FACSIMIL Scrisoarea lui Vlad Pascu către judecătoarea de la Mangalia: Cine sunt eu?
Știrile zilei
Vlad Pascu a depus, prin avocații săi, o scrisoare adresată judecătoarei cazului 2 Mai, Claudia Carmen Berevoescu. În cele 12 pagini, Vlad Pascu încearcă să își prezinte instanței fața adevărată și nu pe cea pe care i-ar fi creionat-o presa și mărturiile cunoscuților.
Șoferul care a curmat două vieți la 2 Mai, în august 2023, vrea ca judecătorul să știe că scrisoarea a fost scrisă din proprie inițiativă. Documentul este structurat pe cinci capitole: copilăria și primii ani de liceu, cum s-a apucat de droguri, ziua și nopatea de dinaintea accidentului, momentul accidentului și cum ar fi conștentizat ceea ce s-a întâmplat și perioada de arest.
I. „Cine sunt eu, Vlad Pascu? „
Vlad Pascu recunoaște, în prima parte a scrisorii că este un copil de bani gata. Dar că, în același timp, este și o victimă a certurilor interminabile ale părinților lui:
„Acasă eram martor al disputelor de dinaintea divorțului, iar la școală trebuia să fiu elevul model, ceea ce m-a făcut de mic copil să port un fel de mască în spațiul public, pentru a ascunde suferința, deoarece divorțul alor mei a implicat conflicte deschise, poliție, protecția copilului, ajungând chiar să stau o zi într-un centru de plasament, în ciuda averii părinților de ordinul sutelor de mii de euro”.
Vlad Pascu spune că, la școală, a fost un elev foarte bun la învățătură, că a participat la olimpiade naționale, iar la Liceul Henri Coandă a intrat al doilea, la matematică-fizică.
Între timp, spune tânărul, acasă „situația familială se degrada de la o zi la alta. Ai mei rămâneau plecați mai mereu, iar eu rămâneam singur și câte 3 săptămâni dar cu bani la dispoziție. Anturajul meu era unul toxic: era cool să să te etalezi”.
Capitolul al II-lea: „dependența de droguri”
Capitolul al doilea este o pledoarie a faptului că drogurile sunt cele care au stat la baza tuturor necazurilor sale.
„Drogurile în ziua de azi sunt mai accesibile decît băutura, pentru că acolo trebuie să demosntrezi că ești major. Drogurile sunt asociale cu ceva normal: într-o clasă de 26 de elevi, într-a noua, erau consumatori cinci elevi, ajungând la peste 13 într-a XII-a.
Toată lumea, printre care și EU, aveam falsa abilitate de deducție că era imposibil să pățești ceva”.
III. Ziua și noaptea dinaintea accidentului: „Am prizat ceva de pe o farfurie, ce mi s-a spus că e CEVA BUN”
„Am venit cu tata din Olanda pentru un consult stomatologic. (…) Am văzut pe rețelele sociale o postare a zilei onomastice a unei prietene ce avea cazare la Vama Veche. Am decis să mă deplasez cu mașina până acolo.
După ce ne-am plimbat cu Mercedesul, într-adevăr am depășit de cîteva ori limita legală. Am ajuns la cazare și am prizat ceva de pe o farfurie, ceva ce mi s-a zis că este ceva bun, bănuiam că o substanță psihoactivă. Nu a avut un efect resimțit puternic, m-am simțit doar amențit vreo 20-25 de minute”.
În urma unui conflict izbucnit la cazare între participanții la petrecere, Pascu a plecat spre plajă, unde a primit o ofertă de cazare unde „aveau pastile de ecstasy și capsule cu peroxid de azot”.
Pascu amintește de faptul că un echipaj de poliție i-a oprit în trafic și că a fost găsită țigara cu canabis în mașină, dar spune că nu era a lui, pentru că la probele de sânge nu i-a fost găsită substanța.
„După ce am stat la secția de poliție vreo două ore și am fost tetsta alcool-test, am fost condus către mașină. (…) Am decis să plec spre Constanța”.
IV Accidentul: „am simțit un impact puternic, parbrizul s-a prăbușit peste mine și volanul mi-a sărit din mână”
„Conduceam spre Constanța și ascultam muzică și eram destul de obosit. La ieșirea dintr-o curbă am simțit un impact puternic, parbrizul s-a prăbușit peste mine și volanul mi-a sărit din mână.
Nu m-am gândit că aș fi lovit o persoană, am oprit mașina după derapajul pe care l-am simțit și sunt încă surprins că am reușit să redresez mașina. (…)
Am dedus că am lovit vreun animal de talie mare ce ar fi încercat să traverseze strada.
Am evaluat sumar daunele mașinii, m-am scuturat de cioburi, iar în gălăgia infernală ce o făcea motorul V8 al mașinii nu am auzit nimic să îmi atragă atenția și în starea aceea în care eram oricum speriat am decis să întirc spre cea mai apropiată localitate, deoarace nu puteam abandona mașina.
Scriu cu dificultate pentru că acela urma să fie momentul conștientizării la ce s-a întâmplat”.
Vlad Pascu își amintește că a fost oprit de jandarmi, care i-au spus că a UCIS doi tineri. Tânărul spune că nu a crezut, inițial: „Le-am spus, vehement, să verifice, din nou și din nou, deși o parte din mine a început să creadă. La secție am văzut pozele cu cei decedați”.
„Regret nespus și îmi este greu să mă întorc în acea zi neagră ce a cauzat această tragedie, tragedie pentru care sunt aici azi, în fața dumneavoastră, fără nicio pretenție în afară de a se face dreptate”.
V. Perioada de arest: „ajunsesem să mă întreb dacă nu era mai bine ca și viața mea să se fi terminat în acel oribil accident”
„Trei săptămâni nu am putut contacta pe nimeni. Stăteam închis în 10 metri pătrați, 24 de ore din 24. Eram măcinat de regrete, remușcări. Eram de părere că viața mea nu mai are niciun sens și ajunsesem să mă întreb dacă nu era mai bine ca și viața mea să se fi terminat în acel oribil accident”.
În pușcărie a și împlinit 20 de ani Vlad Pascu.
Ulterior, mutat la Poarta Albă, acesta spune că a primit un Cod Penal, pe care a început să îl studieze pentru „a putea înțelege că lucruri precum situația mea sunt finite și față de alte situații există șansa de a-mi prelua controlul asupra vieții”.
Vlad Pascu încheie:
„În fiecare zi mă gândesc la greșelile făcute în trecut, la atitudinea mea rebelă ce mi-a adus numai de pierdut.
Am ajuns la punctul unde să îmi reevaluez viața de la un capăt la celălat, să înțeleg că lucrurile mărunte trebuiau să îmi aducă fericire și împlinire, lucruri banale, precum o plimbare în parc sau o masă în familie alături de cei dragi.
(…) Poate că (această scrisoare n.r.) va reuși să contureze puțin persoana mea cu detalii reale, fapte și trăiri personale, necenzurate de media, opinii publice sau păreri personale ale anumitor persoane ce au ca subiect de discuție tragedia întâmplată, ce mă va marca, probabil, tot restul vieții!”
Reamintim că vineri, 17 ianuarie 2025, a avut loc ultima ședință din Dosarul 2 Mai, când avocații, Vlad Pascu, dar și părinții tinerilor uciși au putut lua cuvântul în fața magistratului de caz.
Procurorul de caz, Vasile Iftinchi, a cerut pedepse la limita maximă prevăzută de lege, astfel:
7 ani pentru ucidere din culpă, 2,8 ani pentru vătămare corporală din culpă, 3,4 ani pentru conducere sub influența alcoolului sau altor substanțe, 4,8 ani pentru părăsirea locului accidentului, cu un total de pedeapsă de 10 ani și jumătate.
Sursa: Sonia Simionov
