirii pe care o aveam. Pe data de 15 am fost prezent la DNA. Am citit acuzațiile care mi se aduceau: șapte capete de acuzare – patru de abuz în serviciu, că aș fi atribuit în mod fraudulos contracte de achiziții – începând cu anul 2008 – un contract cadru, niște subsecvente, niște cesiuni (făcute de cei de la București) și trei capete de acuzare – conflict de interese – că mi-am pus pază la blocul unde locuiam.

Acuzația a fost că am atribuit contracte și subsecvente în mod fraudulos societății controlate de Victor Dărămuș (n.r. contractul viza servicii de pază civilă pentru obiectivele CNE Cernavodă).

Nu am dat declarații atunci. Am mers pe 20 ianuarie 2016, am dat declarație și am depus și un memoriu prin care am combătut acuzațiile care mi se aduceau.

Anterior, pe 15 ianuarie 2016, fără să fiu anunțat, a fost emisă o ordonanță prin care a fost pus sechestru asiguratoriu prin indisponibilizare  pe toți banii luați, pe un autoturism, pe un teren de la Corbu și pe un apartament din București pe care îl luasem pentru băiatul meu în anul 2002.

3. Când a început urmărirea penală efectiv?

În februarie 2016 a fost pusă în mișcare acțiunea penală, a început urmărirea penală împotriva a cinci persoane din cele 17 suspecte: subsemnatul, Elena Marinela Negulici – director economic, Ionel Encică – membru al comisiei de evaluare a ofertelor și șef Serviciu Protecție fizică și informații clasificate, Laurențiu Theodor Nicola – membru al comisiei de evaluare a ofertelor și șef Birou Protecție fizică și informații clasificate, Mădălina Olteanu – director economic și Victor Dărămuș – administrator al firmei de pază.

Pe 18 februarie 2016 am primit citație să mă prezint la audieri deja în calitate de inculpat. Am mers, am răspuns la întrebări și am mai depus un memoriu cu explicații. Atunci mi s-a dat ordonanță de control judiciar pentru 60 de zile. Ce este mai jalnic a fost că prin acea ordonanță mi s-a interzis să mai merg la serviciu. Acest lucru m-a afectat mult și a dat și „apă la moară” celor de la București.

Imediat am transmis o hârtie la București cu ordonanță s-a întrunit Consiliul de Administrație și soluția a fost să mi se suspende contractul de mandat de director până când se termină controlul judiciar.

A fost greu atunci, unii membri chiar au fost tentați să creadă ce este acolo (n.r. în rechizitoriu).

Ulterior, am mai făcut un alt memoriu și am cerut o audiență la procuror, pentru a mai face niște precizări. Am fost refuzat. Avocatul a depus memoriul pe 8 martie 2016, după multe insistențe. Însă acesta nu a fost luat în seamă pentru că a doua zi, pe 9 martie 2016, procurorul a trimis rechizitoriul, care conținea tot felul de minuni în instanță. 

Am contestat sechestrul, am contestat controlul judiciar – însă toate mi-au fost respinse. 

Am întocmit un Memoriul de aproape 100 de pagini pe care l-am numit „Răspuns la rechizitoriu„. Am luat fiecare acuzație în parte, am explicat-o și am combătut-o cu anexe de prevederi legale. Acesta cred că a lămurit bine lucrurile.

Mi-am dat seama că a fost citit și înțeles prin faptul că imediat, pe 23 martie 2016, mi-a fost ridicat controlul judiciar. DNA-ul a contestat decizia la Curtea de Apel – care a menținut însă decizia de ridicare a controlului judiciar.

Între timp, am renunțat la contractul de mandat la Sucursală cu acordul părților. Când am văzut ce este acolo în dosar și cât timp am nevoie ca să mă apăr, mai puteam eu oare să conduc Sucursala? Deși oamenii mă voiau, dar…. ce relație aveam la București! Ei de-abia au așteptat.

În prealabil, în Consiliul de Administrație mi s-a ridicat suspendarea și am ocupat un post de execuție la CNE Cernavodă. Eu contestasem faptul că nu mai am dreptul de a merge la serviciu și, în camera preliminară, mi s-a aprobat că pot merge la birou, dar fără a ocupa funcții de conducere, ci doar de execuție.

Au continuat apoi termenele de judecată, cam în fiecare lună. Au fost audiați 22 de martori. Timpul a trecut…. S-a dus 2016, 2017, 2018, 2019, au fost amânări din cauza Covid-ului…Suplimentar memoriului de 100 de pagini pe care îl depusesem la început, l-am completat cu altul de 50 de pagini, unde am atașat mai multe dovezi.

După șapte ani de calvar prima instanță a dispus ACHITAREA: fapta nu este prevazută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege

Pe 9 decembrie 2020 s-a judecat dosarul, în februarie 2021 a apărut pronunțarea, iar motivarea a venit după un an, în martie 2022. Soluția a fost achitarea tuturor în baza unui articol din Codul penal care prevede că fapta nu este prevazută de legea penală ori și nu a fost săvârşită  cu vinovăţia prevăzută de lege.

DNA a făcut apel și a început un nou proces. Eram puțin mai relaxat pentru că nu s-a venit cu nimic în plus în dosar. S-a dat decizia după patru luni de amânări, în 20 octombrie 2023. Aici a fost cu motivarea directă, pentru că se schimbase legea între timp și judecătorii erau obligați să motiveze în același termen. O motivare profesionistă și documentată, extraordinară.

Acum, eu pot trage o concluzie: apreciez extrem de mult prestația justiției – Tribunalul și Curtea de Apel Constanța.

Tot respectul pentru că au avut răbdare să asculte, au înțeles și au motivat achitarea în așa manieră (după documentele pe care le-au văzut), încât au schimbat încadrarea achitării în – fapta nu există, nu că fapta nu este prevazută de legea penală ori nu este săvârșită cu vinovăția prevazută de lege. Cred că și eu și avocatul meu, precum și avocații celorlalți colegi inculpați am reușit să explicam mai bine situația prin memoriile și notele scrise depuse.

Toți inculpații am fost achitați definitiv.

DNA-ul nu se lasă și depune contestație în anulare. Instanța respinge solicitarea

Pe 17 noiembrie 2023, DNA Constanța a făcut contestație în anulare însă, pe 14 martie 2024, magistrații Curții de Apel Constanța au respins definitiv contestaţia în anulare.

Potrivit portal.just.ro, soluția pe scurt a instanței în dosarul 691/36/2023 a fost următoarea: „În temeiul art. 431 rap. La art. 426 lit. din Codul de procedură penală, respinge că inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Constanța, împotriva deciziei penale nr. 1024/P/20.10.2023 – pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. 1794/118/2016. În temeiul art. 272 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată la dată de 14.03.2024, prin punerea la dispoziţie cu mijlocirea grefei, conform art. 405 din Codul de procedură penală”.

Am început să-mi recuperez tot ceea aveam sub sechestru, cel mai greu a fost cu permisul de port armă. În perioada cât am fost judecat a fost modificată legislația: dacă intri într-un proces penal și ești vânător ești obligat să depui armele într-un depozit autorizat de poliție și bineînțeles, să plătești chirie. Le am acolo de opt ani. Mi-a expirat permisul și a trebuit să fac un curs de tras cu arma. Am depus documentele și aștept să mi se spună când să merg să ridic armele.

Și din păcate calvarul s-a amplificat deoarece procesul penal mai sus menționat nu a fost tot. Între anii 2016 și 2020 Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța a mai instrumentat un număr de trei dosare penale în care subsemnatul era acuzat de infracțiunea de abuz în serviciu, dar care, după îndelungi audieri, memorii explicative și expertize, toate au fost clasate.

4. Cum a decurs activitatea dumneavoastră profesională de când nu ați mai fost în funcția de director și ce faceți în prezent?

După retragerea de pe postul de director al Sucursalei CNE Cernavodă, am activat ca expert CNE în pregătire pe domeniul management și leadership la Centrul de Pregătire al CNE Cernavodă, până în decembrie 2017 când, în calitatea de Expert CNE Principal, am demarat și preluat conducerea Proiectului de Retehnologizare a Unității 1 din cadrul Direcției Tehnice și Retehnologizare a Societății Naționale Nuclearelectrica București, asigurând coordonarea activităților de inginerie pentru pregătirea retehnologizării Unității 1 de la Centrala Nuclearoelectrica Cernavodă, punând în acest mod bazele de organizare și inițiere a fazei 1 a acestui proiect strategic al SNN.

Pe 7 iulie 2018 m-am pensionat la limita de vârstă, dar am mai încheiat un contract pe perioadă determinată de trei ani cu CNE Cernavodă pentru continuarea activităților de pregătire a Proiectului de Retehnologizare a Unității 1.

Având o bogată experiență managerială în industria energetică din România și fiind implicat în activitățile de realizare, punere în funcțiune și operare a celor două unități nucleare de la CNE Cernavodă, din luna octombrie 2020, am deținut postul de Expert CNE Principal în cadrul Sucursalei CNE Cernavodă, acordând consiliere directorului Sucursalei CNE Cernavodă.

Mi-am încheiat activitatea la CNE Cernavodă pe data de 6 iulie 2021. După retragerea de la CNE Cernavodă acord servicii de consultanță unor firme private, în organizarea și derularea de mari proiecte energetice și de infrastructură.

5. De ce credeți că vi s-au întâmplat toate acestea?

Așa cum am declarat și anterior, când politicul își bagă coada, când ești profesionist în ceea ce faci, dar ai șefi care nu știu cum se lucrează în domeniul nuclear, începi să deranjezi. Și dacă ai suficientă personalitate și nu asculți anumite ordine…atunci ești vulnerabil și o pățești!

Un alt factor contributor a fost și un inginer șef care a fost numit politic la CNE Cernavodă. L-am dat afară pentru că a fost reclamat de subalternii lui că a făcut potlogării: a furat motorină, a pus oameni să-i are niște tarlale din Seimeni, a dispus lucrări pentru persoane private. L-am dat afară, cu cercetare disciplinară, conform legii. Dar știți vorba aceea: când dai într-un câine, să te uiți cine îl ține în lesă. Era singurul inginer șef numit de București, eu am refuzat să îl numesc în această funcție la CNE Cernavodă, că aveam această autoritate.

6. Ce a însemnat pentru dumneavoastră și pentru familie toată această poveste prin care ați trecut?

Urmărirea penală instrumentată de DNA Serviciul Teritorial Constanța prin dosarul nr.279/P/2015, dispunerea controlului judiciar și trimiterea în judecată cu acuzația de săvârșire a infracțiunilor de abuz în serviciu și conflict de interese care s-a judecat, atât în prima instanța și în apel prin dosarul nr.1794/118/2016 cât și în contestație în anulare prin dosarul nr.691/36/2023, mai bine de opt ani mi-au afectat sănătatea, cariera profesională, poziția socială și imaginea în societatea civilă realizate după o muncă de o viață. 

Din octombrie 2015 m-am îmbolnăvit de diabet, de când a avut loc percheziția, când aflasem că mi se „coace” ceva. Am început să fac și insulină. Pentru că atunci când mergeam la culcare simțeam „țepi și călduri”, am mers la un psihiatru și am făcut un tratament până am trecut de etapele cele mai grele ale procesului.

Soția, copilul, prietenii de familie m-au susținut, dar cu toții am fost îngrijorați și neliniștiți. Singura bucurie pe care am avut-o în toată această perioadă a fost familia. Fiul meu a terminat facultatea, și-a găsit de muncă în Londra, s-a căsătorit, am o nepoată de trei ani care crește frumos. Sunt mulțumit și mândru de ea.

Din exterior, unii se uită cu compasiune, alții se bucură probabil de greutățile prin care am trecut. Așa este lumea!

7. Vreți face ceva împotriva celor care se fac responsabili de această pată pusă pe imaginea și pe cariera dumneavoastră?

Da, vreau să cer daune materiale și morale pentru că eu am pierdut foarte mult la venituri. Am pierdut de asemenea foarte multe oportunități, deoarece imaginea mea a fost împroșcată cu noroi.

Preocupat de mersul procesului penal, cu regret am renunțat la o serie de oferte de serviciu pe care le-aș fi putut accepta spre sfârșitul carierei mele profesionale, precum posturi de conducere în companii energetice nucleare internaționale cum ar fi, spre exemplu ENEC din Emiratele Arabe Unite sau în instituții internaționale cum ar fi Agenția Internațională pentru Energie Atomică de la Viena.

