MOTIVARE după condamnare! Șacalul, profil de inculpat: nu își poate inhiba manifestările violente, când dorește un bun și nu îl poate obține
Justiție
Judecătorii de la Tribunalul Tulcea și-au motivat decizia prin intermediul căreia au decis condamnarea lui Nicolae Mitrea, cunoscut și ca Șacalul, acuzat de procurorii DIICOT de trafic de persoane, proxenetism, tâlhărie calificată, dar și de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos!
Șacalul – judecat la Constanța și în dosarul crimelor care au îngrozit România -, a luat la Tulcea 9 ani și 4 luni de închisoare, însă decizia nu este una definitivă, aceasta putând fi contestată la Curtea de Apel Constanța.
Bărbatul este acuzat că, prin constrângere și inducere în eroare privind formarea unei familii și asigurarea unui trai bun, ar fi recrutat o fată din Murighiol, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
În continuare, Șacalul mai este suspectat că, împreună cu un alt inculpat, prin întrebuințare de violențe, respectiv strângerea de gât și punerea în stare de inconștiență a persoanei vătămate i-au sustras portofelul în care se afla suma de 2.000 lei, cartea de identitate, certificatul de naștere, un card bancar și telefonul mobil.
Ulterior, ar fi retras, fără drept, suma de 250 lei de la bancomat, de pe cardul sustras de la persoana vătămată, folosind codul pin găsit în portofelul sustras.
„Când doreşte un bun şi nu îl poate obţine în mod licit, nu îşi poate inhiba manifestările violente la adresa posesorului bunurilor respective“
În motivarea deciziei de condamnare, Tribunalul Tulcea spune că Șacalul, atunci „când doreşte un bun şi nu îl poate obţine în mod licit, nu îşi poate inhiba manifestările violente la adresa posesorului bunurilor respective, prin violenţă deposedând persoanele vătămate de bunuri“.
Instanța observă şi că, deși inculpatul a mai fost supus represiunii penale, „nu s-a reușit reeducarea sa printr-un mijloc alternativ unei pedepse cu executare efectivă, inculpatul reiterând comportamentul infracţional şi săvârşind o nouă infracţiune de tâlhărie“.
De asemenea, instanța consideră că infracțiunile săvârșite de inculpat, prin împrejurările și modul de comitere a acestora, prezintă un pericol social concret ridicat.
„Inculpatul nu este, aşadar, o persoană integrată în societate“
„Se poate concluziona că inculpatul nu este, aşadar, o persoană integrată în societate, iar infracţiunea săvârşită reprezintă o continuare a comportamentului infracțional structurat al acestuia, înclinat spre comiterea de infracțiuni, intervenţia represiunii penale trebuind a fi una adaptată infracțiunii concret săvârșite, dar și situației personale a inculpatului recidivist.
Aşa cum s-a arătat şi în cele ce preced, funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate“, se mai arată în decizia magistraților din Tulcea.
Duplicitatea inculpatului
Instanţa mai constată şi o „duplicitate a inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor la primul termen de judecată“, însă, ulterior, „la termenul de judecată din data de 03.03.2026, inculpatul a revenit asupra celor susținute la primul termen de judecată, susținând că recunoaște în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, arătând că înțelege să conteste probatoriul testimonial administrat în cursul urmăririi penale și nu a solicitat reaudierea martorilor în faza de judecată“.
„Desigur, în faţa instanţei, pentru obţinerea beneficiului substanţial al reducerii pedepsei, inculpatul a schimbat strategia, recunoscând fapta astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, dar instanţa va reţine conduita procesuală nereală a inculpatului. La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanţa va da eficienţă prevederilor art. 396 alin. 10 teza III C. proc. pen., conform cărora atunci când cererea inculpatului ca judecata în procedură simplificată doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală a fost respinsă iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime“ conform tribunalului.
A recunoscut
Astfel, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor la primul termen de judecată și a revenit ulterior, susținând că recunoaște în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, arătând că înțelege să conteste probatoriul testimonial administrat în cursul urmăririi penale și nu a solicitat reaudierea martorilor în faza de judecată, Tribunalul Tulcea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat.
Trimiterea în judecată reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale, situație care nu poate să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.
OBSERVAȚII:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Citește și:
