FOTO Interviu cu procurorul Daniel Olteanu, de la Parchetul Judecătoriei Constanța. Totul despre camera minunată în care nu ar trebui să ajungă niciodată un copil

Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța este unul dintre parchetele din țară în care se află cameră amenajată special pentru audierea copiilor victime ale infracțiunilor de natură sexuală, iar redactorii Ziarului Amprenta au trecut de pragul încăperii în care nu ar trebui să ajungă niciodată un copil. Procurorul Daniel Olteanu, de la Parchetul Judecătoriei Constanța, coordonatorul grupului de procurori care se ocupă de infracțiunile în care sunt implicați minori, a explicat pe larg, în cadrul unui interviu acordat ziarului nostru, cum funcționează acest proiect, precizând că vârstele copiilor ascultaţi în cameră variază de la 4 la 16 ani.

După cum ne spune și procurorul Daniel Olteanu, camera de audiere este concepută ca un mediu cald și prietenos pentru copii, constituind o condiţie esenţială pentru ca ei să poată stabili o relație de încredere cu persoana ce le adresează întrebările şi apoi să povestească despre experienţe profund traumatizante.

Spațiul este colorat plăcut, iar pe un perete sunt expuse desene realizate de copii ce i-au trecut pragul.

În această cameră sunt efectuate audieri în cauze ce vizează infracțiuni deosebit de grave, precum viol săvârșit asupra unui minor, agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor, coruperea sexuală a minorilor, ori racolarea minorilor în scopuri sexuale.

Camera de audiere este dotată cu o oglindă dublă, în spatele căreia se află o echipă de anchetatori care notează și analizează fiecare cuvând sau fiecare gest al micuților care ajung aici.

1. Domnule procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța este unul dintre parchetele din țară în care se află cameră amenajată special pentru audierea copiilor victime ale infracțiunilor. Cum și când a fost inițiat acest proiect și cui i se datorează?

Această cameră special amenajată pentru audierea copiilor a fost realizată în urmă cu patru ani, în primăvara anului 2021, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, care împart același sediu.

Scopul principal al camerei este de a asigura un mediu securizant în timpul audierii, în special pentru copiii victime ale infracțiunilor de natură sexuală. Majoritatea copiilor care i-au trecut pragul au avut calitatea de persoane vătămate în cauze ce privesc astfel de fapte, însă camera a fost utilizată și pentru audierea unor copii victime ale altor infracțiuni comise cu violență, a unor martori, precum și a unor suspecți sau inculpați cu vârsta sub 16 ani.

Proiectul înființării acestei camere este strâns legat de constituirea unui grup de procurori și de lucrători de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Constanța, specializați în investigarea infracțiunilor sexuale comise asupra minorilor. Acesta a debutat în luna aprilie 2021, la inițiativa Asociației pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale (VIS), care a desfășurat proiecte similare în colaborare cu alte unități de parchet, atât din București, cât și din alte județe.

2. Din exterior, poate că nu pare așa o mare diferență sau pare că nu contează locul unde este audiat un copil victimă a unei infracțiuni – că este o cameră cu un birou obișnuit sau că este o cameră frumos amenajată, luminoasă sau plină de jucării. Cu toate acestea, din experiența dumneavoastră, ne puteți explica impactul pe care îl are existența unui astfel de loc special destinat audierii minorilor asupra deschiderii copiilor și asupra disponibilității celor mici de a vorbi despre ceea ce li s-a întâmplat?

Camera de audiere este concepută ca un mediu cald și prietenos pentru copii, constituind o condiţie esenţială pentru ca ei să poată stabili o relație de încredere cu persoana ce le adresează întrebările şi apoi să povestească despre experienţe profund traumatizante, lucru deloc uşor chiar şi pentru adulţi. Spațiul este colorat plăcut, iar pe un perete sunt expuse desene realizate de copii ce i-au trecut pragul. Pentru noi este important ca acei copii care intră în cameră, uneori cu teamă sau neîncredere, să poată pleca de acolo zâmbind, chiar dacă discuţiile din interior au avut în centru subiecte dureroase.

Crearea camerei a marcat un pas important înainte în investigarea abuzurilor sexuale. Ea oferă un sprijin real atât copiilor care au trecut prin astfel de traume, cât și organelor judiciare, al căror scop este aflarea adevărului, prin asigurarea unui cadru care crește șansele obținerii unor mărturii complete și veridice.

3. Câți copii au fost audiați în camera special amenajată, de la punerea acesteia în funcțiune și până în prezent și ce vârste au aceștia?

De regulă, audierile în camera special amenajată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța sunt efectuate în cauze ce vizează infracțiuni deosebit de grave, precum viol săvârșit asupra unui minor, agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor, coruperea sexuală a minorilor, ori racolarea minorilor în scopuri sexuale. În cauze ce privesc infracțiuni cu un nivel de pericol social mai redus, ascultările sunt efectuate de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Constanța, în camerele de audiere existente la nivelul acestei instituții.

Astfel, în camera de audiere a parchetului se realizează în medie între 30 și 40 de ascultări anuale, ceea ce înseamnă aproximativ 3 pe lună, doar în cauzele înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța. Este important de menționat că această cameră a fost utilizată și de către alte unități de parchet locale ori naționale, la solicitarea acestora, în situații în care investigațiile au făcut necesare audieri în condiții speciale.

Vârstele copiilor ascultaţi în cameră variază de la 4 la 16 ani. Cu toate acestea, în anumite situații care implică nevoi specifice ale adolescenților cu suspiciuni de abuz sexual, audierile se pot desfășura în continuare în această cameră și după împlinirea vârstei de 16 ani, până la majorat.

4. Din experiența dumneavoastră, care este reacția copiilor ce urmează să fie audiați atunci când văd camera ce le este destinată?

Am audiat copii atât înainte, cât și după amenajarea acestei camere, astfel că am putut observa diferențe reale, foarte pozitive, în reacțiile și în comportamentul lor. De multe ori, cei mici trec pragul camerei zâmbind, iar pe unii i-am auzit exclamând ”Uau!”. Dacă până în acel moment ei știu că urmează să ajungă la ”parchet” și să vorbească cu un ”procuror”, eventualele lor emoții încep să se risipească odată ce intră în cameră. Mulți dintre ei sunt curioși să afle despre desenele pe care le văd pe un perete, iar când aud că ele sunt realizate de alți copii care au fost acolo înaintea lor, devin mai liniștiți și mai încrezători să vorbească despre experiențele lor. Unii chiar își doresc să lase, la rândul lor, un desen pentru copiii ce vor veni după ei.

5. Știm că audierea unui copil este un lucru dificil, în primul rând pentru cel mic, dar și pentru anchetator. Cum decurge o astfel de audiere? Are timp copilul să se familiarizeze cu încăperea, cu lucrurile aflate în ea? Există o metodologie pe care o urmează anchetatorii la audierea copiilor?

Pe lângă camera special amenajată pentru audiere, un alt element important pentru siguranța psihologică a copiilor este utilizarea de către procurori a protocolului de interviu NICHD, realizat de experţi din cadrul National Institute of Child Health and Human Development (Institutul Naţional pentru Sănătatea Copiilor şi Dezvoltare Umană), din Statele Unite ale Americii.

Protocolul este un instrument fundamentat ştiinţific, ce prevede paşii pe care intervievatorul trebuie să îi urmeze pentru obţinerea unor declarații credibile, diminuând totodată riscul de retraumatizare, de sugestionare și de compromitere ori de contaminare a mărturiilor. El are mai multe versiuni, cele mai cunoscute dintre ele fiind cea ”standard”, dezvoltată în anii 1990, și ”revizuit”, variantă a celei inițiale, modernizată după anul 2013. În prezent, procurorii din cadrul Grupului pentru investigarea infracţiunilor sexuale comise asupra minorilor constituit la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa utilizează protocolul NICHD revizuit.

Folosirea protocolului conduce la realizarea unui interviu adecvat, adaptat nevoilor copilului, ce prezintă numeroase avantaje, comparativ cu tehnicile uzuale de audiere. În primul rând asigură crearea unei legături de încredere între copil şi persoana ce realizează interviul, astfel că toate ascultările debutează cu o parte introductivă, de cunoaştere şi construire a unei relaţii. Ulterior persoana ce ascultă prezintă copilului regulile de desfăşurare a interviului şi conceptele ”nu înţeleg/nu ştiu/adevărat/fals”. Următoarea etapă este cea a antrenării memoriei episodice, după care se face trecerea la relatarea evenimentului ce face obiectul sesizării. În acest cadru sunt folosite preponderent întrebări sau ivitaţii deschise, precum ”Spune-mi mai multe/totul despre (…)”, sau ”Spune-mi tot ce s-a întâmplat de la (…) până la (…)”, și sunt evitate întrebările închise, precum ”Ce?/Cine?/Unde?/Când?”.

Protocolul NICHD conduce la reducerea semnificativă a duratei ascultării și la creşterea posibilităţii depistării eventualelor mărturii false, el fiind cel mai eficient mijloc de audiere a copiilor cu suspiciuni de abuz, cu cele mai bune rezultate la nivel internaţional.

6. Persoane din exterior pot privi, fără să fie văzute, audierea copilului sau îl pot observa pe acesta în timp ce este singur în cameră?

Camera este dotată cu aparatură de înregistrare video și cu microfoane, iar fiecare ascultare este înregistrată integral. De regulă, în încăpere se află doar copilul şi intervievatorul, care în majoritatea cazurilor este procurorul.

Avocatul persoanei vătămate minore, reprezentantul său legal, reprezentanţii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (echipă constituită dintr-un psiholog și un asistent social), și lucrătorul de poliție judiciară asistă la audiere dintr-o cameră alăturată, separată de cea a interviului printr-un geam cu vedere unidirecţională. Ei pot urmări întreaga discuție în timp real, fie prin geam, fie pe un monitor conectat la camerele video, iar sunetul este transmis prin căști audio. În pauza audierii procurorul consultă aceste persoane, iar ele pot formula întrebări, ce sunt analizate de procuror şi adresate copilului, în situaţia în care sunt utile cauzei.

După interviu, conţinutul discuţiilor purtate de procuror cu copilul este transcris integral de către grefier pe suport de hârtie, iar declaraţia este atașată dosarului cauzei, împreună cu suportul de stocare pe care se află înregistrarea audio-video. Astfel, în situaţia în care dosarul ajunge în faţa instanței, judecătorul are posibilitatea nu doar de a citi ce a spus copilul, ci şi de a vedea și a asculta cum a spus, sau cum nu a spus, înregistrările surprinzând tonul, mimica, gesturile, cuvintele, dar şi tăcerile. Dacă declaraţia este completă și lămuritoare, instanța are posibilitatea de a nu reaudia copilul într-o şedinţă de judecată, reducând astfel semnificativ riscul unei retraumatizări.

7. V-am întrebat mai sus despre impactul acestei camere asupra copiilor, dar am vrea să vă rugăm să ne vorbiți și despre impactul acesteia asupra anchetorilor, tocmai prin prisma faptului amintit mai sus, că audierea unui copil este un lucru greu și pentru procurori.

Deşi nu suntem psihologi, specializarea procurorilor pentru astfel de cauze implică şi dobândirea unor cunoştinţe legate de psihologia copiilor. Colaborăm constant cu psihologi, care ne ajută nu doar să înţelegem mai bine nevoile celor mici, ci și să ne gestionăm propriile reacții emoționale după interacțiunile cu aceștia.

Pentru un copil, relatarea unei experienţe traumatice poate însemna debutul unui proces de vindecare. Însă pentru anchetator, ascultarea acestor mărtrurii poate deveni, la rândul ei, o experiență profund emoțională. În astfel de situații, intervievatorul poate experimenta ceea ce literatura de specialitate numește ”traumă vicariantă” sau ”traumă indirectă” – un impact psihologic indirect, resimțit ca urmare a expunerii la suferința altuia.

Discuţiile cu psihologii sunt importante atât pentru sprijinirea copiilor ce au trăit episoade de abuz, cât și pentru specialiști implicați în procesul penal, precum procurori, judecători, polițiști, medici legiști, ori asistenți sociali. Aceste discuții ne pot ajuta să procesăm și să integrăm propriile experiențe emoționale legate de aceste cazuri.

Citește și

Frumusețea ca terapie: Interviu cu Violeta Vasile, artista care redă încrederea doamnelor prin micropigmentare