Interviu cu dr. Claudia Grigorov, medic specialist endocrinolog, despre perimenopauză, perioada ignorată care dă peste cap viața femeilor: Nu există nicio justificare să trăim cu o calitate a vieții scăzută atunci când există tratamente care o pot reda!
Sănătate
Claudia Grigorov, medic specialist endocrinolog, cu peste 13 ani de experiență și cu o activitate profesională care a depășit de mult granițele județului Constanța, a vorbit, într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, despre perimenopauză – o etapă naturală, dar adesea puțin înțeleasă din viața femeilor – care vine cu schimbări hormonale complexe, simptome variate și numeroase întrebări. Deși afectează milioane de femei, în România subiectul rămâne încă insuficient discutat, iar multe paciente ajung târziu la specialist, trăind ani întregi cu simptome care le afectează profund calitatea vieții.
Pentru a clarifica cele mai importante aspecte despre perimenopauză și opțiunile moderne de tratament, am stat de vorbă cu dr. Claudia Doina Grigorov, medic specialist endocrinolog, un profesionist dedicat medicinei integrative și terapiilor hormonale personalizate.
În cadrul acestui interviu, dr. Grigorov explică, pe înțelesul tuturor, cum recunoaștem perimenopauza, ce analize sunt necesare, care sunt miturile care încă afectează deciziile femeilor și cum a evoluat tratamentul în ultimii ani.
Un dialog esențial pentru orice femeie aflată în pragul acestei etape sau deja confruntată cu schimbări dificil de gestionat.
1. Ce este perimenopauza?
Perimenopauza este perioada de tranziție către menopauză, care poate dura între 2 ani până la 8 ani, chiar și 10 ani. Este perioada în care hormonii încep să fluctueze foarte mult și care poate începe de la vârste foarte timpurii. Fiziologic, după 40 de ani, dar poate și începe mult mai devreme, chiar de la 30-35 de ani.
Există factori care, într-adevăr, pot influența debutul. Există cazuri de menopauză precoce, chiar și la 20 de ani, 30 de ani. Factorul ereditar este foarte important. Dacă, de exemplu, mama a avut menopauză sub 40 de ani sau o rudă de gradul întâi. Bineînțeles, vorbim și despre „contribuția” factorilor de mediu, a stresului cotidian, a alimentației pe care o avem.
Ar trebuie să avem o alimentație sănătoasă care să acopere toate principiile nutriționale: să avem și proteină, lipide, glucide, carbohidrați, dar într-un echilibru, astfel încât să putem evita tot ce înseamnă alimente procesate – fast-food, E-uri, conservanți, aditivi alimentari.
2. Din experiența dumneavoastră, care este cea mai tânără pacientă pe care ați avut-o cu menopauză precoce?
Cea mai tânără pacientă pe care am avut-o cu menopauză precoce, din păcate a fost o menopauză indusă de radioterapie la vârsta de 20 de ani, secundar unui limfom non-Hodgkin, care a necesitat radioterapie pelvină și astfel, acest lucru a dus la atrofiere ovariană și automat a indus menopauza. Din păcate, persoana respectivă nu va putea avea copii, fiind în menopauză. Se poate, din păcate, și la vârste mai tinere.
3. Cum poate o femeie să-și dea seama că se află în perimenopauză – ce simptome ar trebui să o alerteze?
Este foarte greu de diagnosticat această perimenopauză. În primul rând, diagnosticul este unul clinic. Adică ne ghidăm după simptome care, din păcate, sunt extrem de numeroase, iar multe extrem de nespecifice.
Sunt peste 70 de simptome pe care le putem regăsi în perimenopauză. Și printre cele mai frecvente sunt modificările de dispoziție – stări de iritabilitate, nervozitate exagerată. Pot apărea insomnii, bufeuri, dureri articulare, de exemplu umăr blocat – este un simptom destul de cunoscut. Simptome mai puțin cunoscute sunt tinitusul (în limbaj popular țiuitul în urechi), pot apărea și dereglări menstruale, dar nu neapărat. Menstruația poate suferi modificări în sensul că vine mai repede decât venea înainte sau vine mai târziu, poate să și lipsească câte două, trei luni. Depinde de la caz la caz.
Cel mai adesea, femeile spun pur și simplu că nu se mai regăsesc, nu mai sunt cum erau înainte, ceva s-a schimbat în viața lor și în starea lor de zi cu zi. Când vin la cabinet spun că nu mai sunt același om ca înainte, ceva se întâmplă cu ele, doar că nu știu de unde să pornească și către ce să se îndrepte, pentru că nu e nimic specific.
4. Și ce le recomandați femeilor care se prezintă la dumneavoastră cu diverse simptome?
În primul rând, bineînțeles se face o anamneză amănunțită ca să vedem exact ce anume s-a schimbat în viața lor, ce simptome experimentează, dacă există dereglări în menstruație și ulterior, recomandăm analize și investigații specifice ca să vedem exact unde ne situăm. Perimenopauza este o perioadă și un diagnostic preponderent clinic, adică simptomatic.
Recomandăm analize hormonale, însă problema este că în perimenopauză fluctuațiile hormonale sunt imense în sensul că într-o lună putem avea o secreție a ovarelor extrem de bună, într-o lună poate fi foarte scăzută, într-o lună putem secreta prea mult estradiol, în altă lună prea puțin și tot așa… Este un haos complet și este total imprevizibil. De aceea spun că diagnosticul este clinic pentru că luna asta analizele pot fi bune și luna următoare pot fi foarte proaste.
5. Cum se diferențiază simptomele perimenopauzei de alte afecțiuni hormonale?
În primul rând prin excludere. Vârsta fiziologică de perimenopauză este oricum peste 40 de ani. Majoritatea știm că ne regăsim în mod normal după 40 de ani în această perioadă chiar dacă nu avem simptome, pentru că există și anumite cazuri care nu sunt simptomatice. Mai rare, dar există și astfel de cazuri.
Bineînțeles că, în urma anamnezei, noi, ca endocrinologi, suntem ghidați către investigații ulterioare, iar anumite afecțiuni trebuie excluse. Dacă pacienta acuză simptome care pot mima, de exemplu, o afecțiune tiroidiană, bineînțeles că efectuăm și analize hormonale tiroidiene. Dacă ne ghidează către o altă afecțiune, bineînțeles că noi investigăm ca să excludem o altă afecțiune care poate mima aceleași simptome.
Eu realizez o anamneză extrem de țintită și știu către ce direcție să mă ghidez în funcție de simptomatologie. Trebuie să fie puse toate informațiile cap la cap, astfel încât, la final, totul să se lege asemenea unui puzzle. Dacă îl construiești corect, și concluzia va fi, automat, cea corectă.
6. Există alternative naturale sau non-hormonale eficiente pentru gestionarea simptomelor?
Bineînțeles, există și tratamente non-hormonale, există numeroase terapii. Există o serie de suplimente pe piață care, într-adevăr, pot ameliora simptomatologia perimenopauzei sau a menopauzei într-un procent limitat. Acestea acționează asupra simptomelor, dar nu înlocuiesc propria secreție a hormonilor. Niciodată un supliment nu va înlocui deficitul de estrogen care se găsește în menopauză, dar există și cazuri care nu se pretează sau care au contraindicație, de exemplu la tratamentul de substituție hormonală – și trebuie cumva să ajutăm pacienta să îi ameliorăm simptomatologia ca să îi putem crește, bineînțeles, calitatea vieții.
7. Ce mituri ați întâlnit în rândul pacientelor dumneavoastră cu privire la perimenopauză?
Un mit este, de exemplu, ideea că toată lumea a trecut prin asta „pe vremuri” și a suportat simptomele, considerându-se că este ceva absolut normal. Chiar dacă tu te simți îngrozitor, așa cum și mama și bunica a trecut prin asta și tu trebuie să treci prin asta. Însă, nu, este complet fals.
Trăim complet alte vremuri, medicina evoluează constant, există numeroase terapii la momentul actual care cresc major calitatea vieții și nu avem nicio justificare pentru care noi să trăim prost calitativ atâta timp cât există tratamente care ne pot salva și care ne pot reda calitatea vieții.
Există paciente care refuză tratamentul de optimizare hormonală sau de substituție hormonală, depinde de la caz la caz, însă, în general, asta se întâmplă din cauza lipsei doar de informare.
Pacienta nu este informată corect, pacienta nu este îndrumată corect, medicii la care ajunge nu explică exact cum stă de fapt situația pentru că există numeroase studii efectuate care confirmă cu certitudine faptul că terapia hormonală cu hormoni bioidentici – medicina modernă, nu crește niciun risc de cancer, ba din contră, oferă protecție împotriva cancerului mamar, împotriva osteoporozei, împotriva demenței senile, împotriva bolilor cardiovasculare și a diabetului zaharat.
8. Ce greșeli frecvente fac femeile când încearcă să se trateze singure cu suplimente sau terapii naturiste?
Singura greșeală, din punctul meu de vedere, este atunci când paciente aleg să trăiască astfel și, deși simptomele persistă ani de zile — uneori chiar 8 ani, le duc pe picioare ca și cum ar fi normale.
Până la urmă fiecare decide cum să trăiască și cât de importantă e calitatea vieții lor.
9. Cum poate fi prevenită osteoporoza care poate începe în perimenopauza?
Masa osoasă începe să scadă chiar cu 2 ani înainte de instalarea menopauzei, încă din perioada de perimenopauză. Cea mai bună prevenție, în primul rând, este sportul. După 40 de ani, masa musculară începe să scadă în mod fiziologic și ca să avem o masă osoasă bună, avem nevoie, bineînțeles, de o susținere masivă din partea musculaturii. De aceea, trebuie să facem sport mai ales cu greutăți pentru masa musculară începând cu vârsta de 40 de ani.
Pe lângă asta, avem nevoie obligatoriu de suplimente pe bază de vitamina D pentru că este esențială pentru masa osoasă.
Trebuie să existe o alimentație sănătoasă care să includă și lactate și, bineînțeles, tratament de optimizare hormonală acolo unde este cazul și unde există simptome – când încep să scadă hormonii în mod alarmant. Pentru că estrogenul e principalul hormon care ne protejează osul, acolo, categoric, trebuie să intervenim încă din perioada de perimenopauză. Evident, scăderea estrogenului vine la pachet și el cu simptome adiționale.
10. Cum a evoluat abordarea medicală a perimenopauzei în ultimii ani?
În ultimii ani a luat o amploare, medicina a evoluat fantastic și există aceste terapii pe bază de hormoni bioidentici care practic au aceeași structură ca cea a hormonilor produci de ovarele noastre. Și administrarea, de exemplu, a estradiolului este transdermică.
Beneficiul lor major este faptul că având aceeași structură cu ceea ce produce ovarul nostru, ei sunt recunoscuți de organism ca fiind ai noștrii. Și atâta timp cât noi îi administrăm, corpul îi recunoaște ca fiind ai lui și îi primește fără reacții adverse. Dacă sunt dozați corect, bineînțeles. O astfel de terapie este accesibilă oricărei paciente.
Eu personal merg la numeroase cursuri de formare în acest sens și am o afinitate deosebită către tulburările de perimenopauză și menopauză și tratamente integrative, terapii hormonale cu hormoni bioidentici.
Fac foarte multe cursuri în Statele Unite ale Americii pentru că ei sunt foarte deschiși la aceste terapii și le folosesc de peste 20 de ani în practica medicală cu beneficii majore. La noi se folosesc de câțiva ani. Suntem cu mulți ani în urmă, din păcate.
11. Cum vedeți viitorul tratamentului hormonal personalizat pentru femeile aflate în perimenopauză?
Viitorul e deja aici, trebuie doar să știm să îl primim cu brațele deschise, să fim deschiși la tot ce este nou și benefic pentru organismul nostru.
Pentru că scopul este să creștem calitatea vieții. Contează calitatea, nu cantitatea anilor. Pentru că degeaba trăiești 80 de ani, dar 30 de ani te simți îngrozitor și suporti simptomele. Și alta este să trăiești 60 de ani, dar să ai aceeași vitalitate și energie toată viața.
12. Ce mesaje le transmiteți femeilor de peste 40 de ani?
Recomandarea mea pentru orice femeie este ca, chiar dacă nu are niciun simptom, după vârsta de 35 de ani să se adreseze unui medic endocrinolog. Ideal ar fi ca acest consult să fie făcut anual. Iar atunci când apar simptome nespecifice, pe care nu știu în ce context să le integreze, este indicat să solicite un consult endocrinologic, pentru a putea fi îndrumate corect.
Citește și:
