Tinerii excepționali ai Constanței: Tudor Durduman-Burtescu de la Colegiul Național Mircea cel Bătrân combină pasiunea pentru matematică și științe cu proiecte interdisciplinare inovatoare

Tudor Durduman-Burtescu, elev în clasa a XI-a B la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, secția matematică-informatică, și-a construit parcursul educațional pornind de la experiența din ciclul gimnazial, unde a urmat profilul matematică intensiv la Școala Spectrum Constanța. Tranziția către liceu i-a oferit și provocări, fiind nevoit să aprofundeze domenii pe care nu le explorase anterior, precum biologia sau chimia.

„Ciclul primar la Școala 30 Constanța, cu doamna învățător Alina Nedelcu, m-a ajutat să dezvolt curiozitatea și atenția la detalii – fie că era vorba de desen, fotografie sau astronomie. Această fundație a fost esențială pentru modul în care îmi structurez gândirea astăzi”, spune Tudor, elevul merituos care astăzi își croiecte drumul către un viitor strălucit cu muncă și pasiune pentru domenii considerate dificile pentru mulți dintre elevii de astăzi.

Tânărul a descoperit treptat, de-a lungul anilor, noi pasiuni datorită implicării sale în activități extracurriculare, precum fotografia și redacția revistei liceului, care i-au permis să înțeleagă comunicarea și nevoile altora.

„Hotărârea de a mă angaja inițial în activitatea de susținere a revistei liceului, în calitate de fotograf, s-a dovedit un alt mod de modificare a parcursului prin trezirea altor tipuri de interese și aptitudini, care au concretizat înțelegerea modurilor de comunicare, înțelegerea nevoilor altora și, în final, participarea ca redactor la revista liceului.„, a precizat Tudor, pentru Ziarul Amprenta.

Experiența a condus la implicarea în proiecte interdisciplinare, incluzând biologia și AI, culminând cu participarea la Conferința Telepresence 2024 de la Caltech – California, unde lucrarea sa, axată pe tehnologii BCI și algoritmi de procesare, a fost publicată în „Romanian Journal of Medicine and Applied Informatics”.

„Privind în urmă, s-ar putea spune că tot ce am făcut a determinat formarea mea ca tânăr și a deciziilor în privința viitorului. Aș putea să afirm că a fost necesar să desenez, să cânt la pian, să învăț limbi străine, să fotografiez, să văd lumea, să întreb mereu de ce, să merg mereu la concursuri de matematică. Apoi am oprit participarea la concursuri de matematică, întrucât am dorit altceva”, a mai completat Tudor.

Tudor a demonstrat excelență în domeniul matematicii și informaticii, obținând premii la concursuri regionale și naționale, dar și rezultate remarcabile la olimpiade de biologie și AI, care l-au determinat să își contureze intențiile profesionale: modelarea matematică în genetică și studiul sistemelor biologice complexe.

„Am avut participări la concursuri regionale în clasa a VIII-a – Cristian Calude, Laurențiu Panaitopol, cu premiu de excelență – mă mândresc pentru că s-au apreciat rezolvări în afara baremului, Olimpiada de Matematică, locul 2 pe județ. Apoi am oprit participarea la concursuri de matematică, întrucât am dorit altceva. În calsa a X-a m-am calificat pentru națională la Olimpiada de AI, deși nu aveam un interes manifest în informatică și nici pregătire suficientă, la Olimpiada de limba română am obținut premiul al doilea la nivel județean”, a mai spus Tudor.

Chiar recent, Tudor, coordonat de profesoara Loredana Elena Tănase, a obținut, la finalul lunii aprilie 2026, medalia de bronz la Concursul Regional „Medicii de mâine“, ediția a XIII-a, desfășurat la Slatina.

1. Ce te-a determinat să alegi profilul mate-info la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța și cum te-a influențat experiența din gimnaziu această decizie?

Adevărul este că, principala mea motivație a fost strict modelată de dorința de siguranță pe care mi-ar fi oferit-o acest profil. În gimnaziu, la Școala Spectrum, am fost elev într-o clasă de matematică intensiv, care își propunea pregătirea elevilor pentru performanță, prin participări la tot felul de concursuri și olimpiadă. Numărul de ore pe săptâmână la matematică ajunsese într-un an chiar la 16. Restul materiilor aproape că deveniseră nerelevante. Până la urmă, privind înapoi, este o bază pentru orice domeniu al vieții noastre și cu atât mai mult, în prezent, când disciplinele tind să devină interdisciplinare.

2. ⁠Ai menționat atât avantaje, cât și dificultăți în tranziția de la gimnaziu la liceu. Care a fost cea mai mare provocare în adaptare?

Provocator a fost, în primul rând, programul, care s-a schimbat. După 7-8 ani de învățat dimineață, am fost obligat să mă adaptez la programul de după-amiază. În al doilea rând, a fost necesar să intru într-un proces de recuperare al disciplinelor rămase în urmă, din cauza programului special din gimnaziu, unde, după cum am spus, accentul cădea doar pe matematică. Simțindu-se trădate, au venit cu furie și au bătut la poartă. Nu am avut de ales decât să deschid, pentru că am fost învățat să nu las nimic în urmă.

3. Ai avut interese variate încă din copilărie – de la științe la arte, spui că abia în clasa a XI-a ai luat o decizie privind viitorul. Ce a declanșat acest moment de claritate?

Presupun că un precursor al acestei decizii a fost proiectul de „Brain Computer Interface”, la care am luat parte, însă cred că principalul motiv a fost un nou unghi asupra modului în care am ajuns să percep oamenii și felul în care viața curge, mai ales din punct de vedere biologic. Pe parcursul timpului au existat momente, în care, pur și simplu, mă întrebam ce este dincolo de ceea ce putem vedea, în mod special la nivelul creierului. De ce oameni cu patologii cerebrale funcționează mai bine decât oameni considerați complet funcționali, așa cum am considerat noi până acum sau ce deficiențe biochimice ne fac mai puternici.

4. De ce te atrage în mod special zona interdisciplinară dintre biologie și inteligență artificială?

Biologia îți explică cum și de ce se întâmplă, iar inteligența artificială este un instrumentul, care îți oferă puterea de a face actul de reparație necesar. AI-ul permite observarea și controlarea la scară mare a modelelor moleculare care influențează modul în care funcționează sistemele biologice, ceea ce în final, contribuie la găsirea unor soluții pentru problemele care apar.

5. Cum ai trăit experiența calificării la etapa națională a olimpiadei de AI, având în vedere că nu era domeniul tău principal de studiu?

A fost unul dintre momentele acelea, care îți reamintește că poți, că te întregești și începi să capeți direcție.

6. Cum a fost experiența participării la conferința de la California Institute of Technology (Caltech) și ce a însemnat pentru tine validarea acelui proiect?

Întreprinderea noastră de la IEEE Telepresence la CalTech a fost o șansă pentru mine ca să cunosc altfel de oameni față de cei din Constanța. Oameni pasionați, curioși, care adoră ce studiază/cercetează și, care cu cea mai mare bucurie, se adună la asemenea evenimente pentru a-și împărtăși rezultatele și reușitele cu colegii acestora, fără nici un fel de resentimente. Asemenea unui mic copil, văzându-i pe toți la cina festivă a evenimentului de după conferință, mi-am spus: “Ca ei vreau sa fiu când o să fiu mare!”.  Noi am aflat într-o seară, la sfârșitul lui august 2024 că suntem aleși să prezentăm, alături de alți cercetători maturi lucrarea propusă.

7. Ne poți explica pe scurt proiectul în care ai folosit AI și tehnologia BCI și impactul lui?

Noi am lucrat la un sistem de neurofeedback care combină EEG, inteligență artificială și realitate augmentată pentru a antrena atenția la adolescenți. Practic, senzorul EEG citește activitatea electrică a creierului în timp real, AI-ul analizează undele cerebrale și detectează când atenția scade, iar aplicația de realitate augmentată intervine automat cu stimuli vizuali și sonori care readuc utilizatorul la focus. Impactul vizat este concret: un instrument nonfarmacologic de antrenament cognitiv, cu aplicații atât în educație, cât și în terapia ADHD.

8. Ce ai simțit când lucrarea voastră a fost publicată într-o revistă științifică?

M-am simțit ca Alice din Țara Minunilor experimentând lucruri în diferite planuri și dimensiuni. Eram mic, dar deodată păream mare.

9. Cum te-a ajutat activitatea din revista liceului să îți dezvolți abilitățile de comunicare și înțelegere a oamenilor?

Cred că este singurul mod în care poți modela percepțiile proprii și ale celorlalți. Comunicarea reprezintă un mod de interacțiune necesar, în primul rând, dar, în mod special, ridicarea la un alt nivel al înțelegerii asupra lucrurilor. Prima etapă, deși inconștientă, este aceea de a observa particularitățile interlocutorului și cititorilor tăi, apoi urmează adaptarea propriului discurs, tocmai pentru a ajunge în zona comună și în cele din urmă  mobilizarea nuanțelor apte să dea direcția dorită în relaționare. Finalul procesului este cel care contribuie și la dezvoltarea limbajului, formând noi concepte, cu potential de a dezvolta gândirea.

⁠10. Ce rol au avut profesorii în evoluția ta și cine te-a influențat cel mai mult?

Cred că principalul rol pe care îl au profesorii este acela de a încuraja elevul în momentele lui înnegurate și de a-l asigura că trebuie să continue în înțelegerea menirii pe care o are. Am apreciat-o foarte mult pe doamna Tănase Loredana, care n-a avut formule limitatoare, nici descurajatoare și care s-a străduit să înțeleagă ce fel nevoie educațională am. Oamenii ne influențează încontinuu, la fel și profesorii. Am profesori pe care îi apreciez pentru eleganța comportamentului, dincolo de competențele pedagogice și, care, asemenea doamnei Tănase, privesc dincolo de aparența creată de elev. Un profesor trebuie să înțeleagă că un elev nu este un rezultat de moment, ci este o sumă a tuturor experiențelor pe care le trăiește la școală.

11. Cum reușești să îmbini domenii atât de diferite – știință, artă, tehnologie?

Scopul este să învățăm tot timpul și nu doar din cărți, ci prin observație. Acesta a și fost modul în care am evoluat: mai întâi, am observat, ne-am temut, am încercat și ne-am bucurat. Trăirea emoțiilor a fost aceea care a permis dezvoltarea funcțiilor noastre cognitive din punct de vedere filogenetic, prin urmare, ca să înțelegem mai mult, trebuie să simțim mai mult. Acest lucru presupune o legătură strânsă între știință și artă. Tehnologia își face locul ca un instrument în găsirea soluțiilor practice. Sigur că putem și glumi atunci când ne referim la acest lucru. În matematică, atunci când o funcție este monotonă (are un singur sens) și mărginită (situată într-un teritoriu cu granițe bine definite) este convergentă, adică are o limită, pe care nu o va trece niciodată. La fel sunt și oamenii atunci când se dezvoltă strict pe un teritoriu mărginit. Viața nu se rezumă la matematică, nu se rezumă la biologie (neironic, însă comportamentele noastre da), nu se rezumă la afaceri, nu se rezumă la politică internațională. Viața este capricioasă. Te pune în cele mai neobișnuite situații, care necesită folosirea unor resurse diverse și noi uităm, de fapt, că noi suntem pregătiți pentru asta și ne autolimităm. Această polivalență a mea a fost apreciată de multe ori, iar la recurenta întrebare: ‘Cum reușești?’, eu, pur și simplu, răspund că sunt atent la orice lucru care mă înconjoară.

12. Unde te vezi peste 10 ani și ce impact ți-ai dori să ai în domeniul ales?

Neurogenomica și biologia computațională sunt în prezent în sfera mea de interes și mă gândesc că efortul de a susține un asemenea demers ar trebui să mă plaseze într-un domeniu, al cărui scop să fie un ajutor substanțial în tratarea unor boli fie neurologice, fie chiar în altă parte anatomică (de ex. cardiovasculare), dar întotdeauna, subsecvent unei întrebări ca: de ce? și cum?, întrucât, în orice proces de căutare apar deturnări care conduc către alegerea altor căi.

13. Ce le-ai transmite elevilor care încă nu și-au descoperit direcția sau pasiunea?

Să privească mereu în spate, la ce tip de preocupări timpurii au avut, deoarece acelea sunt lucrurile care ne caracterizează, dar să rămână cu ochii în patru la dinamica prezentului. Și înainte de a căuta o slujbă bine plătită, să păstreze interesul de a lăsa ceva folositor în urmă.

Citește și:

PERFORMANȚĂ Un elev de la Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța, premiant la Concursul Regional Medicii de mâine!