Tinerii excepționali ai Constanței: De la o gală de box la podium european – povestea Andreei Soare, campioana de 15 ani din Cernavodă, care vrea să ducă România spre aurul olimpic

La doar 15 ani, Andreea Soare a reușit performanțe pe care mulți sportivi le ating după ani întregi de muncă: este campioană națională, vicecampioană europeană, câștigătoare a turneului internațional Dracula Open 2026 și a Cupei României 2026. Povestea ei nu a început însă cu medalii, ci cu o simplă curiozitate, la o gală de box organizată la Cernavodă, acolo unde avea să descopere un sport care i-a schimbat complet parcursul.

În spatele ascensiunii sale stau disciplină, ambiție și o muncă susținută, dar și doi oameni care au văzut potențialul unei adolescente hotărâte să învețe: antrenorii Mihai Oprea și Dragoș Mihai Oprea.

Mihai Oprea își amintește momentul în care a întâlnit-o pentru prima dată pe Andreea, o tânără timidă care privea cu fascinație meciurile de box de la gala organizată în oraș:

„În vara anului 2024 am organizat o gală de box în orașul de pe malul Dunării, prilej cu care a stat lângă mine o domnișoară frumoasă, timidă, care privea cu drag la meciurile de box. Am întrebat-o: «Îți place?». După acest eveniment, la terminarea anului școlar, aceeași persoană s-a prezentat la sala de antrenament, mi-a spus că o cheamă Soare Andreea și că dorește să practice box.”

Antrenorul spune că a fost impresionat încă de la început de hotărârea tinerei sportive:

„M-am uitat la ea, i-am admirat construcția atletică și am întrebat-o: «Chiar îți dorești acest lucru?». Mi-a răspuns ferm: «Da». I-am spus că la acest sport se muncește foarte mult, iar rezultatul depinde doar de tine. Nu a ezitat. Mi-a plăcut fermitatea cu care mi-a răspuns și hotărârea ei de a începe pregătirea.”

De atunci, evoluția Andreei a fost una spectaculoasă. Cu multă muncă și perseverență, sportiva din Cernavodă a reușit într-un timp scurt să acumuleze cunoștințele necesare pentru performanță și să se impună în ringurile naționale și internaționale.

„Vedeam că îi era greu, dar se vedea pe fața ei dăruirea și dorința de a învăța, de a trece mai repede la nivelurile superioare de pregătire. Într-o perioadă scurtă de timp a reușit să acumuleze un bagaj ridicat de cunoștințe și competențe, fapt care i-a permis să se impună în careul magic din ring și să apară primele rezultate la nivel național și european”, a mai declarat Mihai Oprea.

Antrenorul subliniază și echilibrul pe care Andreea reușește să îl păstreze între sport și educație, apreciind faptul că performanțele sportive au fost dublate de rezultate foarte bune la școală.

„Am apreciat foarte mult că la școală învăța foarte bine, era elevă de nota 10.”

Pentru viitor, obiectivele sunt mari: titluri europene, mondiale și, mai presus de toate, visul unei participări la Jocurile Olimpice. Antrenorul consideră că Andreea are toate calitățile necesare pentru a ajunge acolo:

„Ne-am stabilit ca obiective imediate câștigarea titlului de campion național și european, iar pentru viitorul mai îndepărtat câștigarea trofeului de campion olimpic, deoarece această nație românească nu a mai fost capabilă să câștige un asemenea titlu din perioada anilor ’50, prin Nicolae Linca.”

În interviul de mai jos, Andreea Soare vorbește despre începuturile sale în box, sacrificiile făcute pentru performanță, lecțiile învățate după finala Campionatului European, sprijinul familiei și visul de a urca într-o zi pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic.

1. Pentru început, spune-ne câteva lucruri despre tine. Cine este Andreea Soare dincolo de titlurile obținute în ring?

Andreea Soare este o tânără disciplinată, care își dorește să devină mai bună în fiecare zi, din toate punctele de vedere. Deși practică un sport solicitant, se remarcă printr-un suflet sensibil și cald.

2. Ai practicat volei timp de trei ani la Axiopolis Cernavodă. Cum ai ajuns să renunți la volei și să alegi boxul?

Nu pot să spun că am renunțat la volei, ci pur și simplu așa a fost să fie, deoarece antrenorii au fost demiși. M-am apucat de box la scurt timp după ce am practicat volei, pentru că îmi doream să continui să fac sport, fiind obișnuită cu activitatea fizică încă de mică.

Am ales boxul deoarece mi-a stârnit curiozitatea la o gală organizată în orașul nostru, unde am mers împreună cu tatăl meu. El îi cunoștea pe antrenori și m-a încurajat să merg la sală pentru a încerca acest sport și, în primul rând, pentru a învăța ceva nou pentru mine.

3. Ce te-a atras la acest sport și care a fost momentul în care ai realizat că boxul este drumul pe care vrei să mergi?

M-a atras faptul că ești pe cont propriu și depinzi doar de tine, spre deosebire de volei, unde eram mai multe jucătoare pe teren. Mi-am dat seama că boxul este drumul pe care vreau să merg după participarea la Campionatul European, când am realizat că am potențial pentru acest sport.

4. La doar 15 ani ai devenit campioană națională, vicecampioană europeană și ai câștigat Dracula Open și Cupa României. Care dintre aceste performanțe are cea mai mare încărcătură emoțională pentru tine și de ce?

Cea mai mare provocare din punct de vedere emoțional am trăit-o la Dracula Open, unde am suferit o accidentare la mâna stângă chiar la începutul primei reprize. A trebuit să continui meciul și să duc până la capăt și celelalte două reprize.

Partea cea mai dificilă a fost că am simțit durerea imediat și, pentru câteva momente, m-am speriat. Totuși, dorința de a câștiga a fost mai puternică decât durerea, așa că am continuat lupta fără să mă mai gândesc la accidentare.

Mai avusesem probleme la aceeași mână în trecut, însă nu în urma practicării boxului. De asemenea, recuperarea mi s-a părut destul de grea și a durat aproximativ două luni. Îmi doream să revin cât mai repede la antrenamente, dar, în același timp, aveam emoții în privința revenirii în ring și mă întrebam cât de greu îmi va fi să reintru în ritm după o perioadă în care nu am putut să mă antrenez.

5. Cum ai trăit finala Campionatului European și ce ai învățat din experiența de vicecampioană continentală?

Finala Campionatului European a fost, până acum, cea mai importantă lecție pe care am învățat-o din box. Atunci am înțeles că trebuie să dai tot ce ai mai bun, nu doar în ring, ci și în viață. Este mai ușor să accepți o înfrângere atunci când știi că ai făcut tot ce a depins de tine, decât să rămâi cu regretul că ai fi putut face mai mult.

6. Cât de solicitant este programul tău zilnic? Cum reușești să îmbini școala cu antrenamentele și competițiile?

În perioada verii am un program relativ echilibrat. Dimineața merg la antrenament, apoi mă odihnesc, iar seara particip la al doilea antrenament. După aceea, îmi fac timp și să ies cu prietenii.

În timpul școlii, însă, mai ales pentru că am fost în clasa a VIII-a și mă pregăteam pentru Evaluarea Națională, programul meu a fost foarte încărcat. În unele zile aveam antrenament dimineața, apoi învățam, mergeam la școală, iar după cursuri mai studiam puțin înainte de a merge la antrenamentul de seară. În alte zile, dimineața mergeam la meditații, apoi la școală, iar seara făceam antrenament.

Totuși, munca mea a fost răsplătită: am obținut media 9,35 la Evaluarea Națională, clasându-mă pe locul al doilea în școală și pe locul al patrulea la nivelul orașului.

7. Te antrenezi în continuare la Cernavodă, dar ești legitimată la Farul Constanța. Cum decurge colaborarea cu clubul și ce înseamnă pentru tine această legitimare?

Colaborarea cu clubul este una foarte bună, lucru demonstrat și de rezultatele obținute. Pentru mine, legitimarea la Clubul Farul înseamnă foarte mult, deoarece este un club de tradiție, cu un nume important în sportul românesc.

8. Ce rol au avut antrenorii Mihai Oprea și Dragoș Mihai Oprea în dezvoltarea ta ca sportivă?

Aceștia au avut un rol important în dezvoltarea mea ca sportivă, învățându-mă totul, de la primul și cel mai important pas – cum să stau în gardă – până la ceea ce știu astăzi.

9. Cum te pregătești din punct de vedere mental înaintea unui meci important?

De ceva timp, mă pregătesc mental înainte de fiecare confruntare, indiferent că este vorba despre un sparring sau un meci important. Această pregătire constă în faptul că îmi spun să am încredere în mine și că totul va fi bine. Consider că atragi ceea ce gândești, iar această mentalitate mă ajută să intru în ring cu mai multă încredere.

Dacă, totuși, rezultatul nu este cel pe care mi l-am dorit, continui să merg la sală și să mă antrenez și mai mult. Sunt conștientă că un meci mai puțin reușit nu mă definește ca sportivă și că, de-a lungul carierei, voi avea atât meciuri bune, cât și meciuri mai dificile.

10. Există un boxer sau o sportivă pe care o admiri și care te inspiră?

Da, există o boxeră pe care o admir foarte mult. Este vorba despre Claudia Nechita, care s-a retras de curând din activitatea competițională și și-a început cariera de antrenoare.

M-a impresionat prin forma sa fizică deosebită, prin mentalitatea de învingătoare și prin faptul că, pentru ea, sportul reprezintă un adevărat stil de viață. Continuă să se antreneze în fiecare zi, chiar dacă nu mai are un obiectiv competițional.

Mi-a rămas în minte și unul dintre mesajele ei, care mă motivează de fiecare dată: „Campionii nu se nasc în ring, ei doar sunt recunoscuți acolo.”

11. Cum reacționează familia și prietenii la rezultatele tale? Cine este cel mai mare susținător al tău?

Familia și prietenii mei sunt mândri de mine, nu doar pentru rezultatele pe care le-am obținut, ci și pentru munca pe care am depus-o ca să ajung aici. Știu că performanțele nu apar fără sacrificii și multă muncă.

Consider că tatăl meu este cel mai mare susținător al meu. De multe ori, el a crezut în mine chiar mai mult decât am crezut eu însămi.

12. Mulți consideră că boxul este un sport destinat mai ales băieților. Ce le-ai spune fetelor care și-ar dori să practice acest sport, dar ezită?

Le-aș spune să vină cu încredere dacă își doresc să devină o versiune mai bună a lor: mai disciplinată, mai încrezătoare, mai relaxată și mai sigură pe sine.

Și fetele au forța și determinarea lor. Într-adevăr, nu poate fi comparată cu cea a unui bărbat, însă în ring te lupți tot cu o fată la fel ca tine. Așadar, fetelor, apucați-vă de box, pentru că nu veți regreta!

13. Care sunt obiectivele tale pentru următorii ani? Te gândești deja la Campionatele Mondiale, Europene sau chiar la Jocurile Olimpice?

Am multe obiective pentru viitor, printre care se numără și competițiile pe care le-ați enumerat. În acest moment, însă, principala mea țintă este Campionatul European din luna octombrie, care se va desfășura la Budva, la fel ca anul trecut. Sper ca de această dată să mă întorc acasă cu medalia de aur.

14. Ce înseamnă pentru tine faptul că reprezinți Cernavodă și județul Constanța la competițiile naționale și internaționale?

Pentru mine înseamnă foarte mult faptul că reprezint Cernavodă și județul Constanța, deoarece aici m-am născut și aici am crescut. Mă bucur că pot reprezenta locul în care trăiesc încă din prima zi de viață și până în prezent.

15. Dacă ai putea transmite un mesaj copiilor care visează să facă performanță în sport, care ar fi acela?

Le-aș transmite că orice este posibil cu determinare, ambiție și multă dorință de a reuși. Orice campion, fie că este național, european, mondial sau olimpic, a fost la început un om obișnuit, la fel ca toți ceilalți. Diferența este că a muncit constant, a crezut în visul său și a făcut tot ce a fost necesar pentru a ajunge pe podium.

16. Unde o vezi pe Andreea Soare peste cinci ani, atât ca sportivă, cât și ca om?

O văd făcând ceea ce îi place și ceea ce o face fericită: studiind la Academia de Poliție și pregătindu-se pentru Jocurile Olimpice din 2032. Îmi imaginez că va fi înconjurată de familie și de cei apropiați, care o susțin și îi sunt alături.