Constănțenii nu scapă de taxa de 200 de lei pentru utilizarea domeniului public. Iată motivarea judecătorilor de la Tribunal
Administrație locală
Taxa de 200 de lei rămâne în picioare, cel puțin momentan, după ce judecătorii de la Tribunalul Constanța au respins, în primă instanță, cererea de suspendare.
Hotărârea instanței poate fi atacată în recurs, iar în paralel cu acest dosar, Tribunalul urmează să analizeze, la sârșitul acestei săptămâni, cererea de anulare a hotărârii Consiliului Local prin care a fost introdusă taxa de 200 de lei, pentru utilizarea domeniului public din oraș.
Avocații din Constanța au atacat taxa de 200 de lei
Concret, este vorba despre HCL 412 din 30 septembrie 2024, prin care a fost introdusă taxa de 200 de lei, impozit introdus începând cu data de 1 ianuarie 2025 și perceput pentru utilizarea domeniului public din oraș.
În motivarea deciziei de respingere a cererii de suspendare a HCL prin care a fost introdusă taxa de 200 de lei, judecătorii de la Tribunalul Constanța au arătat, printre altele, că „aşa cum rezultă cu claritate din definiția de la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, motivele de nelegalitate invocate trebuie să fie susceptibile să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ“.
„Or, niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate de către reclamanți nu ridică o atare îndoială“, spun judecătorii, cu privire la HCL prin care a fost introdusă taxa de 200 de lei.
Este vorba despre dosarul cu indicativul 399/118/2025 al Tribunalului Constanța, deschis de avocații Mirela Doicescu, Cristina Laura Andrei, Silvia Andronache, Eduard Niță și Emil Tatu pentru suspendarea executării hotărârii Consiliului Local Constanța de la finele lunii septembrie 2024, prin care a fost introdusă taxa de 200 de lei pentru utilizarea domeniului public.
„Nu se poate reține că interpretarea propusă de reclamanți este în mod evident cea corectă“
În motivarea Hotărârii 291/2025 prin care taxa de 200 de lei a rămas în picioare, judecătorii de la Tribunalul Constanța au arătat, printre altele, că „referitor la art. 486 alin. (1) C. fisc., mai precis la sintagma «utilizarea temporară a locurilor publice», instanţa constată că reclamanţii au învederat faptul că noțiunea se referă la activități de comerț stradal, activități sociale şi cultural – sportive în locuri publice, filmări etc., în timp ce pârâtul a arătat că reclamanţii adaugă la lege prin interpretarea propusă, sfera noțiunii de utilizare temporară putând include şi staționarea unei mașini pe stradă“.
„Așadar, părţile se află în divergență în ceea ce privește domeniul de aplicare al sintagmei «utilizarea temporară a locurilor publice»“, au spus judecătorii.
În continuare motivării deciziei care vizează taxa de 200 de lei, judecătorii au spus că „instanţa reţine că, în principiu, un motiv de nelegalitate întemeiat pe interpretarea eronată a unei prevederi dintr-un act normativ cu forță juridică superioară nu este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ normativ cu forță juridică inferioară“.
„Numai în măsura în care ar rezulta cu forța evidenței care este interpretarea corectă s-ar putea considera îndeplinită această cerință“, conform instanței.
„Or, în speţă nu se poate considera că interpretarea propusă de către reclamanți este în mod evident cea corectă şi că interpretarea pârâtului este vădit greșită“, potrivit deciziei judecătorilor.
„Prin urmare, revine instanţei învestite cu cererea de anulare în parte a actului administrativ normativ să stabilească dacă pârâtul a aplicat în mod corect prevederile art. 486 alin. (1) C. fisc. prin instituirea taxei pentru utilizarea domeniului public sau privat al Municipiului Constanţa (nr., taxa de 200 de lei)“.
Astfel, au zis judecătorii că instanța care trebuie să analizeze pe fond cererea de anulare a taxei va stabili dacă CLC a aplicat corect prevederile Codului fiscal la adoptatrea HCL contestate, vizând taxa de 200 de lei pentru utilizarea domeniului public.
Taxa de 200 de lei, „un impozit mascat“, au spus reclamanții
În continuare, judecătorii au spus că „reclamanţii au mai susținut că taxa instituită reprezintă, în realitate, un impozit mascat, întrucât ar lipsi contraprestația din partea Municipiului Constanţa, iar fondurile colectate nu ar avea o destinație clară“.
„Cu toate acestea“, a spus instanța în continuare, „nu rezultă cu evidență faptul că ar lipsi contraprestația din partea Municipiului Constanţa, dat fiind că din ansamblul reglementării taxei pare să rezulte că aceasta este datorată numai în măsura în care proprietarul sau utilizatorul unui autovehicul înregistrat fiscal în evidenţa Serviciului Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa staționează pe domeniul public sau privat al municipiului Constanţa şi nu a achitat în prealabil taxa de rezervare a unui loc de parcare ori abonamentul anual pentru zona 2 potrivit Regulamentului de organizare şi funcționare a parcărilor publice din municipiul Constanța“.
„În consecinţă, contraprestația pare să fie reprezentată de folosirea domeniului public sau privat al municipiului Constanţa“, au spus judecătorii în referire la taxa de 200 de lei.
În final, instanța a mai arătat: „Cât privește neprecizarea în actul normativ a destinației fondurilor colectate (nr., din taxa de 200 de lei), reclamanţii nu au invocat vreun text de lege care să fi fost încălcat de către pârât“.
Cu toate acestea, cazul urmează să fie analizat și de judecătorii de la Curtea de Apel Constanța, urmând ca hotărârea din procesul pentru suspendarea HCL vizând taxa de 200 de lei să fie atacată în recurs.
În această situație, rămâne de văzut ce va decide Curtea de Apel cu privire la taxa de 200 de lei de utilizare a domeniului public din oraș.
Sursa documentare: Portalul Național al Jurisprudenței www.rejust.ro, Portalul Instanțelor de Judecată
OBSERVAȚII:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Citește și:
