Ce tradiții și obiceiuri sunt de sărbătoarea Sfântului Ilie celebrată pe 20 iulie

Sfântul Ilie se sărbătorește în fiecare an pe data de 20 iulie. Sfântul este cinstit de creştini ca aducător de ploi, după ce, prin rugăciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani şi jumătate de secetă, dar şi ca divinitate populară a Soarelui şi a focului. Sfântul Ilie este unul dintre cei mai importanţi profeţi ai Vechiului Testament, care este şi ocrotitorul Forţelor Aeriene Române.

Ca divinitate populară a Soarelui și a focului, Sfântul Ilie este atestat prin numeroase tradiții, mai ales în mediile păstorești.

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sânt-Ilie, visau cânepă verde era semn că se vor mărită cu flăcăi tineri și frumoși iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărită cu oameni bătrâni.

În dimineață acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Tot acum se culegeau și plantele întrebuințate la vrăji și farmece.

Femeile duceau în această zi busuioc la biserica pentru a fi sfințit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc iar cenușa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.

Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie și nici nu era voie că aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină, obicei păstrat și astăzi. În această zi, merele (fructele lui Sânt-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfințite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, românii își aminteau și de sufletele morților, în special de sufletele copiilor morți. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau că să dea de pomană merele căzute. Astfel, se consideră că morții se veselesc.

În această zi, bisericile sunt pline cu bucate pentru pomenirea morților (Moșii Sânt-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari.

Se credea și se mai crede și astăzi că dacă tună de Sânt-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operație numită „retezatul stupilor”.

Sânt-Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stana.

Sursa: crestinortodox 

Sursă foto: crestinortodox