Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuită pe 29 august: Ce nu ai voie să faci în această zi. Rugăciunea puternică pe care să o rosteşti

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 29 august. Este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru că pe 1 septembrie începe un nou an.

Potrivit Creștinortodox, ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de post. Ni se cere să postim în aceasta zi, pe de o parte că să nu ne asemănam cu Irod, care din cauza ospățului fară măsură, a cerut că Salomeea să-i danseze și drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe de alta parte, că să ne asemănam cu viață înfrânată a lui Ioan.

Cine a fost Sfântul Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama să, era descendenta a seminției lui Aaron. Nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus.

Nașterea să a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu vă da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia vă rămâne mut până la punerea numelui fiului său.

Există o lunga perioada din viață Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu avem informații. Cunoaștem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice.

Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii că Mesia și Fiul lui Dumnezeu.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus.

Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui sau. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceara de la acesta capul Botezătorului că răsplată.

Capul Sfântului Ioan a avut, după tradiția Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut și de trei ori aflat.

Prima și a doua aflare a capului este sărbătorită pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai.

Potrivit tradiției, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut.

După un timp, un proprietar bogat și slăvit a crezut în Hristos, și lepădând poziția sociala și toată deșertăciunea acestei lumi, s-a făcut monah, luandu-și numele de Inochentie.

Ca monah, el s-a sălășluit chiar la locul unde se afla îngropat capul Botezătorului Ioan.

Dorind să-și zidească o chilie și o bisericuță, el a săpat adânc și a descoperit un vas de pământ în care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiasca a aflat că este al lui Ioan Botezătorul. Când s-a apropiat însă de trecerea la cele veșnice, spre a nu fi găsit și pângărit de păgânii ce se înmulțiseră în zona, el l-a luat și l-a ascuns din nou în pământ, în același loc.

Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost prezent aici până în vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, când Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat unor doi călugări și le-a poruncit să dezgroape cinstitul sau cap. Aceasta e socotita cea dintâi aflare a Sfântului cap.

În vreme ce călugării călătoreau cu capul Sfântului într-un sac, au întâlnit un olar și i-au dat acestuia să duca sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fuga de cei doi călugări. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorita prezentei capului prorocului. Când și-a simțit sfârșitul, olarul a pus capul Sfântului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale. Racla vă ajunge în grija lui Eustatiu, un monah arian, care locuia într-o peștera.

Multe minuni se vor petrece la aceasta peștera. Din nefericire, Eustatiu spunea că datorita puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii nestiind ce ascunde în peștera să. După un timp, Eustatiu, știind că vă fi trimis în exil, îngroapă capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Peștera vă fi locuita de niste monahi credincioși, care vor ridica în apropierea ei o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mănăstiri, a văzut un foc mare la peștera de lângă orașul Emesa, în timpul cântării psalmilor. Așa a aflat în chip minunat capul Sfântului. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.

În timpul luptei împotrivă sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia și cea din urma aflare a cinstitului cap.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – tradiții și obiceiuri

În ziua de 29 august, când prăznuim Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, exista credință în popor că nu trebuie să se folosească cuțitul, totul se rupea cu mana.

În popor se vorbea și de începerea unui post, numit „de la cruce până la cruce”, un post care ținea până pe 14 septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci), neconsemnat în calendarul creștin, care avea rolul de a-i curați pe cei care au săvârșit omoruri sau alte păcate grave.

Tot în popor era întâlnită și interdicția de a tăia și manca fructe și legume cu forma rotunda, de exemplu pepenele nu era consumat în aceasta zi.

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul

„Sfinte Ioane, Înainte-mergătorule, frumuseţea cerului şi bucuria pământului, cel ce prin tăierea capului tău pământul întreg l-ai sfinţit, primind această smerită rugăciune a noastră, izbăveşte-ne din toate nevoile şi ne scoate din chinul ce va să fie, pe noi, cei ce te lăudăm cu credinţă şi nădejde.

Ca unul ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ajută-ne să-i biruim pe vrăjmaşii văzuţi şi pe cei nevăzuţi.

Izbăveşte-ne din tot necazul şi, având îndrăznire către Domnul, fereşte-ne de ispitele acestui veac.

Dăruieşte-ne nouă, Sfinte Ioane Prorocule, putere din cer şi, ca unul ce eşti făclie strălucitoare, luminează-ne pe noi, cei ce alergăm la slăvita prăznuire a trecerii tale la Domnul. Amin!”.

FOTO: Doxologia