FOTO Tinerii excepționali ai Constanței: Maria-Alexia Dașoveanu, absolventă a Colegiului Național de Arte, balerina care cucerește scenele Europei prin dans

1. Cum a început povestea ta cu dansul? Ți-ai dorit mereu să urmezi acest drum?

Povestea mea cu dansul a început într-un mod destul de simplu, dar care a avut un impact mare asupra parcursului meu. Părinții mei au fost cei care m-au îndrumat să merg la cursuri de balet, inițial, pentru a-mi corecta postura și a deveni mai disciplinată fizic. Nu a fost neapărat o alegere personală la început, dar cu timpul, dansul a devenit mult mai mult decât o activitate recomandată, a devenit o adevărată pasiune. Așa am înțeles că vreau să urmez acest drum, nu pentru că a fost ales pentru mine, ci pentru că m-am regăsit cu adevărat în el.

2. De ce ai ales coregrafia și nu un alt domeniu artistic?

Am fost mereu atrasă de artă, iar în copilărie am studiat vioara timp de patru ani, o experiență care m-a învățat disciplină, răbdare și atenție la detalii. Totuși, cu timpul am realizat că, deși frumoasă, muzica nu îmi oferea acea libertate totală de exprimare pe care o căutam. Așa am descoperit coregrafia, un spațiu în care pot crea liber, pot exprima emoții, pot spune povești fără cuvinte. În plus, adrenalina dinaintea unui spectacol, energia scenei, acel moment unic când totul capătă sens în fața publicului, sunt lucruri pe care nu le-am regăsit în niciun alt domeniu artistic. Coregrafia este, pentru mine, combinația perfectă între disciplină, emoție și libertate.

3. Cum ți-a influențat Colegiul Național de Arte „Regina Maria” dezvoltarea profesională și personală?

Colegiul Național de Arte „Regina Maria” a fost, timp de 13 ani, a doua mea casă. Acolo am crescut, am evoluat și m-am format ca balerină, dar și ca om. Încă de la vârste fragede, am avut norocul să fiu înconjurată de doamne profesoare care au văzut în mine un potențial pe care nici măcar eu nu îl conștientizam pe atunci. M-au ghidat cu răbdare, cu exigență, dar și cu o grijă profundă, ajutându-mă să-mi construiesc nu doar tehnica, ci și încrederea în mine, curajul de a visa și puterea de a munci pentru visurile mele. Pe lângă profesorii de specialitate, au fost și profesorii de cultură generală care m-au înțeles și m-au susținut necondiționat. Au știut întotdeauna că programul nostru era diferit, că uneori veneam obosiți după ore de repetiții, dar în loc să ne judece, ne-au încurajat și au contribuit la formarea noastră intelectuală, cu empatie și răbdare. Tot acest mediu , cald, creativ, exigent, dar plin de susținere, m-a învățat ce înseamnă devotamentul, perseverența și echilibrul între trup, minte și suflet. Sunt profund recunoscătoare că am avut ocazia să mă formez într-un loc atât de special.

4. Ce ai învățat cel mai important din participarea la atelierele și masterclass-urile cu nume mari precum Gigi Căciuleanu sau Julien-Henri Vu Van Dung?

Participarea la atelierele și masterclass-urile susținute de artiști de talie internațională, precum Gigi Căciuleanu sau Julien-Henri Vu Van Dung, a fost o experiență care m-a marcat profund. Dincolo de tehnică sau stil, ce am învățat cel mai important a fost că dansul nu este doar mișcare, este expresie, gând, identitate. Gigi Căciuleanu m-a învățat să gândesc dansul altfel, să-i caut sensul dincolo de formă, să fiu sinceră în ceea ce transmit și să las emoția să treacă prin corp. De la Julien-Henri Vu Van Dung am învățat rigoarea, finețea detaliului și respectul față de artă ca formă de disciplină și dedicare.

5. Ai participat la numeroase concursuri și ai obținut rezultate impresionante. Care dintre aceste premii ți-a adus cea mai mare satisfacție și de ce?

Am participat la multe concursuri de-a lungul anilor, iar fiecare premiu a avut însemnătatea lui și a venit ca o confirmare a muncii și pasiunii mele. Totuși, pentru mine cel mai valoros nu este neapărat trofeul în sine, ci momentul în care urc pe scenă, pot să mă exprim liber și să împărtășesc cu ceilalți ceea ce simt. Contează enorm faptul că publicul te vede, te descoperă și începe să te cunoască prin dansul tău. Dintre toate, cea mai mare satisfacție mi-a adus-o premiul obținut la Olimpiadă, pentru că a fost o competiție foarte strânsă, cu copii extrem de talentați din toată țara și un juriu de elită, exigent, dar corect. A fost genul de moment în care am simțit că toate orele de repetiții, toate sacrificiile și toată determinarea au meritat. A fost ocazia perfectă să arăt cine sunt și ce pot, iar acea recunoaștere a venit ca o mare bucurie și o motivație în plus să merg mai departe.

6. Ce ai simțit când ai urcat pentru prima dată pe scena Teatrului de Operă și Balet „Oleg Danovski” ca și colaborator?

Când am urcat pentru prima dată pe scena Teatrului de Operă și Balet „Oleg Danovski” ca și colaborator, am simțit o emoție pe care cu greu o pot descrie în cuvinte. A fost un moment de profundă recunoștință pentru această oportunitate, care mi-a oferit șansa să trăiesc visul oricărui tânăr dansator. M-am simțit onorată și bucuroasă să dansez pe o scenă cu atât de multă istorie și să fiu alături de artiști pe care îi admir de mult timp, oameni de la care învăț doar privindu-i. A fost cu atât mai special pentru mine faptul că am împărțit scena și cu colegele și prietenele mele, cu care am crescut și am evoluat împreună.

7. Cum te pregătești mental și fizic înainte de un spectacol important sau de o competiție internațională?

Înainte de un spectacol important sau de o competiție internațională, încerc să găsesc un echilibru între pregătirea fizică și cea mentală. Din punct de vedere fizic, respect rutina mea de antrenament, acord o atenție specială încălzirii și refacerea corpului, ca să fiu în cea mai bună formă posibilă. Ceea ce privește partea mentală , îmi vizualizez momentele pe scenă, îmi repet coregrafia în minte și încerc să transform emoțiile în energie pozitivă. Înainte de a intra în scenă, am mereu un moment al meu de liniște, în care respir adânc și îmi spun că trebuie doar să mă bucur de clipă.

8. Dansul implică enorm de multă muncă, disciplină și sacrificii. Cum reușești să păstrezi echilibrul între viața de adolescent și rigorile antrenamentelor?

Dansul vine, într-adevăr, cu multă muncă, disciplină și uneori cu sacrificii care nu se văd din exterior. Nu e mereu ușor să păstrezi echilibrul între viața de adolescent și rigorile antrenamentelor, mai ales când programul e plin de repetiții, spectacole sau concursuri. Au fost momente în care a trebuit să renunț la aniversări, petreceri sau ieșiri, fie pentru că aveam repetiții, fie pur și simplu pentru că eram prea obosită. Dar am avut norocul să am alături prieteni care m-au înțeles mereu, nu m-au exclus niciodată și, din contră, uneori se pliau pe programul meu, mă așteptau să termin antrenamentele sau chiar veneau cu mine. Chiar dacă nu am fost prezentă peste tot, simt că mi-am trăit adolescența frumos . Am învățat să prețuiesc momentele simple, să mă bucur de fiecare clipă liberă și să cresc în ritmul meu, cu oameni care mi-au respectat pasiunile și m-au susținut sincer.

9. Cum arată o zi obișnuită din viața ta? Câte ore dedici zilnic studiului dansului?

De obicei, încep dimineața cu două ore de studii, apoi urmează orele de cultură generală la școală, unde încerc să fiu cât mai prezentă și implicată, chiar dacă programul este solicitant. După școală, aloc în jur de trei ore pentru studiul repertoriului individual , îmi repet variațiile, coregrafiile, lucrez pe detalii și expresivitate. Seara urmează încă două-trei ore de repetiții de grup sau pregătiri pentru spectacole sau concursuri. Când aveam și colaborări cu Teatrul de Operă și Balet „Oleg Danovski”, mergeam direct de la școală la repetiții, iar de acolo ajungeam la antrenamente , era o zi în care practic nu mă opream deloc, dar o făceam cu bucurie. Deși programul este intens, dansul face parte din ritmul meu de viață.

10. Care este diferența, în opinia ta, dintre un dansator talentat și unul excepțional?

În opinia mea, diferența dintre un dansator talentat și unul excepțional nu stă doar în calitățile fizice sau tehnice, ci în profunzimea cu care transmite emoția și adevărul de pe scenă. Un dansator talentat poate executa perfect o coregrafie, are linie, forță, grație , toate acele lucruri care atrag privirea. Dar un dansator excepțional reușește să treacă dincolo de mișcare: spune o poveste, emoționează, creează o legătură reală cu publicul. Este autentic, prezent și lasă ceva în urmă. Cred că ceea ce face cu adevărat diferența este pasiunea constantă, dorința de a evolua, curajul de a fi vulnerabil și capacitatea de a transforma dansul într-un limbaj personal.

11. Ce înseamnă pentru tine dansul contemporan, în comparație cu cel clasic?

Pentru mine, dansul clasic reprezintă fundamentul, e locul de unde pornește totul. M-a învățat disciplina, precizia și respectul față de fiecare detaliu. Este un stil riguros, elegant și foarte tehnic, care cere ani de muncă și perfecționare. În schimb, dansul contemporan are o libertate care pe mine mă atrage puțin mai mult. Îmi oferă spațiul să fiu eu, să experimentez, să mă exprim sincer, fără constrângeri. Pot spune o poveste personală, pot lăsa emoția să iasă la suprafață exact așa cum e, fără să o „corectez”. Îmi place să simt că pot transforma fiecare mișcare într-un mesaj, iar în contemporan, această libertate de exprimare mă face să simt că dansul devine cu adevărat o prelungire a ceea ce sunt.

12. Ai o piesă muzicală preferată sau un rol de vis pe care îți dorești să-l interpretezi pe scenă?

Da, am câteva piese muzicale și spectacole care îmi sunt foarte dragi și care mă inspiră profund. Pe partea de dans contemporan, Bolero este unul dintre spectacolele care m-au impresionat cel mai mult. Energia ritmică, intensitatea treptată și libertatea de mișcare pe care o oferă îl fac un reper pentru mine , mi-aș dori foarte mult să fac parte, la un moment dat, dintr-o astfel de creație, care îți testează nu doar rezistența fizică, ci și capacitatea de a transmite emoție și tensiune. În ceea ce privește dansul clasic, un rol de vis pentru mine este Kitri din Don Quijote , o combinație de tehnică, temperament și carismă. Este un rol solicitant, dar plin de energie și culoare, în care aș avea ocazia să îmbin forța, precizia și expresivitatea.

13. Ai un mentor sau un artist care te inspiră profund în carieră?

Da, am o artistă care mă inspiră profund și pe care o admir încă de când eram mică: Marianela Nuñez. Îmi place enorm de ea, nu doar pentru talentul ei tehnic absolut impresionant, ci mai ales pentru ceea ce transmite atunci când dansează. Se vede clar că iubește ceea ce face, iar asta ajunge direct la public, dansul ei are o naturalețe și o sinceritate care m-au cucerit de la început. Are o eleganță aparte, o prezență scenică puternică și reușește de fiecare dată să transforme fiecare rol într-o poveste vie. Mi-aș dori sincer, dacă voi avea ocazia, să ajung să o văd dansând live într-un spectacol. Ar fi o experiență pe care știu că nu aș uita-o niciodată.

14. Cum vezi viitorul tău în lumea dansului?

Sper din tot sufletul că viitorul meu în lumea dansului va fi unul frumos și plin de împliniri. Știu că nu e un drum ușor, dar este cel în care mă regăsesc și pe care mi-l doresc cu adevărat. Îmi doresc să continui să cresc, să învăț, să lucrez cu coregrafi și artiști care să mă provoace și să mă inspire, și să am șansa de a dansa pe scene cât mai mari, în spectacole care spun ceva, care ating publicul. Mi-ar plăcea să îmbin atât dansul clasic, cât și cel contemporan, pentru că mă definesc în moduri diferite. În cele din urmă, îmi doresc să fac parte dintr-un univers artistic autentic, în care munca mea să aibă sens și să ajungă la inimile celor care mă privesc.

15. Ce mesaj ai pentru tinerii care visează să devină dansatori, dar nu au curajul să înceapă?

Le-aș spune să nu mai aștepte momentul perfect și să înceapă chiar acum, chiar dacă pare greu sau înfricoșător la început. Dansul nu e doar despre tehnică sau talent, ci despre pasiune, perseverență și curajul de a fi tu însuți pe scenă. Fiecare pas mic contează, iar fiecare repetiție te aduce mai aproape de visul tău. Nu trebuie să fii perfect de la început, important este să îți urmezi inima și să nu renunți când apar obstacolele. În plus, dansul îți oferă atât de multe, nu doar ca artă, ci și ca prietenii, lecții de viață și bucurii neașteptate.

Sursă foto: Maria-Alexia Dașoveanu/arhivă personală

Citește și:

FOTO Tinerii excepționali ai Constanței: Yuliia Shcherbakova, de la Colegiul Economic Carol I, de la curiozitate la performanță națională în chimie