FOTO Tinerii excepționali ai Constanței: Natalia Elena Frățilă de la Școala Mihail Koiciu este campioană la karate la doar 13 ani
Tinerii excepționali ai Constanței
Echipa Ziarului Amprenta este mândră să aducă în prim plan copiii și tinerii speciali ai Constanței, care s-au distins în diverse domenii. Am avut privilegiul să discutăm cu acești copii și să realizăm interviuri fascinante care ne-au adus mai aproape de povestea lor de succes și de aspirațiile lor pentru viitor.
Unul dintre acești tineri este Natalia Elena Frățilă, elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială Nr. 10 „Mihail Koiciu” din Constanța. Deși are doar 13 ani, Natalia a reușit deja să-și contureze o personalitate echilibrată, matură și profundă, în care familia, lectura, călătoriile și sportul ocupă locuri esențiale. „Îmi face o deosebită plăcere să petrec timp alături de familie și prieteni, într-un cadru care îmi oferă liniște și echilibru”, mărturisește Natalia. Acest atașament față de oamenii dragi și față de armonia cotidiană este completat de bucuria de a citi: „Mă regăsesc adesea în paginile unei cărți bune, care îmi stimulează gândirea și imaginația”. Explorarea lumii prin lectură este dublată de pasiunea pentru călătorii, prin care descoperă culturi noi și își lărgește orizonturile.
Însă, dincolo de aceste bucurii liniștite, Natalia trăiește o poveste impresionantă în sport. De aproape zece ani practică karate în cadrul clubului „Atemi Karate Constanța” – o activitate care i-a marcat profund traseul personal. „Am descoperit că sportul nu este doar o activitate fizică, ci o adevărată formă de disciplină și dezvoltare personală”, spune ea cu convingere. Antrenamentele constante, competițiile și efortul suținut au modelat nu doar un corp puternic, ci și o voință de fier, o minte clară și o atitudine demnă.
Într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, Natalia Elena Frățilă a povestit că sportul karate nu este doar o activitate extracurriculară, ci un mod de viață. Este acea constantă care i-a oferit repere clare despre perseverență, responsabilitate și încredere în sine. Prin sport, și-a descoperit limitele, dar mai ales puterea de a le depăși. Povestea Nataliei Frătila este dovada că echilibrul între suflet și trup, între emoție și disciplină, poate fi atins chiar de la o vârstă fragedă. Iar drumul ei, fie că va continua în sport, în educație sau în ambele, promite să fie unul de urmărit cu admirație.
1. Cum ai descoperit karate și ce te-a atras la acest sport?
Am descoperit karate prin vărul meu, care a fost primul din familie pasionat de acest sport. Auzind de la el despre antrenamente, i-am urmat pașii și am început să mergem impreuna. Întotdeauna am fost o persoană care nu a apreciat stereotipurile – cum ar fi ideea că fetele trebuie să fie mereu delicate și perfecte. Tocmai această convingere m-a determinat să aleg un sport despre care se crede, în mod greșit, că este destinat mai mult băieților. Am vrut să demonstrez că și fetele pot fi la fel de bune, ba chiar mai bune, în sporturile de contact.
2. Îți amintești prima ta zi la antrenamente? Cum a fost?
Am început să practic acest sport de la o vârstă fragedă, de doar 4 ani, iar atunci eram foarte atașată de mama mea. La primul antrenament, ea a fost alături . Îmi amintesc foarte bine cum făcea încălzirea alături de mine și cum era mereu acolo când aveam nevoie de sprijinul ei.
3. De ce ai ales să continui cu acest sport și nu altul?
După primele câteva antrenamente, am știut că aceasta este chemarea mea și că asta îmi doresc să fac și să excelez. Am ales acest sport pentru că te prinde într-un mod aparte – te face să vrei să înveți mai mult, să îți depășești limitele și să devii mai puternic, atât fizic, cât și mental.
4. Care dintre competițiile la care ai participat ți-a rămas cel mai mult în suflet și de ce?
Campionatul European din Franța, 2023, a fost competiția care mi-a rămas cel mai mult în suflet, pentru că a fost concursul în care am performat cel mai bine. Mi-am depășit limitele, iar chiar dacă am obținut locul al doilea, sunt mândră de mine, pentru că am reușit să trec peste un prag important și să evoluez.
5. Cum te-ai simțit când ai urcat pentru prima dată pe podium?
Prima oară pe podium a fost o experiență aproape ireală — o combinație de adrenalină, mândrie și recunoștință. În acel moment, mi-am dat seama că toata munca a avut un sens. Am urcat acolo nu doar pentru mine, ci și pentru toți cei care m-au susținut pe acest drum.
6. Ai vreo medalie sau un moment din cariera ta sportivă de care ești cea mai mândră?
Sunt mândră de rezultatele obținute în cadrul mai multor competiții importante, printre care:
- Campionatul European 2022, Florența, Italia – două medalii de argint (locul II).
- Campionatul Mondial 2019, Slovacia – dublă vicecampioană mondială.
- Campionatul Balcanic 2018 – medalie de aur (locul I) și medalie de argint (locul II).
- Campionatul Național 2022, Cluj-Napoca – campioană națională.
Natalia Elena Frățilă: Curajul înseamnă să mergi înainte chiar și atunci când îți este teamă!
7. Cum reușești să îți împarți timpul între școală și antrenamente?
Este foarte dificil să fii și elev, și sportiv. Trebuie să îți menții notele, să înveți și să depui efort mental, dar în același timp să te antrenezi constant și să dai totul fizic, pentru a progresa în sport. Totul devine extrem de epuizant uneori. Dar, dacă iubești cu adevărat ceea ce faci, vei găsi forța să mergi mai departe și să depășești fiecare obstacol.
8. Ce te ajută să rămâi motivată și să nu renunți atunci când ți-e greu?
Recunosc că au fost momente în care am fost tentată să renunț. Să las în urmă tot stresul, toate antrenamentele, și să aleg o viață mai liniștită. În astfel de clipe, contează enorm să ai pe cineva care să creadă în tine mai mult decât o faci tu însăți. Pentru mine, acea persoană a fost tata.
El a simțit că sunt aproape de a ceda, poate pentru că și el a trăit aceleași lupte, ca sportiv timp de mulți ani. M-a ajutat să înțeleg că nu e înțelept să arunc la gunoi toți anii de muncă, sacrificiu și pasiune. Datorită lui, am mers mai departe. Pentru asta, îi voi fi mereu recunoscătoare.
9. Ai un program zilnic bine stabilit? Ce nu lipsește niciodată dintr-o zi obișnuită pentru tine?
Este foarte important să fii bine organizat în ceea ce privește activitățile zilnice. Odată ce ai un program stabil, îți dai seama cât de multe lucruri poți face într-o zi.
În cazul meu, un program bine structurat îmi permite să am timp atât pentru mai multe antrenamente, cât și pentru învățat. În fiecare zi, încerc să-mi fac temele la timp și să mă pregătesc cât mai bine pentru școală.
10. Cât de important este sprijinul antrenorilor Mihaela și Cristina Borcanea în evoluția ta?
Nu aș fi putut ajunge unde sunt astăzi fără sprijinul antrenoarelor mele. Atât în timpul antrenamentelor, cât și din punct de vedere mental, dumnealor m-au susținut și m-au ajutat enorm să mă dezvolt și să devin cea mai bună versiune a mea.Cuvintele nu pot exprima pe deplin recunoștința pe care o simt față de dumnealor.
11. Ce rol au avut părinții și profesorii în susținerea ta până acum?
Părinții mei au fost și rămân un pilon de sprijin esențial în întreaga mea carieră sportivă. Au fost alături de mine în cele mai dificile momente, oferindu-mi sprijinul lor necondiționat, încurajându-mă să merg mai departe atunci când simțeam că nu mai pot. M-au ajutat să-mi păstrez echilibrul mental în perioadele grele, când presiunea devenea copleșitoare, iar din punct de vedere financiar au făcut numeroase sacrificii,plătind taxe pentru concursuri, echipamente, cantonamente și tot ce a fost necesar pentru a-mi urma visul.
12. Ai un sportiv pe care îl admiri sau care te inspiră?
Privesc cu admirație sinceră către antrenoarele mele și sper ca, într-o zi, să pot ajunge la nivelul lor – nu doar ca sportivă, ci și ca model pentru alții. Le admir pentru forța, răbdarea și pasiunea cu care se dedică fiecărui antrenament și fiecărui sportiv. Dumnealor sunt cele care m-au format, care m-au ridicat când am căzut și care au crezut în mine chiar și atunci când eu mă îndoiam. Îmi doresc ca, în viitor, să pot fi pentru alții ceea ce dumnealor au fost pentru mine: o sursă de inspirație, un sprijin și un exemplu de curaj și devotament.
13. Ce vis ai legat de cariera ta în karate?
Până în acest moment, am reușit să obțin numeroase titluri care mă fac mândră de tot parcursul meu. Fiecare medalie, fiecare competiție câștigată, a venit după multe ore de muncă, sacrificii și luptă cu mine însămi. Însă, oricât de recunoscătoare aș fi pentru tot ce am realizat până acum, știu că drumul meu nu se oprește aici. Îmi doresc din suflet ca, înainte de a încheia acest capitol al vieții mele, să ajung campioană europeană și mondială. Nu doar pentru glorie sau recunoaștere, ci pentru a-mi demonstra mie că toate eforturile au avut un sens, că fiecare clipă de oboseală, durere sau renunțare a construit ceva mai mare decât o simplă performanță – a construit visul meu.
14. Te-ai gândit ce ai vrea să devii când vei fi mare? Vezi sportul ca parte din viitorul tău?
Îmi doresc să construiesc un viitor în armată sau în domenii asemănătoare, precum poliția sau jandarmeria. Este un vis care îmi oferă un scop clar și o misiune nobilă: să servesc și să protejez comunitatea. Condiția fizică pe care am dobândit-o în urma anilor de sport va fi cu siguranță un atu de neprețuit în această cale, pentru că disciplina, forța și rezistența sunt esențiale nu doar în competiții, ci și în aceste profesii. Sunt convinsă că tot ce am învățat până acum mă va ajuta să mă descurc cu succes și să dau tot ce am mai bun, atât pentru mine, cât și pentru cei pe care îi voi apăra.
15. Ce le-ai transmite copiilor care vor să înceapă un sport, dar nu au curaj?
Le-aș spune copiilor care vor să înceapă un sport, dar nu au curaj, că este absolut normal să simți teamă sau nesiguranță la început. Nimeni nu se naște campion, iar fiecare sportiv a trecut prin momente în care a vrut să renunțe sau s-a simțit nesigur. Cel mai important este să faci primul pas și să îți dai voie să încerci. Sportul nu înseamnă doar competiție, ci și distracție, prietenii și lecții valoroase despre răbdare, perseverență și încredere în tine. Curajul nu înseamnă să nu îți fie frică, ci să mergi înainte chiar și atunci când îți este teamă. Așa că le-aș spune să nu se compare cu alții, să își urmeze ritmul și să nu renunțe prea repede. Fiecare mică victorie este un pas spre un viitor mai puternic și mai frumos.
Sursă foto. Natalia Elena Frățilă/arhivă personală
Citește și:
