FOTO Naționalizare, retrocedare și bun de vânzare, în continuă degradare. Hotel Palace, bijuteria de Rivieră Franceză din Portul Tomis, construită special pentru Cazino

Constanța Imobiliară
Hotel Palace din Constanța, ce veghează asupra întregului Port Tomis, cu adevărat o bijuterie demnă de Riviera Franceză, ale cărei accente arhitecturale le aduce la mal de Marea Neagră, a împlinit anul acesta 110 ani de la inagurarea cu fast din perioada antebelică a urbei.

Trecut printr-o brutală naționalizare, în timpul regimului comunist, apoi redat rapid proprietarilor de drept, la începutul anilor 2000, odată cu intrarea în vigoare a Legii 10/2001 pentru retrocedarea imobilelor preluate abuziv, giuvaerul din Peninsula Constanței își caută de mai bine patru ani proprietarul.

Hotelul Palace, construit special pentru a-i adăposti pe clienții ce avea să-i atragă în urbea de la mal de mare, la început de secol trecut, Cazinoul proaspăt inaugurat devine însă, pe zi ce trece, mai degrabă o umbră a marelui hotel cu pretenții occidentale din Constanța Veche.
Prețul disponibil la cerere pentru hotelul construit special pentru Cazino
Închis din motive de securitate a construcțiilor, în urmă cu câțiva ani, Hotel Palace continuă să fie listat la vânzare pe site-ului uneia dintre cele mai cunoscute agenții imobiliare internaționale – Sotheby’s International Realty, cu prețul disponibil la cerere.


Conform sursei menționate, Hotelul Palace a fost inaugurat pe 12 iulie 1914 și dispunea la momentul respectiv de toate dotările și fastul necesare scopului pentru care fusese creat – acela de a asigura tot luxul clienților care veneau la Constanța pentru a juca la proaspăt inauguratul Cazino de pe faleză.
Astfel, Hotelul Palace a fost construit de la bun început pentru celebrul Cazino constănțean, clădirea aparținându-i baronului Edgar de Marcay, cel care concesionase de la Primăria Constanța serviciile Cazinoului, cu doi ani înainte de inaugurarea noului hotel.
Strada „Romulus Opreanu“, în decretul de naționalizare
În prezent, imobilul se află în proprietatea urmașilor avocatului bucureștean Toma Boată, cel care îl cumpărase în mai 1928 de la Societatea Marilor Stabilimente și, totodată, cel de la care a fost naționalizat de către comuniști, prin celebrul Decret 92/1950.
De altfel, Hotelul Palace nu se regăstește cu numele în decretul de naționalizare, fiind menționată doar adresa din Constanța a bunului imobil deținut de avocatul Boată și, totodată, numele străzii fiind menționat greșit „Romulus Opreanu“, în loc de Remus Opreanu.
Decret 92/1950
Cămin pentru lucrătorii agricoli, cămi de nefamiliști
Trecut prin episoade specific perioadei comuniste, în care a fost transformat dintr-un luxos hotel în cămin pentru lucrătorii agricoli veniți pentru muncile sezoniere, iar apoi, în cămin de nefamiliști pentru muncitorii din industriile portuare, Hotelul Palace se întoarce la destinația sa primară după anul 1970.
Timp de aproape 30 de ani, Palace-ul a funcționat ca punct de reper în turismul constănțean, poziția sa privilegiată în apropierea Portului Constanța servindu-i de minune în acest sector și transformându-l într-o adevărată poartă spre Europa Occidentală.
Prin intrarea în vigoare a Legii 10/2001, Hotelul Palace a fost retrocedat proprietarilor de drept, urmașii avocatului bucureștean ce îl achiziționase în urmă cu aproape o sută de ani.

Hotelul, prins în capcana timpului și pradă vandalismului stradal
Redeschis pentru o o perioadă de câțiva ani, Hotel Palace a fost închis în cele din urmă, din motive de securitate a imobilului.


Listat pe site-ul specializat în vânzări internaționale de bunuri de mai bine de patru ani, Palace-ul își caută viitorii proprietari, sperând să câștige cursa cu timpul care-i degradează constant și nemilos măreția de odinioară.



Fotografiile surprinse în ultimele zile stau mărturie clară a trecrerii nemiloase a timpului: dincolo de bucățile de zidărie în pericol să se prăbușească – motiv pentru care hotelul este împrejmuit cu un gard de câțiva ani, hotelul este și prada vandalismului stradal, pretinșii „artiști“ urbani neezitând să-și lase semnătura pe o clădire ce a scris istorie la mal de mare.
OBSERVAȚII:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Citește și:









