MINAC, file de istorie: 4 iulie – starea sanitară a orașului Constanța. Turismul, afectat de zvonuri false și răuvoitoare

Într-o perioadă în care Constanța făcea primii pași spre statutul de cea mai importantă stațiune balneară a României, dezvoltarea turismului era amenințată nu doar de dificultățile de transport, ci și de răspândirea unor informații false. În vara anului 1893, zvonurile privind presupuse epidemii au speriat turiștii și au provocat pierderi importante orașului, determinând autoritățile locale să intervină public pentru a restabili adevărul.

La sfârșitul secolului al XIX-lea orașul începuse să se dezvolte economic și atrăgea deja vilegiaturiști din întreaga țară, oameni dornici să își petreacă vacanțele pe litoral și să se bucure de “băi de soare și de mare”. În anul 1893 Constanța era o stațiune balneară cu un potențial deosebit, mai ales că Podul Carol I de la Cernavodă era în plină construcție și promitea mult așteptata unire terestră a Dobrogei cu restul țării. Se ajungea încă greu în urbea lui Ovidiu,  dar se ajungea: De la București până în vechiul Tomis făceai aproape două zile. Mai întâi mergeai cu trenul până la Giurgiu, apoi, de acolo, luai un vas până la Cernavoda și apoi trenul care te aducea, în sfârșit, în orașul vacanței.

Turismul constănțean întâmpina însă, adesea, obstacole serioase. Unul dintre acestea este surprins în paginile ziarului Constanța pe data de 4 iulie 1893, în articolul „Starea sanitară a orașului” și din care cităm un prim fragment: „Se pare că un geniu reu persecută orașul nostru, ca stațiune balneară. Mai anul trecut, tot pe această vreme, se espediază d’aici, ziarului Adevărul (n.a. din capitală) o telegramă prin care se spunea că casuri simptomatice de choleră asiatică s-ar fi ivit la Varna, cerându-se guvernului să iea cuvenitele măsuri preventive (n.a. Zvonul fusese adus de un pasager din Constantinopol și preluat la Constanța de persoane rău-voitoare). Nu era absolut nimica adevărat, dar vorbele s-au dus, zgomotul (n.a. zvonul) a luat proporțiuni și mai mari. Rezultatul a fost că anul trecut, totă luna iulie, n-a venit nimene la Constanța, iar în luna august, chiar și după ce zgomotul a avut timp a se dezminți prin sine însuși, n-au venit nici pe jumătate vizitatorii din alți ani, ceea ce a cauzat orașului o pagubă necalculabilă.”

Gazetarii de la Constanța arată că situația se repetă și în sezonul estival al anului în curs:”Anul acesta, o nouă nenorocire. Unele ziare au publicat informațiunea că la Constanța s-ar fi ivit epidemia de variolă. Sciindu-se că stațiunile maritime, prin plajele lor de nisipuri, sunt locuri de cură prin excelență pentru copii, și că orașul Constanța este unica stațiune balneară română, accesibilă pentru toate stările sociale, rămânem încremeniți de mirare de cum se pot publica asemenea informațiuni, fără cea mai mică bază de adevăr?”

Ziarul local dă vina pe ușurința cu care unele gazete din București tratează problema fără a realiza consecințele produse de articolele lor: „Dacă n-am cunoaște ușurința unor ziare, am crede că avem de-a face cu o adevărată conspirație a vreunor antreprenori de băi de peste Dunăre sau din străinătate, cari caută să abată și să strămute aiurea jocul lor de copilași”.

Serviciul sanitar constănțean se dezvoltase mult în ultimii ani iar epidemiile care afectau adesea țara și zona rurală a Dobrogei erau ținute sub control. Zvonurile false răspândite de gazetele din București făceau mai mult rău, producând efecte negative grave asupra turismului.

Îngrijorat de răul pe care informațiile false îl produceau, însuși primarul urbei Mihail Koiciu (aflat la al doilea mandat) s-a decis să ia poziție, trimițând ziarelor din București o dezmințire (preluată și de gazeta Constanța): “…Nu numai variola, dar absolut nicio boală contagioasă nu esistă la Constanța iar orașul este în cea mai perfecta bună stare sanitară. După informațiunile positive ce le am de la dl. Medic Primar al comunei (n.a. orașul era comună urbană reședință de județ) și de la toți medicii aflați aici, niciodată la Constanța starea sanitară nu a fost mai satisfăcătoare.”

Zvonurile false au mai continuat un timp însă, treptat, s-au stins. În anii următori, la Constanța nu s-a înregistrat nicio epidemie contagioasă în sezonul estival, astfel că turiștii au prins curaj și au revenit în număr mare. Acest număr s-a dublat, triplat și chiar înzecit la cumpăna dintre secole, odată ce Podul de la Cernavoda a fost pus în funcțiune (din 1895) și exploatat la maxim. Știrile false au rămas doar în paginile unor gazete, pe când orașul stațiune Constanța și-a continuat povestea sa frumoasă, bucurând an de an, cu comorile sale, inimile românilor, și străinilor, de pretutindeni.

Foto – Bulevardul Elisabeta, circa 1890, sursă – Anatole Magrin

Reclama zilei – Ștefan H. Macry, Avocat, primește consultațiuni la locuința sa din Constanța, strada Elenă, no.16, vis-a-vis de Hotel Panaioti de la ora 7-9 a.m. și de la 3-6 p.m. Pentru cei lipsiți de mijloace, apărare gratis. (ziarul Constanța, 1893)