Cine a fost Sfântul Dionisie cel Smerit din Dobrogea, prăznuit mâine, 1 septembrie: Începutul noului an bisericesc

Pe 1 septembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul sau cel Smerit, născut în Dobrogea. Este, totodată, și începutul noului an bisericesc.

Canonizarea să a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane în ședință din 8-9 iulie 2008.

Datorita Sfanțului Dionisie Exiguul afirmam astăzi că suntem în anul 2024 „după Hristos“, deoarece el a propus numărarea anilor începând cu Întruparea Domnului, arată Creștinortodox.

Astfel, el abandonează era lui Dioclețian, și accepta anul 753 a.u.c. că an al Întrupării Domnului și punctul de la care începe era creștină. Chiar daca în calculul propus de el întâlnim și o eroare, ideea în sine a fost cu adevărat revoluționară. Calendarul stabilit de el a fost adoptat în Italia în anul 527, mai târziu în Franța și în Anglia (Sinodul de la Whitby, 664), extinzandu-se cu vremea în întreagă lume creștină.

Calificativul de „cel Mic” sau „Exiguus” și l-a luat el însuși că gest de smerenie.

S-a născut în jurul anului 470 în Sciția Mică și a intrat de tânăr în viață monahala. După finalizarea studiilor în una din școlile mănăstirești din Dobrogea, ajunge că pelerin în Orient. Din cauza monofizismului este nevoit să meargă la Constantinopol și de aici la Roma. Va lucra sub ascultarea a zece papi, începând cu Atanasie al II-lea (496-498) și încheind în timpul pontificatului lui Vigiliu (537-555).

Al doilea mare merit care îi revine lui Dionisie cel Mic, se leagă de activitatea de traducere în latina și de colecționare a canoanelor bisericești, fixate la diferite sinoade sau concilii și care fuseseră redactate în limba greaca.

Cuviosul Dionisie Exiguul a trecut la cele veșnice în Italia, la Vivarium, pe la 545-550.

1 septembrie – începutul anului bisericesc

Anul Nou bisericesc începe pe 1 septembrie și se încheie pe 31 august.

Potrivit tradiției moștenită din Legea Veche, în aceasta zi s-a început creația lumii și tot în aceasta zi Și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publica.

Înainte de Hristos existau doua sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor – de 365 zile, care era mai corect, dar nici el perfect și altul al romanilor – de 355 zile. Însă, rămânea anual o diferență de timp de zece zile intre aceste doua sisteme, și chiar intre fiecare dintre ele și calendarul solar.

După aceasta constatare s-a simțit nevoia de îndreptare a lor și a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Aceasta a făcut-o întăi împăratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 i.Hr., adoptând sistemul de calcul egiptean, după care acesta s-a numit „calendarul iulian”. După acest calendar a mers apoi întreagă creștinătate timp de 15 secole. Și tot de calendarul iulian s-a servit și Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) la calcularea datei Paștilor.

Deoarece intre calculul calendarului iulian de 365 de zile și 6 ore și cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute și 46 secunde rezulta anual o diferență de 11 minute și 14 secunde, s-a ajuns după 330 de ani la o diferență de trei zile (cu cât a rămas în urma calendarul iulian).

Astfel că, în vremea Sinodului I Ecumenic, echinocțiul de primăvara se afla la 21 martie în loc de 24 martie, cât a fost în anul 46 i.Hr., când împăratul Iuliu Cezar a îndreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat că punct de plecare în calcularea datei Paștilor, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocțiul de primăvara.

Specialiștii astronomi au constatat că, și după aceea, din 123 în 123 de ani echinocțiul de primăvara retrogradează cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, învățații vremii – în Răsărit că și în Apus – au sesizat faptul și au propus conducătorilor Bisericii îndreptarea calendarului, pentru că tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut o reforma, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit „gregorian” sau „stilul nou”.

Cu toate că în anul 1923, la un congres ținut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotărât să renunțe la calendarul iulian și să adopte calendarul gregorian, data Paștilor se calculează încă pe baza calendarului iulian, în care echinocțiul de primăvara are loc cu 13 zile mai tărziu. De aici neconcordanta cu data Paștelui din Biserica Catolica.

FOTO: Doxologia