FOTO Asociația Suflete Deschise și SC Arimex Comexim 2000 SRL au dus ajutoare familiilor nevoiașe care trăiesc în grajdurile din Pecineaga

În Postul Paștelui, Asociația Suflete Deschise și SC Arimex Comexim 2000 SRL, prin parteneriatul social-misionar „Mai aproape de cel sărman – mai aproape de Dumnezeu”, lansează un nou apel pentru toți creștinii: „Fii milos și fii smerit!”, „Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri!”.

Voluntarii Asociației „Suflete Deschise” sunt prezenți zi de zi peste tot, în Constanța, lăudându-L pe Dumnezeu și mărturisindu-L pe Hristos tuturor celor din jur, lansând necontenit îndemnuri: „Fii bun! Fii milos! Fă o faptă bună! Fii miracolul!”

Astăzi au ajuns din nou cu daruri la cele douăzeci de familii nevoiașe care viețuiesc în grajdurile de la Pecineaga. Optzeci de persoane, copii și adulți, s-au bucurat de prezența iubitoare a bunului Hristos, în numele Căruia au primit alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte.

Vremea Marelui Post al Paștelui ne îndeamnă să ne îndreptăm, să facem mărturisiri din îndemnul sincer și puternic al conștiinței, cu părere de rău pentru faptele rele pe care le-am săvârșit și să făgăduim că, de aici înainte, ne vom strădui din toate puterile noastre să nu mai săvârșim astfel de păcate.

„Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni” (Matei 11, 28). Aceasta este o chemare universală a Domnului Hristos pentru toți, tuturor fiindu-le deschisă ușa mântuirii.

Pentru ca mântuirea să ne fie mai ușoară, Dumnezeu nu ne-a dat o singură cale de pocăință, nici două sau trei, ci multe și felurite, pentru ca, prin mulțimea lor, să ne fie mai ușoară urcarea spre cer.

O primă cale de pocăință este mărturisirea păcatului.
A doua cale de pocăință este plânsul pentru păcat.
A treia cale de pocăință, tot atât de lesnicioasă, este rugăciunea.
A patra cale de pocăință este smerenia.

Există însă și o altă cale: milostenia, împărăteasa virtuților, cea care îi conduce pe oameni spre bolțile cerurilor și devine apărătoarea noastră.

Mare lucru este milostenia. De aceea și Solomon spunea: „Mare lucru este omul și de preț bărbatul milostiv” (Pilde 20, 6). Mari sunt aripile milosteniei: străbate văzduhul, lasă în urmă luna, depășește razele soarelui și se înalță până în bolțile cerurilor. Dar nici acolo nu se oprește, ci trece dincolo de cer, de popoarele de îngeri și de cetele arhanghelilor și se înfățișează înaintea tronului celui împărătesc.

Scriptura spune: „Cornelie, rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10, 4). Cuvintele „înaintea lui Dumnezeu” înseamnă: chiar dacă ai multe păcate, nu te teme, pentru că milostenia îți este apărătoare.

Însuși Mântuitorul spune: „Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Adevărat zic vouă: întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 35-40).

Tot timpul, Hristos vine tainic la noi și prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor și bătrânilor abandonați, ale săracilor și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neajutorați.

Hristos Domnul ne arată că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire, dacă îl ajutăm, sau un obstacol în calea mântuirii, dacă îl ignorăm, căci: „Milostenia izbăvește de la moarte și curăță orice păcat” (Tobit 12, 9).

„Haideți să renunțăm la egoism, să ne întoarcem privirile dinspre noi spre cei din jur, să îi identificăm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru și, cu darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, să căutăm să îi slujim.

Unii au nevoie de o vorbă bună, de o mângâiere, de un zâmbet sincer și plin de dragoste. Alții au nevoie de o rugăciune, de un sprijin spiritual pentru a ieși dintr-o încercare, iar alții de o bucată de pâine, o pătură, un medicament, o hăinuță sau un loc în care să poată plânge și să se odihnească.

Nu este nimeni atât de sărac încât să nu poată oferi un zâmbet, o vorbă bună, o mângâiere sau o încurajare și nu este nimeni atât de bogat încât să nu aibă nevoie de acestea.

Dacă suntem la dispoziția Domnului, El ne pregătește faptele bune în care trebuie să umblăm. Haideți să umblăm, asemenea lui Hristos, cu curățire, cu smerenie și cu bunătate și să dăm o mână de ajutor, sub orice formă! Fiți buni!”, transmit reprezentanții Asociației „Suflete Deschise”.