Scrisoarea SFÂȘIETOARE a tatălui lui Sebi pentru băiatul ucis în tragedia de la 2 Mai: Am rămas trei aici, dar în inimile noastre vom fi întotdeauna patru
Știrile zilei
Valentin Olariu, tatăl lui Sebi, tânărul ucis în tragedia de la 2 Mai, în urmă cu exact trei ani, pe 19 august 2023, și-a strâns tot dorul și toată neputința unui părinte care nu-și mai poate strânge în brațe copilul și le-a așternut în cuvinte, într-o scrisoare cu adevărat sfâșietoare.
„Au trecut trei ani, dar pentru un tată dorul de copilul lui nu se măsoară în ani. Se măsoară în fiecare dimineață în care se trezește și își amintește că băiatul lui nu mai este acasă.
Oriunde ai fi, să știi că mami, tati și Selena nu te-au uitat nicio secundă.
Am rămas trei aici, dar în inimile noastre vom fi întotdeauna patru“, spune tatăl lui Sebi, în cuvinte pe care doar un alt părinte care și-a pierdut copilul le poate înțelege pe deplin, din nefericire.
Amintim, la data de 19 august 2023, un tragic accident rutier s-a produs în comuna 2 Mai, în sudul litoralului, în urma accidentului Sebi și Roberta, doi tineri nevinovați, fiind uciși pe loc, iar alți trei tineri fiind răniți.
În instanță, Vlad Pascu a fost găsit vinovat de către judecători pentru producerea tragediei, fiind condamnat la o pedeapsă de zece ani de detenție.
Redăm, în continuare, scrisoarea transmisă de Valentin Olariu, tatăl lui Sebi, la împlinirea a trei ani de la moartea fiului său:
„Scrisoare pentru baiatul meu
Se fac trei ani de când ai plecat și nu te-ai mai întors. Trei ani care pentru noi au însemnat dor, lacrimi, întrebări fără răspuns și o durere pe care nimeni nu o poate înțelege cu adevărat.
Am fost o familie minunată. Eram patru. Astăzi am rămas doar trei suflete care încearcă, fiecare în felul lui, să-și găsească un loc într-o viață din care lipsești tu. Suntem împreună, dar fiecare te caută în tăcere. Într-o fotografie, într-o amintire, într-un colț al casei, într-un gest sau într-un cuvânt.
Casa fără tine este pustie, Seb. Poate că lucrurile sunt la locul lor, dar nimic nu mai este cum a fost. Lipsește glasul tău, râsul tău, pașii tăi, prezența ta. Lipsești tu și, odată cu tine, parcă a dispărut și bucuria pe care o aveam când eram toți patru.
În acești trei ani am văzut și cât de mult se pot schimba oamenii. Unii pe care îi credeam apropiați s-au îndepărtat. Chiar și oameni din familie, despre care credeam că vor fi lângă noi în cele mai grele clipe, au ales să se retragă. Poate că unii ne-au invidiat cândva. Dar pentru ce? Pentru ce ar putea cineva să ne invidieze acum? Aș da tot ce am, absolut tot, doar să te mai am o dată lângă mine.
Acum trei ani te-am luat pentru ultima dată în brațe. Nu știam că va fi ultima oară. Dar parcă ceva în sufletul meu îmi spunea că nu este bine, că ceva rău se va întâmpla. Aș fi vrut să te opresc. Aș fi vrut să nu te las să pleci. Dar ai plecat, iar nimeni nu a putut opri ceea ce avea să urmeze.
Și apoi a venit ziua aceea blestemată care ne-a schimbat viața pentru totdeauna. Ziua în care un om drogat ți-a frânt aripile și ne-a luat copilul.
Nu voi uita niciodată dimineața de 19 august. Telefonul acela. Vocea acelei doamne de la pompe funebre care mi-a spus că ai avut un accident și că ai murit. Sunt cuvinte pe care niciun părinte nu ar trebui să le audă vreodată.
În clipa aceea, tot ceea ce fusese frumos în viața noastră s-a prăbușit.
De atunci, timpul merge înainte pentru ceilalți, dar pentru noi o parte din viață a rămas acolo, în acea zi. Noi continuăm pentru că trebuie, dar niciodată nu vom mai fi familia care eram înainte.
Mi-e dor de tine în fiecare zi, băiatul meu. Mi-e dor să te văd intrând pe ușă. Mi-e dor să-ți aud vocea. Mi-e dor să te iau în brațe și să știu că ești acasă. Aș da orice pentru încă un minut cu tine. Un singur minut în care să te strâng la piept și să-ți spun tot ce poate nu ți-am spus suficient cât ai fost lângă mine.
Te iubesc, Seb.
Te-am iubit din prima clipă în care ai venit pe lume, te iubesc și acum și te voi iubi până în ultima mea zi.
Au trecut trei ani, dar pentru un tată dorul de copilul lui nu se măsoară în ani. Se măsoară în fiecare dimineață în care se trezește și își amintește că băiatul lui nu mai este acasă.
Oriunde ai fi, să știi că mami, tati și Selena nu te-au uitat nicio secundă.
Am rămas trei aici, dar în inimile noastre vom fi întotdeauna patru.
Te iubesc, băiatul meu.
Te iubesc, Sebi.
Și te voi aștepta și te voi purta în suflet până când, într-o zi, ne vom întâlni din nou.
Tati“
Sursa info & foto: Facebook.com
OBSERVAȚII:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Citește și:
