FOTO „Matilda, the Musical”, la Constanța în cadrul SEAS 2026. Ioana Rufu: cred că Matilda este în fiecare dintre noi, dar cu atât mai mult în copii de astăzi!

Ioana Rufu, coordonatorul copiilor din School of Musical – actriță, lector universitar și specialist în pedagogia teatrală, cu o vastă experiență atât pe scenă, cât și în educația artistică, interpreta rolului Doamna Phelps în spectacolul „Matilda, the Musical”, a oferit Ziarului Amprenta un interviu, înainte de prima reprezentanție de la Constanța, de sâmbătă 22 august 2026 ]n care a vorbit despre povestea din spatele spectacolului, munca impresionantă a copiilor, provocările unui musical de asemenea amploare și lecțiile pe care „Matilda” le oferă atât celor mici, cât și părinților.

Spectacolul care a avut loc seara trecută în cadrul Stagiunii Estivale a Artelor Spectacolului, „Matilda, the Musical”, în regia lui Emil Pantelimon, care a primit premiul pentru cel mai bun spectacol pentru copii la Gala Premiilor UNITER 2025, se joacă de aproape 2 ani, având zeci de reprezentații la Opera Comică pentru Copii din București.

Spre bucuria constănțenilor și a turiștilor prezenți pe litoral, reprezentația de la Constanța este prima ieșire a echipei extraordinare din studioul din Capitală.

Pentru Ioana Rufu, „Matilda” este mai mult decât un proiect artistic: este „spectacolul meu de suflet”, o întâlnire între pasiunea pentru teatru, pedagogie și relația specială construită cu tinerii artiști.

În interviul acordat Ziarului Amprenta, Ioana Rufu vorbește deschis despre copiii care au ajuns la un nivel remarcabil de performanță, despre disciplina din spatele naturaleții de pe scenă, despre relația dintre Matilda și Doamna Phelps, dar și despre mesajul actual al poveștii lui Roald Dahl.

„Matilda, the Musical” este mai mult decât o simplă poveste: este o călătorie care te va inspira să crezi în tine și să-ți cunoști potențialul, chiar dacă pare imposibil. O fetiță extraordinară, cu o inteligență sclipitoare, Matilda este o cititoare avidă, cărţile oferindu-i forţa de a-şi schimba destinul. În pofida unei familii ostile, Matilda își descoperă puterile speciale și îşi folosește imaginația și curajul pentru a depăși cu succes toate obstacolele din calea sa. Musicalul „Matilda”, inspirat de cartea scriitorului britanic Roald Dahl, este prezentat sub licență internațională.

1. „Matilda, the Musical” a fost desemnat cel mai bun spectacol pentru copii la Gala Premiilor UNITER 2025. Ce înseamnă această recunoaștere pentru dumneavoastră, ca actriță, profesor universitar și coordonator al copiilor din School of Musical?

Evident că momentul premiului UNITER a fost un moment foarte important pentru noi, deși, sincer, pentru puțini dintre noi din echipă este vorba despre premii în primul rând și despre această recunoaștere. Dar, cu toate acestea, în momentul în care se întâmplă, e o bucurie foarte, foarte mare. La acest spectacol bucuria a fost cu atât mai mare cu cât există acești copii minunați, care lucrează și muncesc foarte, foarte mult și au ajuns la un nivel mare de performanță.

Emil Pantelimon, regizorul spectacolului, a spus că premiul acesta este, în primul rând, premiul lor. Pentru mine, din toate punctele de vedere, a fost o emoție foarte, foarte mare și o bucurie, pentru că s-a muncit foarte mult la acest spectacol, dar mai ales pentru tot ceea ce transmite el la fiecare reprezentație.

Trebuie să recunosc că de fiecare dată la momentul aplauzelor, fie că sunt la aplauze sau în culise, e o energie care nu prea se compară cu niciun alt spectacol în care eu am mai jucat. Este o energie atât de frumoasă, un schimb atât de frumos între sală și scenă. Nu am cuvinte să o descriu, totul este absolut minunat. Și da, nu e vorba despre premiu, dar premiul a fost ceva care a încununat toată munca tuturor.

Au mai fost făcute de-a lungul timpului schimbări ale copilor din cadrul spectacolului?

S-au mai făcut schimbări pentru că noi am jucat spectacolul acesta, l-am reluat în stagiunea aceasta. Evident, copiii au mai crescut. Atunci când este vorba de spectacole cu copii, schimbările sunt necesare pentru că ei se transformă, se modifică foarte, foarte mult, de la un an la altul. Evident că trebuie să ținem cont să se potrivească. Ei adesea sunt măsurați – să vedem ce înălțime au, se încadrează, cum s-au transformat, cum au evoluat – în așa fel încât să pot să fie puși în evidență cât mai bine. Fiecare dintre ei trebuie să fie pus într-o lumină cât mai bună și evident că asta este în raport cu tot ceea ce sunt ei în acel moment.

2. Sunteți atât pe scenă, în rolul Doamnei Phelps, cât și în spatele scenei, în calitate de coordonator al copiilor. Cum se schimbă perspectiva asupra spectacolului atunci când trebuie să ai grijă, în același timp, de actori atât de tineri și de construcția artistică a personajului dumneavoastră?

Pentru mine, spectacolul acesta, e spectacolul meu de suflet. Sigur, cu toții, avem multe spectacole care sunt importante pentru noi, dar ce am simțit în momentul în care am aflat că voi juca atât rolul doamnei Phelps, cât și că mă voi ocupa de pregătirea copiilor pe partea de actorie, a fost o bucurie enormă care nu a trecut, există în continuare.

În momentul în care sunt pe scenă cu acești copii – pentru că scenele mele sunt preponderent cu fetele care joacă Matilda, simt, efectiv, că este un cerc complet, că pot să fiu atât profesoara, că pot să am acești copii minunați cu care am un schimb foarte, foarte frumos și că sunt și actrița care joacă un personaj. Pentru mine este un întregire.

Simt că acest spectacol mă împlinește într-un mod foarte profund. 

E și povestea pe sufletul meu, e vorba și despre faptul că împart scena cu copiii pe care îi pregătesc, cu care eu lucrez și petrec atât de mult timp și, pe de altă parte, joc și un personaj care mie îmi place extraordinar de mult: este tocmai o bibliotecară care are o relație specială cu un copil. Deci nu puteam să-mi doresc ceva mai mult de atât.

Eu, personal, fac teatrul de mică, mi-am dorit extraordinar de mult să ajung actriță.

E o pasiune pe care cu greu puteam să o descriu în trecut, dar da, este o mare pasiune. Și, la un moment dat, am simțit nevoia că trebuie să transmit mai departe tot ceea ce eu am acumulat, dar ce îmi doresc cel mai mult este să transmit acestor copii un pic din bucuria mea, din pasiunea mea pentru teatrul, dar, în primul rând, îmi doresc să-i ajut să fie mai empatici și mai ei înșiși, să se descopere pe ei, nu doar să joace un personaj. Îmi doresc în primul rând, să se descopere și să fie cât mai conștienți de ceea ce sunt ei.

Simt că acești copii fac o treabă extraordinar de bună. Nu o dată mi-au dat lacrimile, mie și colegilor mei, dar și celorlalți coordonatori, regizorului Emil Pantelimon și întregii noastre echipe extraordinare. Uitându-ne la ei, vedem cât de profunde sunt lucrurile pe care reușesc să le facă, cât de creativi și de profunzi sunt, cât de mult au de oferit și câtă forță, putere și anduranță pot să aibă. Pentru că, da, acești copii muncesc extrem de mult.

Deci, da, simt că, evident, întotdeauna poate fi mai bine, dar sper să reușiți să-i vedeți. Sunt minunați!

3. Copiii din „Matilda” sunt esențiali pentru energia și povestea spectacolului. Ce presupune, din punct de vedere pedagogic și artistic, lucrul cu un grup de copii într-un musical de asemenea amploare?

Procesul este unul, evident, de lungă durată. Noi lucrăm constant. Evident că lucrul la spectacol durează o lună, două, trei… Dar noi lucrăm cu acești copii cu mult timp înainte de repetițiile propriu zise pentru acest spectacol. Noi avem cursuri săptămânale, ei fac constant canto, actorie și dans, au pregătiri pe diferite teme și lucrăm constant din punct de vedere actoricesc -ne concentrăm pe dezvoltarea atenției a lucrului în echipă, creativității, imaginației, evident că lucrăm cu dicția, lucrăm pe text…

Întotdeauna componenta principală este aceea umană. Este foarte important ca ei să se descopere și să-și descopere propriile lor abilități în așa fel încât mai apoi să lucreze în dezvoltarea unui personaj. Jocul de rol este foarte important în dezvoltarea copilului.

Nu vorbim despre a minți ci vorbim despre a scoate ceva din interiorul nostru și a dărui. În momentul în care lucrăm la spectacolul propriu zis, pe bucățele, evident că facem lecturile textului, discutăm foarte mult despre povestea în sine, să vedem ce stă în spatele fiecărei replici, să înțelegem cu adevărat care este substratul. Facem analiză pe text, după care lucrăm pe logica textului – să nu vorbim ca niște roboții, să citim niște cuvinte goale, după care mergem treptat din ce în ce mai în profunzimea textului în așa fel încât să avem ce să transmitem publicului, exact ceea ce trebuie, mesajele potrivite.

4. Matilda este povestea unui copil care refuză să accepte nedreptatea și găsește în educație, imaginație și curaj propriile instrumente de apărare. Cât de actual este mesajul spectacolului pentru copiii de astăzi?

Din punctul meu de vedere, este un mesaj extrem de actual.

Matilda este un copil simplu, pe de o parte. Pe de altă parte este un copil extraordinar, care are curaj: are curaj să schimbe lumea, fără să își propună să schimbe lumea, dar este cu ochii deschiși înspre exterior, înspre ceilalți, un copil empatic și un copil, da, extrem de curajos. Cred că în prezent copiii sunt din ce în ce mai curajoși, că au voce din ce în ce mai puternică, că au curajul să exprime lucruri, să pună limite și au curajul să schimbe lumea atât cât pot ei în acest moment.

Da, cred că Matilda este în fiecare dintre noi, dar cu atât mai mult în copii de astăzi.

5. În calitate de specialist în pedagogia teatrală, ce observați că se schimbă în comportamentul unui copil după ce intră într-un astfel de proiect artistic? Teatrul îl ajută să devină mai curajos, mai disciplinat, mai empatic?

Vorbeam despre dezvoltarea abilităților lor specifice, cum ar fi atenția distributivă, imaginația, capacitatea de exprimare liberă, creativitatea, toate aceste lucruri care sunt extrem de importante pentru fiecare individ. Dar în afară de acest lucru, ce observ la ei, este faptul că ei sunt niște copii cu niște capacități artistice ieșite din comun. Dar ce mi se pare cel mai frumos este că acești copii au un sens, unul foarte important. Ei în acest spectacol, dar nu numai în acest spectacol, în acest program School of Musical, simt că aparțin și atunci asta îi schimbă extraordinar de mult, pentru că ei simt că viața lor este aici. Trăiesc atât de multe lucruri și pe scenă, dar și în afara scenei, încât sunt curajoși, sunt puternici, sunt frumoși, sunt solari, sunt energici, au o voce, au capacitatea de a transmite lucruri foarte puternice și asta mi se pare minunat.

6. Doamna Phelps este bibliotecara care îi ascultă Matildei poveștile și devine, într-un fel, unul dintre primii adulți care îi validează imaginația. Cum ați construit acest personaj și ce ați vrut să transmiteți prin relația ei cu Matilda?

Cum vă spuneam mai devreme, acest personaj e un personaj la care țin extraordinar de mult tocmai pentru că are foarte multe puncte în comun cu mine, cu latura mea pedagogică, care este ceva foarte important.

Cumva simt că deși visul meu de mic a fost să devin actriță, simt că misiunea mea în această viață este să pot să transmit mai departe ceea ce am acumulat eu.

Iar această doamnă e, pe de o parte, o doamnă extrem de curioasă și are un copil interior extrem de prezent, ținând cont, că este atât de atentă și fascinată de aceste povești ale Mathildei și reușește să „intre” în interiorul Mathildei. Asta cu siguranță datorită capacității Mathildei de a o face să vadă realmente aceste povești.

Este prima persoană care o vede pe Matilda, îi dă cărți să citească, practic îi deschide o cale, îi dă capacitatea de a se informa, de a vedea, de a deschide ochii spre lume.

Ce am făcut eu, de fapt, în momentul în care am construit acest personaj, a fost tocmai să fac o întâlnire dintre datele acestui personaj și experiența mea de viață, ținând cont că sunt foarte multe puncte în comun. Asta e ceea ce m-a ajutat foarte mult să construiesc acest personaj. Și mai mult de atât, ce m-a ajutat cu adevărat să fiu prezentă, sunt aceste fetițe minunate pentru că în momentul în care mă uit în ochii lor, simt că nu mă trebuie să joc mai nimic. E suficient să le văd și să le ascult și îmi transmit atât de mult … Este un text în spate pe care îl știu deja pe de rost, dar el vine natural pentru că ele dăruiesc atât de mult încât nu mai e nevoie să mă gândesc, să construiesc, să joc atât de mult…. vine foarte mult de la ele.

Ceea mi se pare extraordinar este că, da, ele dăruiesc de multe ori, mult mai mult decât dăruiesc alți oameni care sunt actori profesioniști.

7. Una dintre temele puternice ale spectacolului este relația dintre copii și adulți – între abuz, autoritate, neglijare, dar și sprijin și încredere. Ce credeți că ar trebui să înțeleagă un părinte din povestea Matildei?

Sunt foarte multe lucruri. În primul rând, să se uită la copilul lor pentru că trăim în niște vremuri în care, evident, suntem foarte ocupați, joburi, cu foarte multă presiune, și uităm să ne uităm la copiii noștri, la nevoile lor reale, nu la idea de a le da cât mai multe lucruri materiale, ci de a-i vedea pentru ceea ce sunt ei cu adevărat, ceea ce cu siguranță părinții Matildei nu au făcut. În poveste ne ducem într-o extremă mult mai mare, tocmai pentru a fi potențat, a fi pusă în valoare Matilda. Acești părinți sunt, la extreme – sunt niște părinți superficiali, care nu și-au dorit-o pe Matilda, care sunt concentrați pe partea materială, pe a face numai șmecherii, sunt extrem de kicioși și superficiali, trăiesc într-o lume de plastic, din punctul meu de vedere. Matilda, fiind în contrast cu ei, ei nu au cum să o înțeleagă, pot doar să o blameze și să o jignească.

Cazul acestor părinți ai Matilda este extrem, dar mulți dintre părinți uită să-și vadă copilul, să vadă emoțiile și lucrurile simple din copilul lor, tocmai pentru că sunt prinși în această lume materială.

8. Cât de dificil este să păstrezi echilibrul între exigența profesională necesară unui spectacol de nivelul „Matilda” și nevoia de a proteja bucuria, naturalețea și spontaneitatea copiilor?

Nu, pentru că acești copii sunt foarte, foarte antrenați și iubesc cu adevărat să facă ceea ce fac și acest spectacol. Așa că de fiecare dată când ei se urcă pe scenă, pare că o fac pentru prima oară.

Și atunci, nu, nu este deloc. E mult mai ușor pentru ei, copiii au mult mai multă bucurie și naturalețe tocmai pentru că sunt ei atât de puri și atât de autentici decât noi adultii.

Noi trebuie să lucrăm mai mult pe acest aspect, să venim cu această naturalețe și să nu avem tendința să scoatem din sertărașul actorului, cutiuța cu ustenziile pe care știm foarte bine să le utilizăm. În cazul lor, lucrurile sunt mai simple și mai directe tocmai pentru că ei sunt atât de prezenți aici și acum.

9. Ce reacții ale copiilor din distribuție v-au surprins cel mai mult pe parcursul pregătirii spectacolului? A existat vreun moment în care să vă spună sau să vă arate ceva care v-a făcut să priviți altfel povestea Matildei?

Sunt foarte multe momente, fiind vorba despre copii. Sunt foarte multe momente în general în acest spectacol care vine cu acest mesaj atât de profund și atât de simplu, dar atât de puternic, care sunt extrem de emoționante.

Sunt multe momente în care am plâns de emoție și de bucurie.

La una dintre primele repetiții generale, cu public, acumulasem foarte multe oboseală și am avut un „blank” – efectiv am uitat textul. Ceea mi s-a părut extraordinar e că partenera mea de scenă, această fetiță micuță, care avea 9 ani, a reușit să mă salveze. Nu doar că nu s-a pierdut în niciun fel, că nu s-a văzut absolut deloc faptul că ceva este neregulă.

Eu am simțit în momentul acela că mă înghite pământul, evident că nu a durat foarte mult, dar până să apuc eu să dreg situația, ea a fost atât de promptă încât a improvizat în așa fel încât să putem să mergem mai departe și nimeni nu a observat acest lucru. Și după acel moment am plâns de emoție pentru că este absolut minunat să simți că da, ești protejat de un copil.

10. În acest weekend, „Matilda, the Musical” se joacă la Constanța, în cadrul SEAS 2026. De ce ar trebui să vină publicul constănțean – atât copiii, cât și părinții – să vadă spectacolul?

Este, de fapt, prima deplasare pe care o avem cu Mathilda, este pentru prima dată când noi ieșim de la sediu, acesta fiind un spectacol complicat din punct de vedere tehnic, avem nevoie de o scenă foarte mare pentru că noi avem un decor foarte mare, cu recuzită foarte multă, lumini foarte complexe, sunet. E un spectacol complex din punct de vedere tehnic, nu numai din punct de vedere artistic.

Ceea ce au realizat colegii mei, echipa tehnică, evident conduși și coordonați de regizorul acestui spectacol, Emil Pantelimon, este absolut fabulos, pentru că într-un timp record au reușit să adapteze lucrurile în așa fel încât spectacolul să fie unul funcțional și să nu-și piardă din calitate.

Este un spectacol de echipă, o echipă foarte mare, extrem de bine închegată și, fără fiecare dintre aceste persoane, spectacolul acesta nu ar putea să aibă loc. Iar când vorbesc despre echipă, mă refer la fiecare om de pe scenă și din spatele scenei, care contribuie pentru ca acest spectacol să fie posibil.

Nu glumesc și nu exagerez atunci când spun că, fără un singur om, acest spectacol nu ar putea să aibă loc. Pentru că nu pot să vă spun ce desfășurare de forțe este în culise pe durata spectacolului și nu numai – vorbim despre zilele și nopțile de dinaintea spectacolului.

Așa că sunt foarte fericită să fiu aici și foarte recunoscătoare. Le mulțumesc atât regizorului, cât și domnului director artistic și fiecărui coleg de la School of Musical. Evident, le mulțumesc colegilor mei care se ocupă de partea de canto și de coregrafie, dar și, din punct de vedere artistic, celor care lucrează cu copiii. Nu pot să vă spun cât de importantă este munca fiecărui om din spatele scenei, care face o treabă extraordinară. De fapt, în această deplasare, cea mai grea muncă au depus-o ei.

Datoria fiecăruia dintre noi este să dăm tot, să facem tot ce putem noi în așa fel încât să fie cât mai bine posibil.

Ne bucurăm foarte mult că suntem aici, pentru că știm de foarte mult timp de acest festival și ne bucurăm că prima noastră deplasare cu acest spectacol este aici și sperăm să urmeze cât mai multe.

11. Ce sperați să ia fiecare dintre cei prezenți la spectacol după cele 3 ore petrecute în sală?

Ce îmi doresc eu să ia fix atât cât le trebuie și ce pot ei să ia în acel moment. Cu siguranță vor pleca zâmbind și uitându-se în interiorul lor.