MINAC, file de istorie: 10 noiembrie – Constanța, în însemnările de călătorie ale etnografului Teodor Filipescu

Cum arăta Constanța în urmă cu 120 de ani, în ochii unui călător venit de la Arad? În septembrie 1906, etnograful și publicistul Teodor Filipescu a ajuns în orașul de la malul mării, iar impresiile sale au fost consemnate într-un amplu jurnal de călătorie publicat în ziarul „Tribuna”. De la birjele care îi stârneau nemulțumirea și străzile insuficient îngrijite, până la animația portului și speranțele legate de dezvoltarea comerțului maritim, relatarea sa surprinde o Constanță a contrastelor, aflată în plină transformare economică.

În paginile ziarului Tribuna, publicație care apărea la Arad, cititorii anului 1906 au putut urmări amplul jurnal de călătorie „Din călătoria mea la București și la Constantinopole”. Foiletonul a fost redactat de etnograful și publicistul Teodor Filipescu, după o călătorie întreprinsă în septembrie 1906, împreună cu soția și fiica sa și cuprinde și o descriere a drumului spre Constanța, precum și impresiile autorului despre orașul-port.

Trecerea prin Dobrogea îi prilejuiește câteva observații asupra peisajului și a așezărilor întâlnite. Astfel, între Medgidia și Constanța, călătorul remarcă lipsa plantațiilor și locuințele modeste, pledând pentru dezvoltarea silviculturii și cultivarea pomilor. În opinia sa, pepinierele ar fi putut încuraja populația să se îndeletnicească cu pomicultura, cu beneficii atât pentru gospodării, cât și pentru întreaga regiune.

Ajuns în Constanța, Teodor Filipescu compară mijloacele de transport din capitală cu cele întâlnite în orașul de la malul mării. Contrastul nu este în favoarea acestuia din urmă: „La Constanța am ajuns la o oră și 45 minute și am constatat imediat că acele birje frumoase din București sunt un privilej al capitalei. În Constanța se văd și birje, cari fac rușine neamului românesc. Dacă s-ar controla din partea prefecturei birjele numai la fiecare trei luni odată, ar fi cu neputință să circule astfel de vechicule prin străzile portului mare românesc.”

Nici aspectul orașului nu îl mulțumește pe călător. Despre curățenie scrie că „lasă de dorit”, iar grădina de lângă Biserica Sfinții Apostoli, aflată în apropierea portului, i se pare „de tot neglijată”. Observă, de asemenea, că ceasornicul din turn nu funcționează și că stâlpii de marmură sunt deteriorați.

Dincolo de aceste critici, portul îi oferă o imagine cu totul diferită. Aici întâlnește nave comerciale românești, între care vaporul „Împăratul Traian”, despre care notează că era destinat liniei maritime Constanța-Alexandria. Inaugurată la 4 octombrie 1906, cursa urma să faciliteze exportul către Egipt al cerealelor, făinii, produselor animale, petrolului, săpunului și lemnului de construcție. Prezența vasului este pentru autor un motiv de optimism: „ne bucură mult, că vasele comerciale române s-au înmulțit într-un timp relativ scurt”: „Prin liniile maritime române a luat comerciul României un drum prin Constanța, produsele pământului român se duc prin acest port, asigurând României un viitor economic”.

Autorul mai notează și prezența vaporului „Melania Grodel”, care îmbarca lemn de construcție adus din Ungaria. De aici pornește o altă reflecție economică: „Dacă s-ar ridica silvicultura în România, și mai cu seamă în Dobrudja, țara ar dobândi mult în câteva decenii din exportul lemnelor în Orient, mai cu seamă pe piețele Egiptului”.

Relatarea se încheie cu împărtășirea faptului că etnograful și familia lui s-au îmbarcat la bordul vaporului „România”, cu care au luat drumul spre Constantinopol.

Reclama zilei: „Ceasornicăria P.Șapira – Furnizor al Curței Regale – Piața Independenței – Nu face reclamă pentru că toată lumea știe că numai în acest magazin de încredere se găsesc verighete de logodnă, ceasornice, bijuterii și cadouri la prețuri de reclamă” (Dobrogea Jună, 1924)

Sursă foto: MNIR, nr. Inventar 358483, www.imagoromaniae.ro