Interviu cu medicul alergolog constănțean Raluca Micu: Alergiile sunt consecințele vremurilor pe care le trăim și le-am trăit!

Dr. Raluca Micu, medic primar alergologie și imunologie clinică, a vorbit, în cadrul unui interviu acordat Ziarului Amprenta, despre alergiile sezoniere, principale cauze ale apariției acestor afecțiuni, dar și despre testele și investigațiile recomandate pentru identificarea exactă a alergenilor.

Medicul Raluca Micu activează în domeniu, în Constanța, din anul 2013, oferind îngrijire specializată pacienților cu afecțiuni alergologice. A absolvit Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București în anul 2008. Parcursul său profesional a continuat cu rezidențiatul în Alergologie și Imunologie Clinică, desfășurat la Spitalul Clinic Nicolae Malaxa din București, sub coordonarea reputatului medic Dan Florin Popescu, medic primar în această specialitate. Începând cu anul 2013, dr. Raluca Micu își desfășoară activitatea ca medic specialist alergolog în municipiul Constanța. În anul 2018, a obținut titlul de medic primar, confirmându-și astfel experiența și competența profesională în domeniul său de expertiză.

1. Ce sunt alergiile sezoniere și care sunt principalele cauze ale apariției lor?

Alergiile sezoniere sunt patologii respiratorii sau mai rar cutanate, care apar periodic, asociate cu expunerea la factori de mediu cu incidența sezonieră. Cel mai frecvent discutam despre rinoconjunctivită alergică cu sensibilizare la polen, astm indus alergic sau dermatită de contact la alergene aeropurtate. Alergiile sezoniere se manifestă în funcție de sensibilizările pacienților și sunt declanșate de polenuri, care pot fi de primăvară, vară sau toamnă.

2. Care sunt simptomele cel mai des întâlnite ale unei alergii de sezon și când ar trebui să ne îngrijorăm?

Dacă discutăm despre cea mai frecventă patologie alergică sezonieră și anume rinoconjuntivita, pacientul are obstrucție nazală, rinoree serioasă, lacrimație, eritem al conjunctivelor, strănut în salve, prurit nazoconjunctival, uneori și farigian, palatin sau otic. Manifestările rinoconjunctivitei nu sunt cu evoluție foarte severă, dar afectează foarte mult calitatea vieții. Pacientul ar trebui să se îngrjoreze și să apeleze la serviciul medical, atunci când obstrucția nazală deranjează somnul și activitatea din cursul zilei.

De asemenea, datorită pruritului conjunctival, pacientul va duce frecvent mâna la ochi și poate să apară suprainfecție bacteriană, adică o conjunctiviă infecțioasă. Inflamația alergică din tractul respirator superior, netratată corespunzător, se poate extinde către tractul respirator inferior și poate să apară secundar manifestările pulmonare ale alergiei, mai exact, astmul indus alergic.

Pacientul cu rinoconjunctivită alergică trebuie să se prezinte pentru consult medical, dacă asociază tusea, mai ales seacă iritativă, accentuată de efort sau care apare pe parcursul nopții. De asemenea, elemente de severitate ale bolii alergice sunt respirația șuierătoare, dificultatea de a efectua un efort obișnuit, dificultatea de a expira. Toate aceste situații trebuie să îngrijoreze pacientul care ar trebui să ajungă la un consult cât mai repede.

3. Cum putem face diferența între o răceală obișnuită și o alergie sezonieră, având în vedere că unele simptome sunt asemănătoare?

În primul rând, vorbim despre perioada de evoluție a simptomatologiei. În cazul alergiei evoluția va fi câteva săptămâni, o viroză respiratorie se va remite în 7 zile aproximativ. În alergia respiratorie pacientul are stare generală bună, pe când în viroză putem avea dureri musculare, oboseală marcată, febră.

În cazul virozelor, simptomele sunt agresive, dar evoluează o săptămână-maxim 10 zile. Starea pacientului este modificată pe parcursul întregii zile, are nasul înfundat, nu se simte confortabil, secrețiile sunt, inițial, apoase, la fel ca la alergie, dar, ulterior, devin mai văscoase, se pot colora, devin galbene sau chiar verzui. Astea sunt elemente că pacientul este bolnav și că nu e de vină alergia. Poate să mai apară cefalee și febră.

În cazul reacției alergice, pacientul începe să simtă mâncărime la nivelul nasului, a ochilor, uneori și la nivelul feței, începe să strănute mult, are o rinoriee apoasă, nasul înfundat, îi lăcrimează ochii. Aceste simptome rămân constante de-a lungul mai multor zile. Practic o rinoree seroasă nu devine una mucoasă, decât dacă se suprainfectează bacterianul. Dar el rămâne constant ca și simptome. Se întâmplă ca simptomele să fie mai severe dimineața, în prima parte a zilei, spre seară sau în cursul nopții. În cursul zilei, pacientul are momente când se simte relativ bine. Deci e o diferență în evoluția lui pe parcursul zilei și cea mai importantă este perioada de evoluție a simptomatologiei.

Alt lucru care face diferența este că, în fiecare an, în aceeași perioadă, pacientul alergic va avea simptomatologie recurentă, pe când la răceală se îmbolnăvește și în alte perioade. Starea generală nu este atât de modificată în cazul pacientului cu alergie. Ajunge să fie modificată după o perioadă mai lungă, dacă nu se odihnește noaptea, dacă are nasul înfundat, nu se poate alimenta cum trebuie, are disconfort în prima parte a zilei, nu se concentrează la școală sau la serviciu și calitatea vieții scade.

În cazul unei viroze, pacientul se simte rău chiar înainte să aibă simptome, are dureri musculare, se simte mai obosit, are febră câteva zile, după care se simte din ce în ce mai bine. Le spun pacienților că nu vor greși dacă, în momentul în care au simptome, își vor administra tratamentul de alergie. Dacă simptomele se ameliorează spectacolos sub acest tratament, destul de probabil că aceasta este o manifestare a alergiei. Trebuie continuat tratamentul o anumită perioadă, conform recomandărilor.

Dacă simptomele se îmbunătățesc, însă rămân, pacientul are secreții văscoase, destul de probabil că este răcit. Un pacient alergic sau aparținătorii unui pacient alergic, trebuie să știe cum să procedeze în astfel de situații. Alergia este o patologie care se poate manifesta oricând, oricum, oriunde și atunci trebuie să știi cum să acționezi.

4. Există anumite categorii de persoane mai predispuse la alergii? De exemplu, copiii sau bătrânii?

Boala alergică este mult mai frecvent întâlnită la copii sau la tineri în general, mai ales, boala alergică nou apărută. În cazul pacienților mai în vârstă, alergia ca boală nou apărută este mai rară, dar nu este imposibil.

Pentru ambele categorii de vârstă, oricând, în funcție de unii factori de mediu (poluare, schimbarea mediului, sezoane mai ploioase sau secetă), de statusul lor imunologic de la acel moment (perioade cu infecții repetate, tratamente antibiotice prelungite) există riscul să reapară manifestări ale unei alergii mai vechi care ani de zile a fost fără manifestări.

5. S-a observat în ultimii ani o creștere a numărului persoanelor care sunt alergice?

Numărul de pacienți alergici este în creștere. Această situație este consecința schimbării modului de alimentație, a schimbării calității alimentelor, care sunt tratate ca să reziste la temperaturi mai mari la secetă, ele schimbându-și structura. Perioada de pandemie a venit și ea „în ajutor“, pentru că am folosit foarte mult dezinfectanții, unii au utilizat dezinfectanți puternici, lampe UV de sterilizat, ceea ce nu trebuie să o facem în mod obișnuit, pentru că am stricat ambientul și echilibrul din mediul înconjurător. În plus, ne-am izolat foarte mult unii de alții. Alergiile sunt consecințele vremurilor pe care le trăim și le-am trăit.

Alegologia este o specialitate în continuă dezvoltare și schimbare, deoarece lucrurile evoluează în acest domeniu. Numărul de specialiști este raportat cumva și la numărul de cazuri: dacă numărul de pacienți o să crească, probabil va crește și numărul de medici specialiști. Este o specialitate care, în general, îți permite să ai o activitate în ambulator, într-un cabinet medical. Dar sunt și situații în care avem nevoie de medici alergologi în spital. Aici este o arie destul de deficitară, adică nu există medici alergologi în Spitalul Județean Constanța și nici în județele de lângă. Nu sunt medici alergologi nici în cabinetele private.

Printre motivele creșterii numărului de pacienți cu alergii este alimentația. La acestea se adaugă migrația sau schimbarea mediului. Plecăm în alte țări sau oamenii din alte țări vin la noi și, iarăși, este o schimbare a obiceiurilor alimentare, a mediului. Este o schimbare dramatică care impactează mult sistemul imunitar și atunci riscul de apariție a alergiilor crește. Chiar și copiii născuți în Spania sau Italia, din părinți români, atunci când se întorc, după un timp, acasă sunt deja alergici de acolo, ori devin alergici aici. Este o situație pe care am întâlnit-o destul de frecvent.

6. Există tratamente pentru pacienții cu alergii?

Da, există tratamente pe mai multe etape. Întâi, faci profilaxie. Profilaxia înseamnă să diminuezi expunerea pacientului la alergeni. Într-o alergie alimentară îi spui pacientului să nu mănânce un anumit aliment. Alergiile respiratorii apar la contactul cu animalele. Nu ții animal în casă, nu intri în contact cu animalul. Dar sunt și alte situații: copilul merge la meditații, la rude care au animale de companie și nu poți să faci o potilaxie strictă.

Sunt și alergeni de mediu, acarienii din praful de casă, mucegaiurile, poluarea aerului, pe care nu ai cum să le eviți. Sunt anumite măsuri de profilaxie: îi spui pacientului cum să se ferească de expunerea la alergeni în cantitate mare. Asta este primul lucru pe care îl face un medic: sfătuiește pacientul să respecte măsurile de profilaxie.

Al doilea este tratamentul medicamentos, care e simptomatic. Pacientul primește pastile, spray-uri nazale, picături pentru ochi, creme dacă lucrurile se întâmplă pe piele. În general, încercăm tratament topic, adică local, acolo unde este problema. Tratamentul medicamentos este simptomatic, adică tratează simptomele. În momentul în care pacientul oprește tratamentul și se reexpune la alergeni, simptomatologia o să reapară, fie că s-a vindecat sau nu.

Și al treilea nivel de tratament este imunoterapia sau tratamentul de desensibilizare, care este alergen-specific. Acesta se poate face pe o gamă extinsă, într-un mod relativ frecvent pentru alergiile respiratorii. Aici vorbim despre acarinienii din praful de casă și o parte din polenuri. Se poate face și pentru animalele de companie. E un pic mai dificil, dar se poate face.

Există și imunoterapia pentru alte alergii: unele alimentare și unele la veninul de himenopteră. Pentru alergiile respiratorii, imunoterapia începe în cabinet, împreună cu medicul. Ulterior, în cazul administrărilor sublinguale, pacientul își face tratamentul acasă minim 3 ani. Există și varianta de imunoterapie injectabilă, în care pacientul urmează să se prezinte la cabinet pentru administrarea tratamentului injectabil lunar, minim 3 ani.

Astea ar fi variantele de tratament. Deci imunoterapia este cea care încearcă să vindece alergia. Tratamentul medicamentos tratează simptomele, dar alergia rămâne. Profilaxia este un lucru pe care îl facem ca să aducem un beneficiu în calitatea vieții pacientului.

7. Ce teste sau investigații sunt recomandate pentru identificarea exactă a alergenilor?

Pentru că discutăm despre alergiile respiratorii sezoniere, testarea se poate face direct pe pacient. Este o testare in vivo, adică testarea cutanată PRICK. Mai sunt variantele de dozare din sânge, testările serologice sau in vitro, dozarea per alergen, IgE specific, dozarea în panel. De asemenea, acum există și o variantă mai exactă  – diagnosticul molecular alergologic, care este mai complex.

Când discutăm de o alergie respiratorie ne vom orienta către testarea cutanată PRICK, care este o  variantă mai puțin costositoare pentru pacient, este accesibilă și rapidă, deoarece primim răspunsul într-o jumătate de oră.

În acest caz, trebuie îndeplinite niște condiții: pacientul va face o pauză de medicamente antihistaminice, timp de 5 zile, nu trebuie să aibă leziunii cutanate, deoarece testarea se face la nivelul antebrațului. Testarea nu este dureroasă, dar presupune o ușoară atingere cu un bețișor, care are un vârf ascuțit. Practic se penetrează foarte fin tegumentul și pătrunde alergenul în piele. Dacă pacientul este alergic, se observă o reacție locală. Asta este cea mai simplă variantă. În cazul în care pacientul nu cooperează, recurgem la varianta de testare serologică, analiză de sânge.

Există și situații mai complicate când pacientul are reacții încurcișate între poleni și unele alimente. În situația asta, de obicei, apelăm la diagnosticul molecular, pentru că lucrurile se limpezesc mult mai repede pentru pacient.

8. Ce sfaturi practice recomandați pacienților pentru a-și reduce expunerea la polen sau alți factori alergeni în această perioadă?

Polenul este împărțit pe sezoane de polenizare. Avem arborii timpurii care înfloresc în perioada de februarie-martie. În aprilie-mai-iunie există polenul de graminee, iar în perioada august-octombrie avem polenul de buruieni. Practic astea sunt perioadele de polenizare. Din păcate, unii pacienți sunt sensibili la mai multe polenuri și o să aibă o perioadă mai prelungită de sensibilizare. Alții însă au o sensibilizare pe o anumită categorie de polen și vor avea simptomatologie într-o anumită perioadă. Asta le putem spune în urma testării cutanate și pacientul știe când își face tratament.

Nu putem să recomandăm pacientului să stea în casă. Atunci le recomandăm să poarte, de exemplu, în cazul expunerii la polen, ochelari de soare, care să fie un pic mai mari astfel încât să protejeze pătunderea polenului direct în ochi. După ce stau afară o perioadă îndelungată, mai ales în zone cu vegetație, atunci când ajung acasă, pacienții trebuie să își spele hainele. De asemenea, pacientul se spală din cap până în picioare, își spală inclusiv părul. Nasul se curăță cu ser fiziologic sau apă de mare. Acesta este o metodă prin care mai reducem cantitatea de polen.

Hainele nu trebuie uscate afară atunci când bate vântul, deoarece se pot încărca cu polen. Ideal este să nu usuce hainele afară. Dacă mergem cu mașina și utilizăm aerul condiționat, filtrele mașinii trebuie să fie curățate. Nu se recomadă să mergem cu mașina cu geamul deschis, deoarece polenul pătrunde la o viteză mai mare și iarăși apar fenomene de conjunctivită. Atenție la mersul pe bicicletă sau pe scuter!

Unii pacienți care sunt dispuși să utilizeze chiar și o mască atât de simptomatici sunt. Nu este o situație contraindicată, dar nu are un beneficiu extraordinar de mare. Este o protecție mecanică, care practic nu permite pătunderea direct a polenului. Dar întotdeauna, le spun pacienților să fie foarte atenți la modul în care manevrează masca, care trebuie aruncată după o singură purtare. Deci dacă o folosesc, o folosesc corect sau nu o folosesc deloc.

9. Ce se întâmplă dacă pacientul intră în șoc anafilactic?

Forma cea mai severă, ca și manifestări și evoluție pentru alergia respiratorie, este astmul. Pacienții acum beneficiază de tratamente inhalatorii, care sunt foarte eficiente pentru astm. Astmul este o boală complet reversibilă sub tratament. Dacă tratamentul este corect, pacienții nu au absolut nicio restricție. Într-o situație severă ajunge un pacient asmatic care nu ascultă medicul și folosește ca tratament medicația care trebuie folosită în situații de urgență. Sunt lucruri pe care noi, medicii, le explicăm pacienților.

Sunt medicamente care pot fi folosite și ca tratament, dar și în caz de urgență. Încercăm să facem switch de la o terapie clasică către tratament în care pacientul are un singur inhalator. Și nu mai ajungem ca pacienții cu alergie respiratorie să facă forme atât de severe, care să ducă la deces. Sigur că se poate ajunge la o situație în care te sperii și ajungi la urgență!

Alergiile alimentare, alergiile la medicamente sau alergiile la veninul de himenoptere pot duce la șoc anafilactic. Dacă pacientul ajunge imediat la spital, i se administrează adrenalină intramuscular. De cele mai multe ori, pacienții, care sunt diagnosticați corect cu alergie la aceste tipuri de alergeni, primesc un dispozitiv preumplut, care conține adrenalină și este făcut special pentru autoadministrație, adică este un autoinjector.

În cazul pacienților cu alergie alimentară, chiar dacă au făcut forme severe de reacție alergică, însă nu au ajuns până la șocul anafilactic, avem un plan de acțiune, pe care îl explicăm pacientului. De cele mai multe ori, pacientul se simte rău, simte că se sufocă, uneori face și hipotensiune, însă are timp să cheme ambulanța.

Dacă descoperim o alergie, care ar putea să le pună viața în pericol, le explicăm pacienților ce se poate întâmpla. Și atunci pacientul are deja medicamentul pregătit, are indicații și recomandări. Din când în când le mai aducem aminte să recitească planul de acțiune la anafilaxie. Și atunci, ei sunt pregătiți și își pot administra tratamentul.

Cei care au alergie alimentară, de obicei, au și autoinjectorul la ei. Sigur că mereu le spun pacienților să fie pregătiți de orice scenariu și să știe ce se poate întâmpla. Și regula cu adrenalina este următoarea: bine că am administrat-o chiar dacă nu era necesar, decât să-mi fi fost necesară și să nu o administrez la timp. Cea care salvează pacientul în cazul șocului anafilactic este adrenalina. Restul tratamentului pe care îl facem, bineînțeles, că ajută, însă adrenalina este cea care ne salvează.

Citește și:

Mușețelul, planta-minune care se culege în luna mai: antiinflamator natural cu efecte calmante