Orașul Constanța la sfârșitul secolului al XIX-lea, marcat de dificii publice, lăcașuri de cult și câteva străzi la MINAC

La început, în primii patru ani ai administrației românești, primăria Constanța a funcționat laolaltă cu instituția prefecturii în fostul Konak turcesc, sediul administrativ otoman, aflat pe locul unde astăzi se găsește Colegiul Național „Mihai Eminescu“. Clădirea respectivă a fost distrusă în 1882 de un incendiu, astfel că, în următorii 14 ani, edilii Constanței au lucrat în sedii închiriate. Abia în 1896 a fost terminat Palatul Comunal, actualul Muzeu de Artă Populară, aici funcționând primăria orașului timp de 10 ani, până în 1906.

Constanța anilor 1885-1890 era un oraș iluminat cu lămpi de petrol și avea în continuare probleme serioase legate de alimentarea cu apă potabilă. Existau multe fântâni în interiorul așezării, dar apa era sălcie, la fel de proastă ca în vremea lui Ovidius, transmit reprezentanții MINAC.

În urmă cu aproximativ 130 de ani, cosmopolitul oraș Constanța avea deja diverse lăcașuri de cult, de religii și confesiuni diferite, fapt deloc surprinzător într-o urbe multietnică. Biserica greacă Metamorphosis fusese terminată în 1867 (pe frontispiciul ei este trecut anul 1868). Tot din 1867 data și Geamia Hunchiar, iar lângă Piața Independenței (Ovidiu), oarecum pe locul unde ulterior s-a construit Moscheea Carol I (Moscheea Regelui, Marea Moschee – inaugurată la 1913), funcționa Geamia Mahmudie, veche din 1822.

Comunitatea armeană își avea biserică proprie încă din 1880, lăcaș care există și astăzi.

Catolicii aveau și ei o capelă în locul unde, în secolul al XX-lea, în anii ’30 se va ridica actuala Biserica Sfântul Anton de Padova.

Templu israelit era chiar în mahalaua comunității evreiești, în apropiere de Casa Alleon (azi încadrată de străzile Rosetti, Sulmona și Canarache) și în zona în care, ani buni mai târziu (1911), se va construi Sinagoga Mare, de rit așkenaz.

Constanța avea deja Catedrala Ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, construită începând din 1885 (n.a. piatra de temelie a fost pusă în 1883), dar care a mai suferit modificări și a fost pictată până la sfințirea sa, petrecută pe 22 mai 1895. Aceasta a fost singura biserică ortodoxă românească până în 1906, când a fost ridicată, în apropierea actualei străzi Ștefan cel Mare, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”.

Orașul își mărea granițele de la an la an, extinzându-se tot mai mult spre nord. Cunoaștem faptul că în 1885 actuala stradă Cuza Vodă se numea 11 iunie și avea 56 de case cu câte un etaj. O altă stradă importantă, care avea să se dezvolte și mai mult pe viitor, era strada Mangaliei, actuala Ștefan cel Mare. Aceasta avea 62 de case cu un etaj și 3 cu mai multe etaje. Și, pentru că tot vorbim despre artere importante, nu putem să nu pomenim de strada Traian, al cărui nume s-a păstrat și astăzi. Extrem de importantă și grație vecinătății sale cu gara orașului (Gara Veche), strada Traian avea 27 de case particulare, dintre care opt aveau câte un etaj iar 19 câte două etaje, descriu reprezentanții MINAC.

În Piața Independenței existau nu mai puțin de 36 de clădiri, cele mai multe având la parter prăvălii și restaurante, iar la etaje locuințe personale sau locuri de cazare. Erau clădiri impozante: din totalul de 36, nu mai puțin de 32 aveau câte două etaje iar una chiar mai multe. Mai jos, spre mare, exista deja Hotelul Carol, inaugurat în 1882 și care era cel mai luxos hotel al orașului, transmit reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Povestea Constanței moderne era însă abia la început.

Sursa foto: MINAC