Muzeul de Istorie Constanța, aduceri-aminte din orașul vechi: Neînțelegeri și nedreptăți în justiție, pe fondul traducerii incorecte a spuselor judecătorilor și părților
Cultură
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța continuă seria aducerilor-aminte din Constanța Veche, de la finele secolului al XIX-lea, zile în care justiția dobrogeană se afla la începuturi, iar regiunea era un adevărat mozaic multicultural și multietnic, unde, la procese, din nefericire se ajungea uneori la judecăți nedrepte pe fondul traducerilor incorecte.
Reprezentanții muzeului arată că la sfârșitul secolului al XIX-lea, Dobrogea era o provincie multietnică cu un regim excepțional și fără drepturi politice (parlamentari), precum celelalte regiuni ale țării, Oltenia, Muntenia și Moldova.
Din punct de vedere instituțional, totul funcționa la fel ca dincolo de Dunăre, același tip de instanțe civile, penale și comerciale, doar că la Constanța și Tulcea existau și două cadiate (judecătorii) musulmane care soluționau cauze legate de familie, căsătorii, divorțuri și moșteniri, pentru credincioșii mahomedani, dar nu și celelalte cauze civile, sau pe cele comerciale și penale, explică reprezentanții muzeului.
Aceștia spun în continuare că instanțele judecătorești din Constanța și din Dobrogea se confruntau cu o problemă inedită, așa cum aflăm din Aurora, ziarul condus de directorul Pericle Constantzianu, din articolul Interpreții de pe lângă justiție, publicat pe 16 februarie 1895.
Conform sursei citate, se specifica faptul că după integrarea Dobrogei la România a fost introdus sistemul de legiuiri române, cu câteva dispoziții excepționale (precum tribunalele mahomedane), care, în timp, urmau să dispară.
De asemenea, potrivit legii, pentru că mulți dobrogeni (în special cei de la sate) nu vorbeau decât turcă sau tătară, toate instanțele de judecată trebuiau să aibă interpreți, translatori.
„Din păcate, ne arată ziarul Aurora, deși trecuseră ani buni de la aceste reglementări, în practica instanțelor existența acestor interpreți era încă o mare problemă. Astfel, în locul interpreților oficiali, la judecătorii erau admiși adesea și interpreți aduși de părțile din proces“, spun reprezentanții muzeului:
„… Din cauza lipsei lor (a translatorilor oficiali) se fac neînțelegeri și nedreptăți. De cele mai multe ori, ei (neoficialii) esplică insuficient sau cu totul altfel decât li se spune și astfel judecătorii sunt induși în eroare și prin consecință, dau hotărâri nedrepte. Unii se miră că au putut să piardă, deși aveau dreptate. Cu rea credință, pentru bani, unii interpretează cu totul greșit sau omit intenționat din zisele părților, ceea ce pune în confuziune pe judecător și părțile litigante“.
„Așadar, nu era de ajuns ca orașul să aibă cei mai imparțiali judecători, din moment ce mulți din oamenii ajunși în fața lor, veniți din mediul rural mai ales, nu cunoșteau limba română. Musulmanii apelau adesea la «scriitori de prin cafenele» ca să le scrie petițiile pentru instanță“, mai arată reprezentanții Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța:
„N-au bani pentru un avocat care să le apere cauza, se prezintă singuri fără a cunoaște regulele, legile și limba, se uită muți la judecători și nu înțeleg nimic. Adesea aduc ca interpret pe primul ieșit înaintea lor, care nu știe nici el limba română și mai mult încurcă.
Deci interpreții de ocazie nu pot fi totdeauna și interpreți buni. Ceea ce s-a făcut numind un interpret oficial la Tribunal nu este suficient. Marea masă a justițiabililor îmbulzesc judecătoriile care nu au niciun translator și la procesele acestea nu vine cel de la Tribunal.
De aceea (cauzele de la judecătorii) rămân binejudecate, după explicări bune sau rele, drepte sau nedrepte, exacte sau neexacte, după cum le-a dat interpretul de ocazie“.
Conform sursei citate, s-a vehiculat ideea că nu au fost numiți interpreți la judecătorii pentru a-i încuraja pe oameni să învețe limba română, însă aceasta nu era soluția optimă.
„Ministerul Justiției trebuie să prevadă în buget suma trebuincioasă pentru numirea a câte unui interpret și la judecătorii, oameni probi, capi de familie și de conduită bună, cari pe lângă limba română, să mai cunoască bine cel puțin turca, de orice origine vor fi ei, căci mai toți locuitorii vechi cunosc limba turcă.
Astfel, zisele părților și ale judecătorilor vor fi interpretate exact, iar justiția să nu fie indusă în eroare ca să pronunțe hotărîri nedrepte. Numirea de interpreți pe lângă judecătoriile de pace va umple un gol mare, va aduce servicii imense justiției și va ridica prestigiul ei“.
Conform reprezentanților Muzeului de Istorie Constanța, aceasta era realitatea din instanțele dobrogene, în anul 1895. Statul român a luat măsuri, a numit interpreți și la judecătorii, iar treptat toți locuitorii au învățat limba română.
Automat, postul de interpret a devenit inutil și a fost desființat. Cele scrise mai sus arată însă că drumul spre normalitate a fost unul dificil.
În continuare, reprezentanții muzeului prezintă și „Varietăți – Contra mătreței capului – Mătreața din cap provine din causă de boale grele, din inerția creerului, din nepieptănatul părului, din necurățenie, din obiceul rău de a uda capul… de la săpunul falsificat cu var, care nu numai că produce mătreața dar și fața o umple de pete și roșeață… mătreața este și contagioasă.
Pentru a vindeca radical mătreața se întrebuințează următoarea ordonanță (rețetă) făcută la farmacie: Acid Salicilic – 2,0 ml, Acid boric 10,0 ml, spirt – 40 ml, apă de trandafir – 25 ml, apă de flori – 25 ml. Cu acest medicament frecați capul în fiecare seară înaintea culcării, astfel încât să intre lichidul la rădăcina părului. Repetați dimineața, când vă pieptănați, până când se va termina, ceea ce se va întâmpla după 10-14 zile, când vă veți scăpa și de această boală scârboasă. (ziarul Aurora, 16 februarie, 1895)“
„Varietăți – Nimicirea furnicilor – Acolo unde se adună furnicele se pune burete udat cu o disoluțiune groasă de zahăr, unde ele se adună cu sutele. Adunate cât mai multe se ia buretele și se aruncă în apă fiartă. (ziarul Aurora, 16 februarie, 1895)“
„Reclama zilei – Simon Alperin&Co. Societate de comandită, Bulevardul Independenței 3, Constanța – depozit permanent de Bere GIB, în butoaie și sticle, precum și tot felul de băuturi spirtoase. Condițiuni și prețuri foarte avantajoase. (ziarul Marea Neagră, 1924)“.
Sursa foto: Bahia Online
OBSERVAȚII:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Citește și:
