(FOTO) Istoria Dobrogei: Ocupația rusească în Dobrogea în 1877 – 1878

Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.

Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.

Marius Teja este absolvent al Facultății de Istorie, secția Istorie Contemporană, a Universității București și a Masterului de Relații Internaționale al Facultății de Istorie a Universității București. În perioada 1998 – 2002 a fost redactor la Mediafax, iar în perioada 2016 – 2018 colaborator voluntar al cotidianului „Ziua de Constanța”, unde a realizat serialul „Călători străini prin Dobrogea”. Ulterior, pentru o perioadă de doi ani, a fost redactor în cadrul aceleași redacții, realizând serialul „Istoria Dobrogei”. De asemenea, începând cu anul 2020 editează blogul „Națiunea Armână”: https://natiuneaarmana.blogspot.com.

Ocupația rusească în Dobrogea în anii 1877 – 1878

Cine era vicontele Alfred de Caston

Vicontele Alfred de Caston a fost pseudonimul literar cu care francezul Leon Francois Antoine Aurefeuille (1881?1882-1882) și-a semnat scrierile literare.

Dicționarul pseudonimelor editat în 1887 de G. d`Heylli îl înregistra ca fost elev al celebrei Școli Politehnice fondate în 1794, prestigidator și membru al Societății Literaților. De asemenea, revista „L`Illusionniste” din 19 iulie 1903 îl prezenta ca absolvent politehnist cu „o carieră în lumea magiei”.

Conform Bibliotecii Naționale a Franței, printre cărțile scrise de el se numără trei tratate de matematică, o carte despre jocurile de noroc, una despre superstiții și un roman de moravuri.

Francezul mai trecuse prin Dobrogea în 1867, în cursul unei călătorii spre Constantinopol. De la Baziaș a călătorit pe Dunăre și a făcut o escală la București, pentru a ieși în Marea Neagră prin brațul Sulina. Și-a publicat memorialul de călătorie la Paris în 1869, cu titlul Constantinople en 1869.

Voyage dans la Dobroudcha

Voyage dans la Dobroudcha a fost publicată de Caston la București după 8/20 octombrie 1878, dată la care a avut loc defilarea armatei române victorioase în capitală, eveniment menționat în partea a patra.

Pe de altă parte, broșura a fost tipărită înainte de 14/26 noiembrie, când domnitorul Carol a lansat la Brăila Proclamația către dobrogeni și armata a traversat Dunărea în Dobrogea pentru a instaura administrația românească.

Numărul mic de pagini (72) ale volumului (preț 2 franci) sunt explicate astfel de autor: „Cum noi avem materiale pentru a scrie câteva volume și cum noi nu dispunem decât de timpul strict necesar pentru a redacta o broșură, vom povesti succint faptele fără a intra în detalii, (….)”.

Francezul locuia probabil de un an în capitala României, din moment ce menționa „numărul nostru XIV al Revistei Bucureștiului [Revue de Bucurest] (6 octombrie)”, deși, la sfârșitul cărții, semna menționând calitatea de „Director al Cronicii Bucureștiului” (Directeur de la  Cronique de Bucarest), precum și cea de membru al Societatea Literaților (Societe de Gens de Lettres).

Ideea vizitării Dobrogei i-a fost dată francezului de un oficial de rang înalt din administrația rusă, care avea „un spirit foarte liberal”. Pe de altă parte, el fusese foarte intrigat de conversația cu un „patriot român”, fost ministru: „Trebuie s-o mărturisesc, ca și majoritatea onorabilor mei concetățeni, că eu cunosc mult mai bine împrejurimile Parisului, munții Elveției și lacurile Italiei decât provinciile situate pe malul drept al Dunării”. De asemenea, autorul considera că „ziarele din București discutau foarte doct [despre Dobrogea], dar semănau un pic cu o duzină de orbi care se adunaseră să discute despre culori”.

Caston obținuse de la agentul diplomatic francez la București, de Bacourt, o scrisoare de recomandare pentru viceconsulul francez de la Tulcea (Toultcha), Langlais, care era o veche cunoștință de la Paris. De asemenea, el primise deja scrisori de recomandare nenominalizate pentru Tulcea, Măcin (Matchine), Sulina (Soulina), Constanța (Kustendje) și Mangalia. De la acesta și de la ceilalți diplomați europeni, călătorul a obținut informații referitoare la dramaticele zile de sfârșit ale administrației otomane la Tulcea, reședința sangeacului (provincie otomană) din 1867. Corpul consular din orașul de pe Dunăre era format din: cavalerul Pertazzi (consul al Austro-Ungariei și Germaniei), Pyrgos (vice-consul al Greciei), Langlais (vice-consul al Franței, Italiei și Olandei) și Stoianovici, „delegatul” României, dat fiind că țara se afla sub suzeranitate otomană.

Călătoria a avut loc cu probabilitate în octombrie 1878, autorul menționând faptul că în această lună administrația rusească din Dobrogea nu a mai încasat taxele și impozitele și citând corespondența înalților oficiali ruși referitoare la disponibilitatea transferului imediat al autorității către administrația românească.

Operațiunile militare în Dobrogea

Caston datează greșit trecerea Dunării la Măcin de către corpul XIV de armată rus, condus de generalul Zimmerman, la 9/21 mai, când, de fapt, operațiunea a avut loc la 9/21 iunie, conform sintezei dobrogene clasice (1998) a istoricilor constănțeni Adrian Rădulescu (1932-2000) și Ion Bitoleanu (1936-2020). La acțiune au luat parte și navele românești „Ștefan cel Mare” și „Fulgerul”. Apoi, forțele rusești au înaintat spe direcțiile Tulcea, Babadag și Hârșova.

În lupta de la Babadag, „oraș musulman”, cazacii au învins forțele neregulate ale bașbuzucilor și cerchezilor și au capturat 10.000 de animale domestice, care au fost redistribuite satelor creștine jefuite.

Cerchezii sau circasienii erau o populație musulmană seminomadă din Caucaz, care se refugiase în Imperiul Otoman după 1864, când au fost expulzați de administrația țaristă ca urmare a deselor lor revolte.

Bașbuzucii (baș = cap + bozuk= rupt, nebun) din armata otomană erau un corp de cavalerie neregulată recrutat din popoarele musulmane supuse și care se întreținea din prada de război.

În pofida înfrângerii, aceștia au comis noi masacre și distrugeri la Kasap Keui și Nasseff.

În urma unei victorii decisive a cazacilor asupra bașbuzucilor și cerchezilor, aceștia au suferit mari pierderi și  „faimoșii bandiți” Kara Mustafa și Hagi aga cel Negru, comandanții adjuncți ai bașbuzucilor, au căzut prizonieri. Escortați la închisoarea din Tulcea, cei doi au fost scăpați de gărzi de linșajul localnicilor, printre care și un mocan ardelean (mohan), a cărui soție și fată de 12 ani fuseseră violate. De aici, au fost expediați la Kichinioff (Chișinău), unde, „după un proces desfășurat conform regulilor, nu știm prea bine dacă au fost spânzurați sau împușcați”.

Cerchezii învinși la Babadag se retrăseseră la Corbu (Kargalik), pe litoral, unde au comis alt masacru. Femeile și copiii s-au refugiat în stuf, de unde au fost salvați de căpitanul portului Constanța (Kustendje), grecul Nicolas Macri, și  câțiva „compatrioți”, după o încercare nereușită a corvetei britanice „The Rapid”, staționată în Constanța.

Apoi, la 2/14 iulie, în Hârșova ocupată de ruși au ajuns trei corăbii grecești cu 500 de femei, copii și răniți din Cernavoda. Și acești refugiați se ascunseseră două zile în stuf din cauza devastărilor cerchezilor atacați de ruși.

Instaurarea administrației rusești

Odată cu avangarda rusească debarcată la Măcin, trecuseră în Dobrogea și Youzephovitch, viitorul guvernator țarist al Tulcei, și Belotercovici (Belotsercovitz), fost consul rus la Tulcea și viitorul guvernator țarist al Dobrogei. Caston îl cunoscuse la Constantinopol și „amintirile pe care mi le-a lăsat sunt din cele mai bune”.

Belotercovici a început imediat organizarea localităților ocupate prin restabilirea tribunalelor și poliției, alegerea consiliilor locale prin „scrutin secret” și „exploatarea imediată a bogățiilor provinciei”.

În momentul când Belotercovici ajunse la Constanța, un preot bulgar sosi călare din Kavarna (Cadrilater/Bulgaria) cu știri despre masacrele înfăptuite de cerchezi la Șabla (Chabla) (Cadrilater/Bulgaria), Kavarna („un mare sat situat la nord de lacul Balcic”) și Mangalia și despre fuga localnicilor. Belotercovici plecă cu cazacii pe urma cerchezilor, dar nu mai găsi decât șase locuitori în „acest încântător și înfloritor mic oraș” care era Mangalia. Guvernatorul rus obținu de la compania britanică a căii ferate Cernavoda-Constanța o mică navă, a cărei comandă și-o asumă căpitanul Macri. În cursul operațiunii de salvare, o barcă cu 30 de refugiați se răsturnă, dar fură salvați alți 400.

Un aspect ciudat îi atrăsese atenția lui Caston: nava de război britanică „The Rapid”, care nu reușise salvarea refugiaților de la Corbu, se deplasa „constant” între Constanța, ocupată de ruși, și Balcic (Baltchik) (Cadrilater/Bulgaria), unde se găseau încă nave de război otomane. Un avertisment voalat al rușilor îl determină pe căpitanul Droummond să-și întrerupă „evoluțiile fanteziste”.

La Constanța, Belotercovici era găzduit de colonelul Sankey, consul britanic și fost comandant al forțelor neregulate otomane în Războiul Crimeei (1853-1856), când Marea Britanie, Franța, Imperiul Otoman și Sardinia (1860 Italia) au învins Rusia. Pentru a preveni un bombardament otoman asupra casei sale, colonelul ridică drapelul britanic pe casa sa, caracterizând cu umor englezesc această inițiativă ca una sinucigașă și ironizându-i pe foștii săi aliați: „Turcii au un mod al lor de a nu prinde ce urmăresc. Deci, cum ei se vor feri să-mi ia casa ca țintă, dacă vor lovi o casă, aceea va fi cu siguranță a mea”. Dar britanicul nu a putut să-și verifice teoria, deoarece bateriile de coastă rusești au ținut la distanță vasele otomane.

Revenirea „în număr mare” a localnicilor otomani  i-a provocat lui Beletercovici „probleme serioase”. Cum casele abandonate de musulmani fuseseră atribuite creștinilor ale căror locuințe fuseseră distruse, pentru a preveni conflictele, guvernatorul a furnizat turcilor lemne și materiale de construcție pentru a-și ridica alte case.

La Tulcea, călătorul francez s-a cazat la hotel „Turcia” , „excelentă și foarte recomandabilă clădire”, lipsit însă de restaurant, ceai și coniac. Ulterior, francezul a constatat că toate hotelurile din Dobrogea, cu excepția celui din Constanța, funcționau în același mod.

Caston constata că „muzica de cafenea” (le Cafe Concert) acționa ca „un puternic agent de civilizație”, remarcând faptul că, după ce armata rusă traversase granița, acestea „se înmulțiseră ca ciupercile după ploaie”: două la Tulcea, una la Cernavodă, una la Constanța, iar la Babadag, o trupă formată din șase femei și un bărbat întreținea atmosfera pentru militarii ruși.

După instaurarea administrației rusești la Tulcea, delegatul român, Stoianovici, care fusese rechemat de la post la începerea războiului, a revenit în funcție.

Retragerea administrației rusești

Caston se afla la Tulcea în momentul în care Belotervovici a primit de la prințul Dondukov Korsakov [guvernatorul rus din Bulgaria] o telegramă, citând mai mult sensul decât textul acesteia: „Ca urmare a scrisorii primite de la Excelența Sa prințul Lobanov [ambasadorul rus la Constantinopol], va trebui să cedați românilor Dobrogea atunci când vor prezenta cererea.”

Francezul era convins că guvernatorul rus a făcut tot ce era posibil pentru ca transferul provinciei să se facă la în cele mai bune condiții, dar considera că exista o problemă nerezolvată și anume delimitarea frontierei cu Bulgaria din cauza în ce privește  „zonele anexate Dobrogei și luate din sangeacurile Varna și Silistra”.

Caston recomandă „celor interesați”: „Soluția cea mai echitabilă n-ar consta în cedarea imediată a Dobrogei românilor, dându-le ca punct extrem vreo cincisprezece  kilometri sub [la sud de] linia de cale ferată [Constanța-Cernavoda], în timp ce, de comun acord, s-ar proceda la delimitarea noii frontiere?”

Bibliografie

V-te Alfred de Caston, Voyage dans la Dobroudcha. La verite sur les hommes et les choses, Imprimerie Thiel & Weis, Palais „Dacia”, Bucarest, 1878, 72 p.

d`Heylli Georges, Dictionnaire des pseudonymes, 1887 (https://www.paris-anecdote.fr/alfred-de-caston-polytechnicien-faiseur-de-tours-de-cartes-professeur-de-mnemotechnie-illusionniste-voyageur-ecrivain/)

„L`Illusionniste”, no. 19, juillet 1903 (https://artefake.fr/alfred-de-caston/)

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”/Daniela Buşă (ed.), Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul IX, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2015.

Motoc Corneliu, Istoria Comisiei Europene a Dunării, „Historia.ro”, București

Rădulescu Adrian & Bitoleanu Ion, Istoria Dobrogei, ed. II rev. , Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 332.

Tița Diana, Povestea dramatică a cerchezilor din Dobrogea, „Historia.ro”, București

Citește și:

https://ziarulamprenta.ro/istoria-dobrogei/foto-istoria-dobrogei-sfarsitul-administratiei-otomane-in-iunie-1877/187274/