Îngerul păzitor, ISU Constanța și un sugar salvat de la moarte
Știrile zilei
Reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului Constanța au făcut public un dialog dintre un părinte și dispecer, atunci când cel dintâi a apelat la serviciul 112, după ce bebelușul lui s-a înecat cu lapte.
Vorbim despre un caz real iar discuția s-a petrecut pe 10 februarie, în dispeceratul ISU Constanța.
Cu ajutorul indicațiilor operatorului de la numărul unic de urgență 112, părinții și au salvat copilul până la sosirea ambulanței.
Redăm integral dialogul postat pe pagina de Facebook a ISU Dobrogea
„- 112, ce urgență aveti?
– Veniți repede, nu mai respiră, are buzele vinete!!
Din detaliile din foaia de caz, văd: „copil 1 lună”
– Doamnă, ce s-a întâmplat?! Cu ce s-a înecat copilul? Ce face acum?
– Veniți, veniți, nu mai respiră!!! Veniți, cu lapte s-a înecat!
Un sentiment aiurea te cuprinde, „piele de găină”, starea in care ai vrea să te ridici de pe scaun să te duci să ajuți.
Intr-o fracțiune de secundă realizezi ce se întâmplă și incepi să ii explici, pe intelesul apelantului ce are de facut:
– Doamnă, puneți mâna sub copil, il țineți intins pe mana, pe antebraț, cu fața in jos, paralel cu solul.
– Vă rooog, veniți repede!!!
– Doamnă, un echipaj SMURD a plecat deja spre dumneavoastră, vă rog mult să vă liniștiți să il putem ajuta pe micuț, dacă eu vă țin la telefon nu înseamnă că ambulanța nu a plecat.
Faceți ce v-am spus!
Din fundal, o voce de bărbat, mult mai calmă:
– L-am pus!
– Perfect, bateți copilul pe spate, între omoplati, cu miscare de-a lungul corpului, până spre ceafă. Nu foarte tare!
În fundal, (îți dai seama că telefonul a fost pus pe funcția „difuzor” deoarece ii auzi pe amândoi), se aude cum bărbatul face ce i-am spus.
Dupa aproximativ 5-10 secunde aud un plânset de copil.
Vă amintiți de sentimentul descris mai devreme?
Eh, acum este opusul, te încearcă un nod in gât, evident, de fericire, dar te aduni și continui să ii intrebi cum se simte micuțul.
Panica pe mama, continua să apese, deși micuțul plângea cât il țineau plămâni (lucru foarte bun!)
– Veniți, vă rog, veniti, plânge foarte tare!!
– Doamna este un lucru foarte bun că plânge, pentru a putea plânge ii trebuie mult aer, lucru care ne dă de înțeles ca el este ok la momentul actual. Repet: un echipaj este deja in drum spre dumneavoastră.
Te uiți pe monitorul in care vezi locația echipajului și vezi: „la caz”
– Doamnă, colegii mei au ajuns la dumneavoastră, mai departe se vor ocupa ei de cel mic. Vă mulțumesc că ați colaborat, va doresc multa sănătate!
– Da, au ajuns acum, vă multumim foarte mult!
– Mulțumesc și eu, o seară buna!
Tot acest dialog a durat undeva la 2-3 minute, minute care, pentru familie au insemnat ore, iar pentru noi, secunde!
Atunci când apelați 112, înțelegeți că, dumneavoastră ii puteti ajuta foarte mult pe cei pentru care cereți ajutor, atâta timp cât sunteți calmi și răspundeți la intrebarile noastre, întrebări care pe dumneavoastră poate vă supără, poate vi se par absurde, dar pe noi ne ajuta.”
