Tinerii excepționali ai Constanței: Andrei Suciu, elev al Colegiului Național Mihai Eminescu, tânărul care se perfecționează pentru a crea medicamentele de mâine: cea mai frumoasă aplicație a chimiei este îmbunătățirea vieții oamenilor!

Astăzi, într-o zi specială pentru copiii, adolescenții, dar și adulții cu suflet de copil venim în întâmpinarea dumneavoastră, cititorii noștri, cu un interviu al elevului în clasa a IX-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Constanța, Suciu Andrei, un tânăr care și-a construit încă de la o vârstă fragedă un parcurs academic remarcabil în domeniul științelor. Pasionat de chimie, biochimie, farmacologie și neuroștiințe, Andrei a început să studieze independent concepte avansate încă din clasa a VI-a, transformând curiozitatea într-un motor al performanței și al cercetării.

Rezultatele sale includ numeroase premii și distincții la competiții naționale de chimie, printre care Concursul Național „Lazăr Edeleanu”, Olimpiada Națională de Chimie și concursul „Chimia – prieten sau dușman?”, unde a obținut premii pentru proiecte de cercetare cu aplicații în artă, medicină și biochimie. Dincolo de competiții, Andrei este implicat în activități de laborator, proiecte de cercetare în farmacologie și neuroștiințe, inițiative educaționale și voluntariat, demonstrând o maturitate academică rar întâlnită la nivel liceal.

În acest interviu vom descoperi cum a luat naștere pasiunea sa pentru știință, care au fost provocările și oportunitățile întâlnite pe parcurs, dar și cum vede viitorul cercetării la intersecția dintre chimie, biologie moleculară și medicină.

1. Cum ai primit vestea că ai câștigat încă două premii importante în această perioadă?

Sunt fericit că am obținut rezultate pozitive. Cred că toți colegii mei din lotul de chimie s-au bucurat că numele orașului Constanța a fost rostit de mai multe ori la festivitatea de premiere. Rezultatul obținut la concursul „Chimia – prieten sau dușman?” reprezintă o mare împlinire pentru mine. Sincer, speram să obțin locul I, dar sunt foarte mulțumit și de acest rezultat.

2. Ai obținut Premiul II la concursul „Chimia – prieten sau dușman?” și Premiul III la concursul „Lazăr Edeleanu”. Ce înseamnă aceste rezultate pentru tine?

Rezultatul de la „Chimia – prieten sau dușman?” îmi demonstrează că există interes pentru studiul peptidelor, domeniu pe care intenționez să îl aprofundez prin sintetizarea unor noi compuși peptidici, cu efecte potențial mai favorabile decât unele medicamente existente pe piață. Nu pot afirma acest lucru cu certitudine deplină, însă aceste efecte pot fi anticipate pe baza mecanismelor de acțiune ale peptidelor asupra receptorilor sau genelor pe care le modulează.

Rezultatul obținut la concursul „Lazăr Edeleanu” reflectă faptul că sunt uneori neatent și că nu m-am pregătit la nivelul la care aș fi putut. Este un aspect la care trebuie să lucrez în continuare. Work in progress.

3. Proiectul despre tripeptida GHK-Cu a atras atenția la nivel național. Cum ai ales această temă și ce te-a fascinat la ea?

Ceea ce m-a fascinat la GHK-Cu a fost efectul său asupra mai multor sisteme biologice, inclusiv asupra expresiei genetice, sintezei colagenului, proceselor antiinflamatorii și sănătății osoase.

GHK-Cu este o tripeptidă, adică un lanț format din trei aminoacizi interconectați, fiind considerată o peptidă foarte mică. În ciuda dimensiunilor reduse, are o activitate biologică remarcabil de complexă, lucru destul de rar pentru o moleculă atât de mică.

Datorită structurii sale, am putut să o sintetizăm și să înțelegem mai bine reacțiile de cuplare peptidică.

4. Ai început să studiezi domenii avansate încă din clasa a VI-a. Ce te-a făcut să te apropii atât de mult de chimie și biochimie?

Am fost mereu curios și am urmărit videoclipuri despre numeroase domenii ale științei. Unul dintre acestea a fost fizica cuantică. Mi s-a părut fascinantă și am încercat să o aprofundez cât mai mult.

Totuși, pentru a înțelege în profunzime acest domeniu, era nevoie de cunoștințe avansate de matematică, precum ecuațiile cu derivate parțiale și alte concepte complexe. Astfel, m-am concentrat pe înțelegerea principiilor fundamentale, care îmi sunt utile și astăzi și mă ajută să înțeleg mai bine atât chimia, cât și funcționarea corpului uman.

Chimia este, într-un anumit sens, fizică cuantică aplicată, studiind relațiile dintre atomi, molecule, ioni și elemente. De aceea, chimia a reprezentat pasul următor pentru mine. Iar cea mai frumoasă aplicație a chimiei este îmbunătățirea vieții oamenilor, motiv pentru care m-am orientat către chimia organică sintetică și farmacologie.

5. Proiectul FlexiDock și FlexiAI pare extrem de complex. Cum ai ajuns să combini chimia cu inteligența artificială și programarea?

Pentru a realiza un docking molecular – un calcul complex care determină cea mai stabilă configurație dintre un ligand (medicament) și receptorul său biologic – folosesc un program gratuit numit PyRx.

Costul unei licențe profesionale pentru software de acest tip poate depăși 10.000 de euro, astfel că am rămas cu o singură opțiune: să încerc să dezvolt propriul program de docking molecular, integrând și componente de inteligență artificială.

Proiectul mi-a depășit așteptările, deși sunt convins că poate fi îmbunătățit semnificativ. Nu aș fi reușit fără ajutorul instrumentelor AI. Folosesc Perplexity și Google Gemini pentru documentare, ChatGPT pentru structurarea prompturilor, Claude și Kimi pentru codare și depanare rapidă, Google Antigravity pentru dezvoltarea detaliată a codului și Google Stitch pentru partea de design.

Am învățat foarte multe despre modul în care funcționează inteligența artificială și despre importanța formulării corecte a prompturilor. Pe viitor, sper să urmez și cursuri specializate în acest domeniu.

6. Lucrezi deja într-un laborator de farmaceutică și sinteză organică. Cum este experiența practică într-un mediu academic la vârsta de 15-16 ani?

Cred că termenul „asistent” descrie cel mai bine activitatea mea. Chiar dacă realizez unele sinteze pe cont propriu, totul se desfășoară sub supravegherea domnului profesor și a doamnei laborante. Sunt norocos că m-au primit în laborator și că m-au învățat atât de multe lucruri. Pentru mine, laboratorul este un loc surprinzător de confortabil. Datorită părinților mei, sunt îndemânatic și spontan, calități care mă ajută foarte mult în activitatea practică.

7. Cum arată o zi obișnuită din viața ta, între școală, cercetare, voluntariat și proiecte personale?

Adevărul este că rutina mea zilnică nu diferă foarte mult de cea a majorității elevilor. Mă trezesc, mănânc și mă pregătesc pentru liceu. Odată ajuns la școală, încerc să învăț cât mai bine lecțiile predate la clasă.

Principala diferență este că aleg să nu îmi petrec timpul jucând jocuri video sau navigând pe rețelele de socializare, preferând să îl dedic activităților care mă pasionează. În weekend, ies adesea cu prietenii după-amiaza, iar diminețile le rezerv pentru proiectele mele: parfumerie, design molecular sau dezvoltarea software-ului de docking.

Voluntariatul reprezintă pentru mine o oportunitate suplimentară de socializare, de a cunoaște oameni noi și de a contribui la comunitate prin activități utile.

8. Care a fost cea mai mare provocare întâlnită până acum în activitatea ta de cercetare?

Probabil cea mai mare provocare a fost proiectarea unui inhibitor de miostatină. Este mai ușor să creez neuropeptide, deoarece există anumite reguli și modele care trebuie respectate. În schimb, miostatina nu are legătură cu sistemul nervos, ci cu țesutul muscular.

Miostatina contribuie la limitarea dezvoltării musculare și acționează prin intermediul receptorilor de activină de tip II. Inhibarea acesteia poate avea beneficii importante, precum creșterea masei musculare și îmbunătățirea metabolismului, aspecte relevante în tratamentul distrofiilor musculare sau al unor forme de diabet.

Totuși, toate aceste beneficii vin la pachet cu o provocare majoră: inima este, la rândul ei, un mușchi. O inimă mărită și deformată nu poate pompa eficient sângele în organism. Din acest motiv, a trebuit să găsesc o soluție care să reducă la minimum efectele adverse cardiace, păstrând în același timp efectele dorite asupra musculaturii.

Pe scurt, provocarea a fost să proiectez o moleculă care să acționeze foarte precis asupra unei singure ținte biologice, fără să influențeze alte procese din organism – un obiectiv extrem de dificil în cercetarea farmaceutică.

9. Ai obținut rezultate excelente și la șah. Ce legătură crezi că există între șah și performanța în știință?

Gândesc într-un mod dinamic și îmi place să cred că pot determina flexibilitatea moleculelor și a receptorilor analizând structura acestora. Văd moleculele ca pe un lanț format din zale de dimensiuni diferite și încerc să înțeleg cum se poate plia sau modifica acesta.

Cred că acest mod de gândire mă ajută și la șah, deoarece îmi permite să vizualizez posibilele rezultate ale unui schimb de piese și să anticipez diferite scenarii de joc. De asemenea, mă ajută să identific cea mai avantajoasă poziționare strategică a pieselor pe tablă.

10. Ai creat peste 100 de formule de parfumuri. Cum a început pasiunea pentru parfumerie?

La început, doar testam și miroseam parfumurile din magazine. Totuși, am fost întotdeauna interesat de procesul de creație, nu doar de produsul final. Astfel, am început să studiez arta parfumeriei, iar după câteva luni de documentare mi-am achiziționat primele ingrediente – esteri, moscuri, aldehide și acetați – și am început să experimentez.

Desigur, primele încercări nu au fost perfecte, însă am perseverat și cred că sunt pe drumul cel bun. Pentru mine, parfumeria este mai mult decât un hobby. Este o formă de exprimare personală și un domeniu în care pot îmbina chimia cu creativitatea.

11. Ce ai învățat din experiența Erasmus+ din Malta și cum te-a ajutat în dezvoltarea personală?

Am învățat multe despre tradițiile malteze, despre stilul lor de viață, despre obiectivele turistice pe care le-am vizitat împreună și despre sistemul lor de învățământ.

Educația din Malta se aseamănă, într-o anumită măsură, cu cea americană, în sensul că fiecare profil include câteva discipline obligatorii, însă programul este mult mai flexibil și le permite elevilor să aprofundeze domeniile care îi pasionează. Consider că un astfel de model ar putea fi adaptat și în sistemul educațional românesc.

Din punct de vedere personal, această experiență a avut un impact semnificativ asupra încrederii în mine. Am realizat că mă pot adapta cu ușurință într-o țară străină, că mă pot bucura de experiența unei călătorii internaționale și că pot lega prietenii cu oameni pe care îi întâlnesc pentru prima dată.

12. Există un om de știință sau un mentor care te inspiră în mod special?

Doamna profesoară alături de care am studiat chimia anorganică în gimnaziu, doamna Janeta Borandă, continuă să mă inspire și se numără printre cei mai dedicați și pasionați profesori pe care i-am avut vreodată. Nu voi uita niciodată cum a venit la gară la ora 5 dimineața pentru a mă susține și a mă conduce la „trenul olimpiadei” sau cât de mult se bucură de fiecare progres al meu.

De asemenea, există și alte persoane care mă inspiră, printre care profesorii implicați în activitatea extracurriculară „Hai la Olimpiadă!”. Țin să le mulțumesc doamnei inspector Gina Marin și doamnei profesoare Monica Dumitru pentru sprijinul și încrederea acordate.

Totuși, mentorul meu actual este domnul Mihai Sebastian, profesor universitar la Universitatea Ovidius din Constanța, alături de care am sintetizat tripeptida GHK-Cu și de la care am învățat foarte multe despre chimia organică, sinteză și farmacologie. Îi sunt recunoscător pentru tot sprijinul oferit.

13. Cum reacționează colegii și profesorii la performanțele tale?

Profesorii și colegii mei știu că sunt pasionat de chimie și că obțin rezultate bune în acest domeniu, însă nu îmi place să vorbesc foarte mult despre performanțele mele. Apreciez fiecare „Bravo, Andrei!” și sper să le ofer în continuare motive de bucurie.

Nu obișnuiesc să discut în public despre pasiunile mele, deoarece sunt subiecte destul de nișate. Prefer să mă bucur de timpul petrecut alături de colegii mei, pentru că avem multe alte lucruri interesante de împărtășit. Discuțiile aprofundate despre chimie le port, de regulă, cu colegii din programul „Hai la Olimpiadă!” și cu mentorul meu.

14. Ce sacrificii presupune performanța la acest nivel încă din liceu?

Pregătirea pentru concursuri și olimpiade presupune săptămâni întregi de studiu intensiv, pe lângă cele una-două ore pe care le dedic zilnic învățării. De multe ori renunț la timpul pe care l-aș putea petrece urmărind seriale sau alte activități de relaxare și îl înlocuiesc cu studiul, documentarea și analiza publicațiilor de specialitate, folosind inclusiv instrumente bazate pe inteligență artificială.

15. Ai participat deja la numeroase concursuri și olimpiade. Care dintre ele ți-a oferit cea mai mare satisfacție până acum?

Fără îndoială, proiectul prezentat la concursul „Chimia – prieten sau dușman?”, în cadrul căruia am expus procesul de sinteză și proprietățile biologice și cosmetice ale tripeptidei GHK-Cu.

Orele petrecute în laborator au fost printre cele mai captivante experiențe din viața mea. La prima vedere, nimic nu pare spectaculos: majoritatea compușilor organici sunt pulberi albe sau gălbui ori soluții cu aspect similar. Totuși, ceea ce m-a fascinat a fost posibilitatea de a propune strategii pentru îmbunătățirea selectivității reacțiilor de cuplare peptidică.

În acest proiect s-au întâlnit toate domeniile care mă pasionează: farmacologia, sinteza chimică și chimia organică. Tocmai de aceea, această experiență mi-a oferit cea mai mare satisfacție de până acum.

16. Cum vezi viitorul cercetării în România și crezi că tinerii cercetători sunt suficient susținuți?

Mi-am propus să îmi continui studiile universitare în străinătate, deoarece consider că oportunitățile de cercetare, programele de internship și infrastructura academică sunt, în general, mai bine dezvoltate și susținute în alte țări. Totuși, rămân deschis și la oportunitățile pe care le oferă România și sper să văd o dezvoltare tot mai puternică a cercetării științifice la nivel național.

17. Unde te vezi peste 10 ani? Într-un laborator de cercetare, într-o universitate sau poate dezvoltând propriile proiecte?

Peste 10 ani, mă văd lucrând în industria farmaceutică, implicat în design molecular și dezvoltarea de noi compuși cu potențial terapeutic. De asemenea, îmi doresc să finalizez un masterat în chimie medicinală și să continui să mă perfecționez în domeniul cercetării.

În timpul facultății, aș dori să particip la programe de internship în companii farmaceutice sau centre de cercetare, pentru a acumula experiență practică și pentru a înțelege mai bine mediul profesional. Sper ca, după finalizarea studiilor, să am oportunitatea de a contribui la proiecte de cercetare cu impact real și să îmi construiesc o carieră în acest domeniu.

18. Dacă ai putea schimba un singur lucru în sistemul educațional din România pentru elevii pasionați de știință, care ar fi acela?

Aș reforma programa școlară astfel încât să permită aprofundarea reală a disciplinelor de interes. Mi se pare interesant modelul educațional din Malta, unde elevii au posibilitatea de a se concentra pe un număr mai restrâns de materii, studiindu-le la un nivel mai avansat. Cred că o astfel de abordare ar încuraja performanța și dezvoltarea competențelor specifice fiecărui elev.

De asemenea, consider că profesorii ar trebui să beneficieze de condiții de lucru mai bune, inclusiv de salarii mai atractive și de o încărcare administrativă redusă, pentru a se putea concentra mai mult pe procesul educațional. În ceea ce privește evaluarea cadrelor didactice, cred că dezvoltarea profesională continuă și evaluările periodice bazate pe competențe și rezultate ar putea contribui la creșterea calității educației.

Mai multe detalii despre rezultatele academice și științifice ale tânărului Andrei Suciu pot fi consultate în cele ce urmează:

Loading...

Taking too long?

Reload document

| Open in new tab