Bullyng
Bullyng
Bullying-ul, acest fenomen complex și frecvent de agresiune care se manifestă în special în rândul copiilor și al adolescenților, reprezintă un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își rănește, persecută și intimidează victima prin diferite forme. Vă voi prezenta în continuare o cercetare sociologică în care mai mulți tineri supuși bullyng-ului arată fața nevăzută a acestui fenomen, traumele pe cere le provoacă dar și limitele extreme în care sunt aruncate victimele. Ideea acestei teme a plecat dintr-o suferință proprie, prin care chiar eu am trecut și care mi-a marcat viața de liceu și adolescența. Sper ca aceste povești să fie de ajutor tuturor celor care trec prin așa ceva și o motivație pentru a apela la ajutorul specializat al unui psiholog.
Povestea mea, Andreea Chițu: Suferința tăcută care îți marchează personalitatea

În clasa a IX-a te transferi dintr-o mică comună la oraș. La sat toți erați prieteni, vorbeați foarte mult, spuneați tot ce gândeați. La oraș însă e diferit. E greu să te adaptezi într-o mare de oameni fancy când vii dintr-un loc în care nimeni nu te judeca pentru cum te îmbraci. Auzi tot mai des de la noii tăi colegi: „Am auzit că au adus marfă la SH (n.r.:magazin de haine second hand)”.  

Începe să-ți fie frică să vorbești. Cum deschizi gura, și la ore, și în afara lor, simți că ai o țintă lipită pe spate, o țintă pe care scrie „Luați-mă la mișto”. La ora de română ai încercat totuși să răspunzi, să zici ceva. Nu era un răspuns greșit, dar toți au izbucnit în râs. După o ceartă mai aprinsă, după ora de sport, o colegă îți aruncă următoarele vorbe: „Nu ai dreptul să vorbești pentru că ești de la țară”.

Grup WhatsApp
Grup WhatsApp
Ești o victimă a bullying-ului: „Sigur hainele le speli în aceeași derea în care speli și vasele”

Ești ținta tuturor tipurilor de bullying. Colegii fac grupuri pe WhatsApp, doar pentru a se amuza pe seama ta.  Aruncă, în fiecare pauză, de fiecare dată când au ocazia, cu pufuleți, pixuri, creioane, biluțe de hârtie către tine, te exclud: „Hai că… anul ăsta mai mult ca sigur nu mai ieșim din casă dacă e după țăranii ăștia…”. Pentru că ești de la țară îți vorbesc în cel mai josnic mod posibil: „Sigur hainele le speli în aceeași derea în care speli și vasele”, „La voi acolo la țară este curent sau stați cu lumânarea?”, „Porci, vaci, găini ai? Mulgi vaca dimineața la 5? Când tai porcul nu ne chemi și pe noi?”, sunt doar o parte din lucrurile pe care le auzi frecvent de la colegii tăi.

Publicitate
Energia Residence apartamente de vanzare Constanta

 

Aceasta a fost experiența mea. Am trecut doi ani prin acest coșmar, la începutul liceului, când m-am transferat din mediul rural în mediul urban. Poate fi și povestea ta, dacă ești un elev care s-a mutat din rural în urban. Este un fenomen prin care poți să treci fără ca cineva să știe despre acest lucru.

În România fenomenul de bullying atrage atenția doar în cazurile extreme – sinucidere sau moarte
Bullyng în România
Bullyng în România

Potrivit Salvați Copiii, la nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul de bullying, conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății. 17% dintre copiii de 11 ani au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv de 15 ani, fiind de 23%. Cele mai noi date procesate la nivelul Ministerului Educației Naționale pentru anul școlar 2021-2022 vorbesc despre 9.741 de cazuri de violență la nivel național, cu două mii mai multe cazuri decât în anul școlar 2019 – 2020, când au fost înregistrate 7.715 cazuri. Aproximativ 400.000 de elevi sunt amenințați cu bătaia și 220.000 sunt bătuți de colegi în mod curent în România.

3 DIN 10 COPII SUNT EXCLUȘI DIN GRUPUL DE COLEGI
3 DIN 10 COPII SUNT AMENINȚAȚI CU BĂTAIA SAU LOVIREA DE CĂTRE COLEGI
1 DIN 4 COPII A FOST UMILIT ÎN FAȚA COLEGILOR
UN ELEV VENIT DIN MEDIUL RURAL ÎN MEDIUL URBAN SE AFLĂ ÎNTR-O SITUAȚIE DE VULNERABILITATE

În România, fenomenul atrage atenția doar atunci când consecințele sunt extreme – tentativă de sinucidere sau chiar moartea unui elev agresat în mod constant de colegii săi. În România, autoritățile și opinia publică recunosc că fenomenul există abia atunci când rețelele sociale sunt invadate cu imagini care arată formele extreme ale bullying-ului – bătăi, forme denigratoare la care sunt supuse victimele.

Bullying-ul nu există însă doar la extreme. El ia o serie de forme care, ignorate, minimalizate, încurajate pot escalada.

Acțiunile de bullying se pot lega de felul în care o persoană arată, de etnie, de orientarea sexuală, de modul în care cineva alege să se îmbrace, de statutul social.

Un elev venit din mediul rural în mediul urban este de cele mai multe ori într-o situație de vulnerabilitate generată de separarea de familie, prieteni, de necunoscutul în care se regăsește. În unele situații poate fi vorba inclusiv de o vulnerabilitate provocată de situația financiară.

Copiii din mediul rural ajung în mod frecvent victime ale fenomenului de bullying

Un raport World Vision arată că 51,5% din elevii României învață la sat, iar jumătate dintre aceștia nu-și permit să își continue studiile după finalizarea gimnaziului. În învățământul liceal, rata abandonului școlar a crescut odată cu momentul intrării în lichidare a Școlilor de Arte și Meserii. Chiar dacă unele școli profesionale s-au redeschis, ponderea elevilor de clasa a VIII-a care optează pentru învățământul profesional este sub 15%.

Un elev aflat într-o situație de vulnerabilitate poate ajunge destul de ușor ținta bullying-ului.

Pentru a vedea ce înseamnă bullying-ul dincolo de extreme și cum îl percep elevii din mediul rural care i-au căzut victime am trimis o serie de întrebări către actuali și foști elevi. Au răspuns întrebărilor 62 de persoane.

42 dintre respondenți au fost victimele bullying-ului cauzat de faptul că veneau din mediul rural.

Potrivit organizației neguvernamentale Salvați Copiii, „bullying-ul are loc atunci când o persoană sau un grup se comportă intenționat și repetat astfel încât să facă pe cineva să se simtă rănit, înfricoșat sau jenat. Psihologii definesc bullying-ul ca fiind acțiunile sau amenințările repetate, inițiate de  către una sau mai multe persoane, care au sau sunt percepute a avea mai multă putere sau statut decât ținta lor, pentru a provoca frică, suferință sau rău”.

Există mai multe tipuri de bullying cu care victimele se pot confrunta: bullying-ul fizic (lovirea, împingerea, împiedicarea, furtul bunurilor, agresiunea sexuală), bullying-ul verbal (tachinări, porecle cu conotație negativă, comentarii sexuale inadecvate și batjocură), bullying-ul social (răspândirea de zvonuri, excluderea cuiva din grup), cyber bullying (bullying verbal îmbinat cu bullying social, în mediul digital).

În urma trierii răspunsurilor de la întrebarea legată de experiențele prin care a trecut subiectul, rezultă că o persoană care este victima bullying-ului poate trece prin toate cele patru subcategorii ale acestuia (fizic, social, verbal, cyber bullying). Prin fenomenul de bullying verbal au trecut 33 de respondenți, prin cel social 10 respondenți, prin cel fizic 8 respondenți, iar cyberbullying 2 respondenți.

Statistică chestionar
Statistică chestionar
  • „Mă supuneau la unele lucruri umilitoare, ca și cum eram cățelușa lor, cum mă și numeau. Am fost trasă chiar și de lenjeria intimă”.
  • „Mi se turna apă în cap”.
  • „O fată din clasa mea m-a tras de glugă, aproape am fost sugrumat”.
  • „Mi se puneau porecle de tipul: Barbie, blonda și încercau să pună accent pe faptul că arăt bine, dar nu am nimic în cap”.
  • „Din cauză că purtam ochelari cu dioptrii foarte mari, mă numeau Patrocle”.
  • „În loc să folosească numele meu, colegii mă strigau după numele satului din care proveneam”.
  • „Eram marginalizată, împinsă și desconsiderată”.
  • „Îmi aruncau toate lucrurile și îmi spuneau că nu sunt bună de nimic”.

Toate aceste întâmplări aveau loc în mod sistematic.

Povestea Anei, în vârsta de 19 ani, studentă în anul I: „Am momente în care mi-aș fi dorit să mă nasc la oraș, să stau la bloc”

Ana are vârsta de 19 ani și este studentă în anul I. Ana provine dintr-un sat mic din Suceava. Gimnaziul l-a făcut la sat, liceul într-un oraș din județ. În perioada liceului, Anei i se căutau des în lucruri pentru amuzamentul celor din jur: „Mi-au furat o pereche de căști. Cred că a fost pentru amuzament. Da, am încercat să mă impun, să le spun ceva, dar… nu aveam autoritate”. Ana era conștientă că era atacată pentru că nu avea cine să o protejeze. Cine ar fi intervenit pentru ea?

De asemenea, Ana a fost și victima bullyingului fizic: „De la aruncat scaune până la înjurături și împins pe holuri de la un coleg la celălalt”, precum o minge de ping pong.

În cazul Anei umilințele nu au venit doar din partea colegilor, ci și a cadrelor didactice, care țineau să precizeze că e orfană, că nu are niciun viitor.

Bullying-ul continuă în cazul Anei și în prezent. Este victima bullyingului social, dar și a bullying-ului verbal. Îi este criticat modul în care se îmbracă și este văzută inferioară, deoarece nu are „haine de firmă”.

Ana este exclusă, un fenomen pe care l-a simțit chiar în ziua discuției noastre. „La noi în clasă, sunt cinci rânduri a câte cinci bănci. Am intrat prima azi în clasă. Clasa este cumva împărțită în două și noi am fost aproximativ 20 astăzi. Pe partea mea nu s-a așezat nimeni. Le simt privirile superioare, ca și cum nici n-aș fi acolo”.

„Am momente în care mi-aș fi dorit să mă nasc la oraș, să stau la bloc”, mi-a spus Ana, crezând că astfel nu ar fi fost ținta atacurilor colegilor ei.

Povestea lui Lucian, în vârstă de 24 de ani, student în anul al IV-lea: „Îmi venea să mă sinucid din cauza bullyingului”

Pentru Lucian Kavarro, precum și-a dorit să îl numim, elev venit din mediul rural, coșmarul a început în clasa a IX-a și s-a întins până în semestrul al II-lea al clasei a XI-a. „Primul an a fost groaznic, mereu am fost luat în râs, batjocorit din cauză că eram eu. Sunt o fire mai calmă, mai introvertită, îmi este greu să mă integrez social într-un grup nou. Erau câțiva colegi care nu îmi dădeau pace deloc, unul dintre ei îmi arunca cu bile de hârtie în cap, același mi-a pus piedică, chiar dacă nu făceam nimic, doar mergeam liniștit. Țin minte că am fost lovit cu ghiozdanul de unul dintre agresori. Pe lângă faptul că eram exclus în această perioadă, începuseră să se ia și de aspectul meu fizic: Ăsta face cutremur când merge sau cade etajul”. 

A avut momente în care a vrut să termine cu totul: „Îmi venea să mă sinucid din cauza bullyingului”. Nimeni nu știa prin ce trecea Lucian. Nu a încercat să meargă la un psiholog, în ciuda faptului că la el în liceu exista un psiholog. Acum știe că a greșit că nu a povestit nimănui despre experiențele prin care a trecut: „Preferam să tac. Preferam să îndur. Credeam că nu va înțelege nimeni. Credeam că nu le va păsa. Consider că este important să povestim cuiva, eu nu am spus nimănui și mi-a fost foarte greu, simțeam că sunt singur contra lor. Trebuie să găsim ceva care să acționeze precum un pansament. Eu ascultam muzică, scriam versuri și mă ajuta să uit mai ușor despre lucrurile care mi se întâmplau”. 

TĂCEREA victimelor

21 dintre respondenți au declarat că, atunci când au fost țintele agresiunilor și umilințelor colegilor nu au discutat cu nimeni despre cele întâmplate, iar 44 de respondenți nu au depus plângere. Respondenții care au depus plângere au menționat și reacțiile de care s-au lovit:

  • „Profesorii i-au certat pe colegi, dar destul de superficial. Nu au fost sancțiuni”.
  • „Nu am fost luată în serios. În unele cazuri, am fost eu învinovățită pentru ce îmi făceau colegii mei”.
  • „Indiferență”.
  • „Colegii au fost certați. O persoană care m-a lovit grav la coloană nu a pățit nimic, nu a putut fi exmatriculată”.
  • „Au ridicat din umeri”.
  • „Au luat măsuri temporare pentru a stopa fenomenul”.
  • „Mi-au fost date sfaturi”.
Răspunsuri chestionar
Răspunsuri chestionar

„Există un psiholog sau un consilier psihologic în școala/liceul tău?”, la această întrebare, 39 de respondenți au răspuns cu „Da”, 12 persoane au răspuns cu „Nu”. 

29 de persoane au afirmat că nu au mers niciodată la psiholog/consilier. 8 persoane au mers de 1-3 ori și 4 persoane de mai mult de 4-5 ori.

  • I. L. : „Nu eram conștient de ce însemna consilierea. Aveam o profesoară care țin minte că venea de 2-3 ori pe lună, dar nu știu pentru ce își lua banii. Practic ea nu consilia pe nimeni”. 
  • A. L. : „Mă programam în timpul orelor, mă învoiam de la profesori. Profesorii nu au zis niciodată că nu mă lasă să merg. O ședință decurgea prin a povesti ce am pățit sau ce sentimente am față de anumite lucruri. Unul dintre exercițiile pe care le făceam era să notez lucruri supărătoare pe o foaie și să le acord un scor de la 0 la 100 pentru a le compara. Trebuia să văd frontiera dintre exagerare și realitate”. 
De la rolul de victimă la rolul de agresor
Silvia Guță Foto: Facebook
Silvia Guță Foto: Facebook

Silvia Guță este psiholog și terapeut experimental. Silvia mi-a vorbit despre structura organizatorică a Centrului de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE) pentru a expune mai bine situația consilierilor psihologici în instituțiile de învățământ: „Psihologii școlari nu sunt de fapt psihologi. Au studii de psihologie, dar nu sunt încadrați precum consilieri psihologici sau psihologi. Din ceea ce știu eu despre infrastructura CMBRAE este vorba despre subfinanțare sau lipsă de personal. Sunt prea puțini oameni care să acopere și munca de teren. Pe hârtie există personal, dar oamenii de pe hârtie nu au cum să acopere volumul de muncă din teren”. 

Legea spune că fiecare instituție de învățământ trebuie să aibă un consilier psihologic la 500 de elevi, însă Silvia mi-a menționat că există situații în care nu este așa: „Uneori, un consilier psihologic trebuie să deservească cinci sau șase școli. Există consilieri școlari care deservesc peste 2000 de elevi. Felul în care este gestionat bugetul este, de asemenea, o problemă. Fondurile care sunt distribuite din bugetul de stat pentru educație sunt folosite pentru baza acesteia, spre exemplu criza manualelor. Oamenii luptă pentru nevoile mai urgente prima dată”.

Psihologul s-a raportat și la însemnătatea fenomenului de bullying și a încercat să expună modul în care victima bullying-ului poate migra din rolul de victimă în rolul de agresor, menționând și consecințele acestui fenomen, pe termen lung: „Bullying-ul este un fenomen social care imprimă sentimentele de rușine toxică în victime și le face să se identifice, pe perioade lungi, cu rolul de victimă. Adeseori au tendința să migreze și în rolul de abuzator sau agresor atunci când se află într-o poziție de autoritate. Fostele victime manifestă tulburări și dificultăți care fac parte din sfera anxietății și depresiei, și în viața adultă, la mult timp după încheierea expunerii directe la agresorii din școală”.  

Povestea Ionelei, în vârsta de 25 de ani, agent servicii client la o multinațională din București: „Timp de 8 ani, aproape în fiecare zi, băieții nu mă scoteau din urâtă, țărancă și nespălată”

Ionela, în vârstă de 25 de ani, a completat chestionarul distribuit către posibilele victime ale fenomenului de bullying și discriminare în urma transferului din mediul rural în mediul urban. Ionela a fost de acord să discutăm mai multe despre experiența prin care a trecut, experiență care încă lasă urme adânci în viața ei de zi cu zi: „Toate s-au reflectat mult mai târziu și s-au transformat în neîncredere, anxietate, frica de a mă destăinui și încercarea de a căuta atenție în locuri sau la persoane nepotrivite”.

Povestea Ionelei a început la vârsta de 7 ani când s-a mutat cu bunica ei în mediul urban. Părinții ei au considerat că va avea un viitor mai bun dacă va studia „la oraș”. 15 ani a fost plecată de lângă părinții ei, departe de casă.

Ionela mi-a menționat că nu știa ce înseamnă bullying: „Fenomenul de bullying de care nu eram conștientă a început de când m-am transferat de la mine de la țară, la oraș. Eram foarte timidă, foarte tristă. Țin minte că trei zile am plâns neîncetat”. Aceasta consideră că tristețea ei a reprezentat o oportunitate pentru cei din jur să se ia de ea: „Timp de 8 ani de zile, aproape în fiecare zi, băieții nu mă scoteau din urâtă, țărancă și nespălată. Se vedea că erau enervați că aveam note bune, automat dacă vin de la țară părinții mei ar trebui să fie proști”. 

Tânăra mi-a menționat și despre competițiile care aveau loc între ea și colegii ei, dar și mustrările pe care i le aduceau părinții colegilor ei. Mi-a relatat o întâmplare din timpul tombolei de Crăciun: „Doamna învățătoare mi-a dat un bilet care a fost câștigător. Am auzit din spatele meu: ia uite și la țăranca asta… a venit ea să ne ia premiile”. 

De la 13 ani Ionela a început să asculte HipHop de stradă: „În special BUG Mafia sau La Familia, eu cântam prin clasă, în momentul în care vrei să faci parte dintr-o comunitate începi să asculți și un gen de muzică care s-ar plia pe comunitatea respectivă”. Un coleg, despre care Ionela mi-a menționat că era principalul care se lua de ea, era foarte deranjat de acest lucru, iar la începutul unei ore de limba română, s-a ridicat în picioare și i-a spus profesoarei: „Vine de la țară și vorbește așa, ascultă muzica asta de stradă”. Profesoara i-a zis că în ciuda tipului de muzică pe care o ascultă, Ionela este un elev model, vorbește frumos și corect la ora de română și participă la concursuri și olimpiade.

În prezent Ionela are un prieten și a reușit să își găsească și un job: „Lucrurile prin care am trecut nu se manifestă în viața socială și mă bucur”. Ele se manifestă însă în capacitatea ei de a reacționa, de a interacționa cu ceilalți în situații tensionate, conflictuale: „Încerc să nu rănesc persoana respectivă, chiar dacă ea m-a rănit. Nu pot să jignesc sau să răspund înapoi”. Când își căuta un job și primea refuz după refuz ajungea să fie extrem de critică cu ea: „Și când nu îmi găsesc un job, îmi spun nu ești bună de nimic!”. Se ceartă pe ea, așa cum o mustrau părinții colegilor ei.

Mărturii ale celor care au participat la fenomenul de bullyng: ”Băieții îi puneau filme pentru adulți și o sileau să se uite”

În 60% din cazuri amenințările, umilințele și gesturile de agresiune au fost comise de grupuri de colegi. Am discutat cu cei care făceau parte din aceste grupuri.

Florentina V., studentă în anul II la UOC a povestit despre bullying-ul într-un liceu în care elevii proveneau, în principal, din mediul rural: „Era o colegă dintr-un sat. Avea o situație materială precară: nu se spăla, avea păduchi. Băieții o numeau grasă, nespălată, se transformau și începeau să facă ca toate animalele. Evita să vorbească cu cineva, credea că toți erau dușmani. Băieții îi puneau filme pentru adulți și o sileau să se uite, ea refuza, spunând că nu are 18 ani și că acolo scrie că trebuie să ai peste 18 ani. Ea citea multe cărți, știa foarte multe. Probabil a fost vorba și de invidie”.

Cine a fost agresorul
Cine a fost agresorul

Cei care inițiază sau săvârșesc gesturile de bullying privesc totul ca pe o modalitate de a glumi. Andreea A., studentă în anul II la Universitatea „Ovidius” din Constanța (UOC) a mărturisit: „Eu mă luam după alții. Aveam o fată mai plinuță în clasă și băieții o numeau urangutan. Fata respectivă mirosea și destul de urât, i se reproșa și acest lucru. La un moment dat, țin minte că a răbufnit și a început să plângă. Trebuie să spui că te deranjează”.

Bianca A., studentă în anul II la UOC a fost în aceeași clasă cu Andreea A.: „Eram complici. Noi râdeam și susțineam actul de bullying”.

Ministerul Educației….. speră că toate unitățile școlare au deja aceste grupuri de acțiune anti-bullying

Legislația din România în ceea ce privește fenomenul de bullying a fost introdusă în anii 2019-2020. Legea nr. 221/2019 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 are ca scop prevenirea și combaterea bullyingului în spațiile destinate învățământului. Legea a fost aprobată în anul 2019, iar normele metodologice au apărut în anul 2020. Potrivit acestora, în fiecare unitate de învățământ trebuie să existe un grup de acțiune anti-bullying din care să facă parte maximum 10 persoane.

În timp ce în România atenția acordată de către autorități bullying-ului este una recentă, la nivel european există țări care investesc în programe anti-bullying de aproape 20 de ani. Un document al Comisiei Europene menit să inventarieze aceste programe arată că țări precum Grecia, Croația și Belgia au dezvoltat încă din 2003-2004 programe pentru combaterea fenomenului. Germania și Regatul Unit au introdus în 2007 programul anti-bullying „FearNot”, o aplicație, concepută pentru a favoriza intervențiile celor din jur. Elevii își postează datele și experiențele prin care trec. Aplicația vizează categoria de vârstă 6-12 ani. Spania a trecut din 2012 la un alt nivel acordând atenție cyberbullying-ului.

În 2021 România începea să organizeze la nivelul unităților de învățământ grupuri de acțiune anti-bullying. Pentru mai multe informații despre stadiul acestui proces l-am contactat pe secretarul de stat pe învățământul preuniversitar din cadrul Ministerului Educației Sorin Ion.

„De la începutul anului acesta școlar, din septembrie, am  transmis tuturor unităților de învățământ să își formeze acest grup. În mod normal, există în toate unitățile de învățământ preuniversitar. Este destul de dificil să le verificăm, solicitarea noastră a fost foarte clară. Împărțim munca la 42, o verificăm prin intermediul Inspectoratelor Școlare Județene. N-avem nici un motiv să credem că acestea nu și-au făcut treaba”.

Cu alte cuvinte, în 2022, Ministerul Educației speră că toate unitățile școlare au deja aceste grupuri de acțiune. Ministerul nu are însă o certitudine pentru că nu colectează date. Cum ar putea în acest caz ministerul să îmbunătățească politicile care să combată bullying-ul dacă nu știe cum stau lucrurile în teren? Cum face ministerul monitorizare în lipsa datelor?

În 2022, România are legislație privitoare la bullying și speranța că ea este aplicată corect în instituțiile de învățământ.

Notă: Această cercetare sociologică a fost realizată în perioada aprilie – mai 2022

Foto: Ilustrativ (www.pixabay.com)

Publicitate
Zen Residence – Constanta, apartamente de 2 - 3 camere direct dezvoltator imobiliar

Ne puteți urmări și pe Facebook, Twitter sau Google News!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Introduceți aici numele dvs.