Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 2, despre căile de urmat pentru popoarele lumii și învățăturile de care credincioșii trebuie să ia seamă
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta a lansat un nou proiect dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998. Cu sprijinul părintelui Adrian Vasile, Ziarul Amprenta ne va prezenta, pe rând, fiecare dintre psalmi și ne va vorbi despre importanța acestora, oferind cititorilor noștri o incursiune aprofundată în sensurile lor teologice și duhovnicești.
Redăm, în cele ce urmează Psalmul 2:
„Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni?
S-au ridicat împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului și a Unsului Său, zicând:
„Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor”.
Cel ce locuiește în ceruri va râde de dânșii și Domnul îi va batjocori pe ei!
Atunci va grăi către ei întru urgia Lui și întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;
Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
Domnul a zis către Mine: „Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut!”
Cere de la Mine și-Ți voi da neamurile moștenirea Ta și stăpânirea Ta marginile pământului.
Le vei paște pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!”
Și acum împărați înțelegeți! Învățați-vă toți, care judecați pământul!
Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur.
Luați învățătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiți toți cei ce nădăjduiesc în El.”
Părintele Adrian Vasile ne vorbește, în cele ce urmează, despre semnificația Psalmului 2:
„În unele colecții mai vechi de psalmi, Psalmul 2 apare ca primul, probabil din acest motiv el fiind uneori nedespărțit de Psalmul 1. Dacă în Psalmul 1 erau indicate căile de urmat pentru om, în chip individual, în Psalmul 2 sunt arătate căile de urmat pentru neamuri, pentru popoarele lumii.
Unii tâlcuitori văd în el un psalm profetic prin excelență, cu trimiteri mesianice si eshatologice, alții îl socotesc un psalm de tip regal, în sensul că ar vesti întronizarea regelui David, crezându-se că, alături de Psalmul 109, ar fi făcut parte din ceremonia de încoronare a regelui. Cei mai mulți sunt însă de părere că personajul central al acestui psalm transcende cu mult circumstanțele istorice ale regelui David, așa încât El a putut fi ușor identificat cu Iisus Hristos: „Fiul lui David”. Unsul Domnului este Hristos, termen grecesc, echivalentul ebraicului „Mașiah” (Mesia).
Deși în text apare cetatea Sionului, legată de numele regelui David, el fiind cel care a stabilit capitala regatului iudaic la Ierusalim, psalmul exprimă mai degrabă teologia regalității în general, prin aceea că regele poate fi socotit uns al lui Dumnezeu numai dacă este cu adevărat reprezentant al Lui, garant al împlinirii voinței Lui de către popor. După perioada exilului, mai exact după 538 î. Hr. când dispare speranța restaurării monarhiei davidice, se dezvoltă interpretarea mesianică și eshatologică a psalmilor regali. În această direcție importanță deosebită se acordă versetului al șaptelea, în care „astăzi” înseamnă un prezent continuu, semnificând nașterea Fiului din Tatăl, din eternitate.
Din perspectiva înterpretării creștine, Sionul simbolizează Biserica, al cărei cap este Mântuitorul Hristos, care se va deschide neamurilor până la marginile pământului, aceasta înțelegându-se ca o referire la regalitatea universală a lui Hristos şi la misiunea Bisericii de a vesti tuturor popoarelor Evanghelia. Îndemnul adresat împăraților de a „se învăța” sau, mai bine zis de a primi învățătură este dublat de acela de a sluji Domnului cu frică și de a se bucura de el cu cutremur, adică de a fi cuprinși de acel fior sfânt, de care, în chip firesc, este omul cuprins înaintea divinițății. Înțelegerea corectă a raportului omului cu Dumnezeu are ca rezultat evitarea mâniei Domnului și viețuirea întru fericire a tuturor care își pun nădejdea în El.
În cadrul cultului, în Biserica Ortodoxă, Psalmul 2 se citește în cadrul Ceasurilor Împărătești, la Ceasul I din Sfânta și Marea zi Vineri. Sâmbăta seara, cât și la prăznuirea unor sfinți mai importanți, este obiceiul să se cânte „Fericit bărbatul, cântare alcătuită din stihuri alese din Catisma I (Psalmii 1-8), între care și versetul 11 din Psalmul 2. De asemenea, versetele 7 și 8 sunt folosite ca prochimene, adică formule introductive la citirea unor pasaje biblice ori rugăciuni sau cântări”, a precizat, pentru Ziarul Amprenta, părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Creștinii citesc Psalmul 2 mai ales în vremuri de tulburare, nedreptate sau conflict, când pare că „neamurile se răzvrătesc” și lumea este în dezordine, dar și în momente când se caută calea corectă între ascultare și răzvrătire.
Psalmul 2 este adesea citit atunci când creștinul își reafirmă credința în suveranitatea lui Dumnezeu, când caută echilibru interior în fața presiunilor lumii, dar și când dorește să înțeleagă relația corectă dintre om, putere și Dumnezeu.
În esență, Psalmul 2 însoțește credinciosul în momentele de încercare, reflecție și întărire a credinței, amintind că adevărata siguranță se află în încrederea în Dumnezeu.
Sursă foto: Freepik
Citește și:
