Legăturile ministrului Agriculturii, Petre Daea, cu masoneria. Ce mesaj a trimis marele maestru al Marii Loje Naționale a României, din greșeală

”Sunt Generalul Bartolomeu Constantin SĂVOIU, Suveran Mare Comandor Mare Maestru al Marii Loji Naţionale Române “ 1880” (M.L.N.R. “1880”) Am fost iniţiat cu 44 de ani în urmă în 1976, la Grande Loge de France (GLDF) – Marea Lojă a Franţei,  la  sediu, rue Puteaux,  la Paris.

Dar, mai întâi, câte ceva despre mine, din viaţa profană:

Sunt dintr-o familie cu ambii părinţi de veche origine gorjeană. Străbunicul patern, Pitarul Constantin este unul dintre cei 4 Deputaţi care au reprezentat Gorjul în Adunarea Electivă Legiuitoare a Ţării Româneşti (Muntenia şi Oltenia). Întruniţi la Bucureşti, 64 de Deputaţi din 17 judeţe, în ziua de 24 ianuarie 1859 îl votează în unanimitate pe Colonelul Alexandru Ioan CUZA, deja ales la Iaşi, ca Domnitor al Ţării Româneşti. Unul dintre cei 6 copii ai lui, bunicul meu, va fi mai târziu Prefect, iar la rândul lui, tatăl meu, unul dintre cei 4 copii, va fi Înalt Funcţionar în Ministerul de Interne. Arestat de Siguranţa Comunistă la începutul anului 1948, va fi distrus fizic şi va deceda în 1962, urmare a celor suferite în detenţie.

După sfârşitul a cinci ani de Studii Economice de Comerţ Exterior şi Şcoala de Ofiţeri de Rezervă Administraţie – Finanţe terminate în 1968, voi emigra în 1967, fiind căsătorit cu o Diplomată franceză, cu sprijinul nemijlocit al Guvernului francez, la Paris.

Voi face o carieră profesională internaţională într-unul din cele mai mari grupuri industriale franceze, dar în acelaşi timp voi milita în paralel şi voi avea responsabilităţi importante în numeroase domenii ale vieţii publice, sociale, universitare, sindicale, educative, judiciare (voi fi 10 ani Judecător ales în Tribunalul Muncii – Conseil des Prud’hommes din Paris, Tribunal instituit de Napoleon în 1808), religioase şi politice. Voi fi alături timp de 32 de ani, din 1974 când am intrat în Mişcarea Gaullistă şi până în 2006 când m-am întors definitiv în România, de Mentorul şi Personalitatea pentru care am avut o imensă admiraţie şi afecţiune, Jacques CHIRAC.

Pentru activitatea mea în serviciul Franţei şi, după Revoluţie, al României, 4 Şefi de Stat m-au onorat cu mari distincţii.

În 1990, la numai 15 ani de când dobândisem naţionalitatea franceză şi la 20 de ani de când mă stabilisem, Preşedintele François MITTERRAND îmi acordă Ordinul Naţional de Merit (instituit de Generalul de GAULLE în 1963). Din cei 70 de milioane de francezi, membrii francezi ai ONM sunt aprox. 180.000. Persoanele de altă naţionalitate decorate cu ONM sau cu Legiunea de Onoare sunt numai cu titlu protocolar (de exemplu Brejnev, Ceauşescu, Bokassa, Mobutu, etc…) şi nu fac parte din Anuarul şi Arhivele Membrilor Francezi.

În 2003, Preşedintele Jacques CHIRAC mă decorează cu Legiunea de Onoare, cea mai importantă decoraţie franceză, instituită de Napoleon I în 1804 şi una dintre cele mai cunoscute în lume. Decoraţia îmi este atribuită personal de Ministrul Justiţiei Dominique PERBEN, a doua Personalitate în Ordin Protocolar după Primul Ministru, în Salonul de Onoare al Ministrului, eveniment rar şi excepţional! De menţionat că “Naşul meu” adică Personalitatea care prezintă conform tradiţiei Preşedintelui Republicii Franceze propunerea de acordare a celei mai mari decoraţii unei persoane desemnate, a fost pentru mine al doilea Personaj al Republicii, Preşedintele Senatului Christian PONCELET, un eminent om politic cu 50 de ani de carieră politică şi 10 ani Preşedinte al Senatului.

După Patria adoptivă, urmează Patria natală! Astfel, în 2004, Preşedintele Ion ILIESCU mă decorează cu Ordinul Meritul Cultural.

În 2006, la propunerea CSAT, Preşedintele Traian BĂSESCU mă înaintează la gradul de General de Brigadă (în 2003 am terminat cariera de Ofiţer de Rezervă începută în 1968 ca tânăr sublocotenent, cu gradul de Colonel).

Dar, în faţa recunoaşterii meritelor mele de 4 Şefi de State, de tendinţe politice diferite, Marea Onoare care mi-a fost acordată este fără îndoială cea hotărâtă de Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic BARTOLOMEU I, “Primus Inter Pares“ între toţi Întâi Stătătorii Ortodocşi şi, ca urmaş al Apostolului ANDREI, Lider Spiritual al celor 320 milioane de Ortodocşi din lume.

Astfel, pe 10 august 2000 la CONSTANTINOPOL (Istanbul) în prezenţa a 3 mitropoliţi, 4 episcopi şi 20 de preoţi, Sanctitatea Sa mă consacră ca Arhonte al Patriarhiei Ecumenice şi îmi acordă Marea Cruce a Sfântului ANDREI.

Funcţia Nobiliară de Arhonte datează din sec IV e.n. şi era acordată în timpul Imperiului Bizantin membrilor Guvernului care administrau imensele proprietăţi ale Patriarhiei Ecumenice. În Protocolul Patriarhiei Ecumenice, rangul nobiliar de Arhonte este echivalent cu un Episcop.

Devin astfel, fără îndoială, Singurul Lider, Mare Maestru, Suveran Mare Comandor al unei Obediențe Masonice din Lume având ceea mai Înaltă Funcţie Religioasă pentru un Laic!

Revenit în ţară definitiv în 2006, detaşat de Grupul în care lucram de 30 de ani şi numit ca Reprezentantul lui oficial, voi ieşi la pensie pe 1 ianuarie 2011, după 41 de ani de activitate în Societatea Franceză”.