Am pierdut multe din acest punct de vedere.

Interzicerea pe o perioadă de 60 de zile de a mai merge la locul de muncă m-a adus în situația să mă retrag din postul de director al Centrelei Nuclearoelectrice Cernavodă pe care îl dețineam prin merite de peste 20 de ani și să accept ulterior un post de execuție pe care am realizat un venit salarial de multe ori mai mic decât acela de pe postul de director.

Plecând de pe un contract de mandat ca director pe un post de execuție de expert am pierdut undeva la nivelul sumei de 750.000 de lei – bani la nivelul anilor 2016.

În mod evident, și pensia obținută prin ieșirea la pensie la limita de vârstă a fost mult mai mică față de cât aș fi putut obține dacă mă pensionam din funcția de director.

Toată această perioadă de timp mi-a fost terfelită imaginea prin diferite articole din mass-media preluate din comunicatele DNA Serviciul Teritorial Constanța scrise cu ocazia termenelor de judecată și am fost frustat de blocarea prin sechestrare a economiilor adunate într-o viață, de neutilizarea corespunzătoare a unor bunuri mobile și imobile sechestrate, precum și de imposibilitatea folosirii unor servicii bancare esențiale în zilele noastre, cum ar fi spre exemplu cardul de debit/credit.

Am reușit totuși să îmi înving frustările, să îmi mențin echilibrul psihic și să particip la toate cele peste 65 de ședințe de judecată, având încredere în Justiție și pe baza declarațiilor, a memoriilor depuse și a probelor administrate în timpul cercetarilor judecătorești, mi-am demonstrat pe deplin nevinovăția față de acuzațiile de săvârșire a infracțiunilor de abuz în serviciu și conflict de interese încât am fost achitat în primă instanța prin hotărârea nr. 125/19.02.2021 de către Tribunalul Constanța și ulterior prin decizia penală definitivă nr.1024/P/20.10.2023 de către Curtea de Apel Constanța în temeiul prevăzut de art. 396 alin. 5 în ref. la art.17 alin. 2 şi art.16 lit. a C.proc.pen. pe motivul că fapta nu există.

Hărțuirea subsemnatului a continuat însă până la respingerea definitivă de către Curtea de Apel Constanța prin decizia nr.184/P/14.03.2024 a Contestației în Anulare înaintată de către DNA-Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale definitive nr.1024/P/20.10.2023.

Lucrurile bune se uită ușor însă “mizeriile” se spală greu!

Cine m-a terfelit, m-a terfelit, dar măcar să am eu o satisfacție că am încercat să scot la iveală realitatea și să combat “mizeriile”. Acum, încerc să îmi vindec rănile, să mă integrez în cercul de prieteni care m-au susținut.

8. Ce le transmiteți celor care v-au făcut atât rău și v-au terfelit atât imaginea cât și cariera într-un mod iremediabil?

Să le dea Dumnezeu pe măsura faptelor lor!

Așa cum se spune, în viață toate se plătesc!

9. Unde vă vedeți peste cinci ani?

Eu nu am primit niciodată nimic – doar mulțumiri de la colegi și când m-am retras de la SNN, de la Minister, niciodată. Au luat alții tot felul de merite pe rezultatele muncii mele.  Mulțumirea mea a fost că m-au apreciat cei de afară din domeniu care au aflat ceea ce fac. Iar asta m-a motivat. 

Acum sunt mulțumit de cum s-a finalizat totul, mă simt deocamdată bine și aș vrea să mai lucrez în proiectele nucleare care vin, de retehnologizare a Unitații 1 a CNE Cernavodă, precum și în alte proiecte de investiții de infrastructură. Îmi place să cresc tineri, să îi învăț, să transfer cunoștințele mele mai ales în domeniul nuclear că-l știu cel mai bine, dar nu cred că la SNN, deoarece am primit semnale că actuala conducere nu mă vrea, ci la contractanții care lucrează în aceste proiecte, inclusiv cei străini. Au început să mă curteze, ei au nevoie să lucreze cu românii. Coreenii au început să mă curteze. Nu sunt tentat să plec în afară țării pentru că am o vârstă.

Chiar am pus suflet în tot ceea ce am făcut și sunt dispus și în continuare!