Tinerii excepționali ai Constanța: Andreea Pavel, olimpica ce a învățat să transforme eșecul în succes: Adevărata performanță înseamnă să nu renunți!

Trei calificări la etapa națională a Olimpiadei Naționale de Biologie, o medalie de bronz la concursul „Medici de mâine”, sute de ore de voluntariat și experiențe de leadership în proiecte educaționale și culturale. Acesta este doar o parte din parcursul impresionant al Andreei Pavel, proaspătă absolventă a Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Cu o pasiune autentică pentru biologie și cu dorința de a urma o carieră în medicină, Andreea vorbește deschis despre reușite, eșecuri, lecțiile învățate în anii de liceu și oamenii care i-au influențat drumul.

Într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, tânăra dezvăluie cum a reușit să transforme fiecare provocare într-o oportunitate de creștere și de ce consideră că acceptarea eșecului este una dintre cele mai importante lecții pentru generația sa.

1. Cine este Andreea Pavel și cum ai descrie parcusrul tău de până acum ?

Sunt o adolescentă cu vise mari, la fel ca oricare adolescent la începutul vieții de adult, cu o pasiune arzătoare pentru biologie, în mod special pentru citologie, genetică și anatomie și căreia îi place să lucreze cu oamenii.

Asemenea modului în care organismul se dezvoltă, construind si apoi remodelând, așa a fost și parcursul meu. Am încercat multe … am cântat la chitară, am făcut teatru, am practicat diferite sporturi, am studiat diferite materii la nivel înalt, am făcut voluntariat oriunde am avut ocazia, și în final am descoperit ce îmi place, ce nu îmi place și ce vreau să descopăr în continuare. Am avut multe suișuri și coborâșuri, care m-au făcut să fiu mai puternică și să visez mai departe!

2. De unde a pornit pasiunea ta pentru biologie?

De mică m-a atras acest domeniu, cel mai probabil datorită mamei mele care de-a lungul copilăriei mele mi-ai tot povestit cum să deosebesc frunzele după formă sau numărul de lobi, mi-a vorbit despre anatomie și natură. Așadar atracția mea făță de biologie a fost firească cumva. Însă nu dintotdeauna am fost atrasă de biologie și de științele necesare pentru a-i înțelege profunzimile. Ba chiar până aproape de finalul gimnaziului am fost atrasă de studiul limbilor străine având mici tangențe cu biologia prin prisma mamei. Nici nu am știut că vreau să fac performanță în acest domeniu până la liceu, iar dorința mea de a merge la Olimpiada Națională de Biologie nu a fost de fapt dorința de a studia biologie, ci eram pur și simplu curioasă de a vedea cum este să mergi la o olimpiada națională, acest domeniu mi s-a părut că mi-ar fi cel mai la îndemână, având în vedere contextul. Am descoperit totuși o lume fascinantă.

3. Ai reușit să te califici de trei ori la etapă națională a Olimpiadei de Biologie. Care dintre aceste experiențe te-a marcat cel mai mult?

Toată experiențele au fost marcante, unele au fost mai fericite,altele pline de momente triste dar așa sunt olimpiadele și nu trebuie să ne ferim de aceste momente. În clasa a IX a am fost foarte fericită și mi a plăcut foarte mult experiența în sine. Cred că este una dintre cele mai frumoase săptămâni din viața mea de liceu. În clasa a X a am suferit mult și am suferit mult după,chiar și în clasa a XI a după ce nu am reușit să mă calific la națională. Pe ambele experiențe le aș numi eșecuri,dar cred că de fapt au fost unele dintre cele mai benefice experiențe din timpul liceului și din viața mea pentru că m-au pus făță în față cu emoțiile mele și am fost obligată cumva să le gestionez nu doar să mă concentrez pe ceea ce pot învăța și să înțeleg că o parte importantă din ceea ce înseamnă să fii olimpic este să înveți să gestionezi emoțiile legate de un eșec,lucru  care poate fi dificil de multe ori.Clasa a XII a a fost că o întoarcere la matcă,la materia de clasa a IX a dar la  alt nivel. Genetică a rămas, și cred că va rămâne, domeniul meu preferat din biologie. Așa că mi a oferit oportunitatea să profundez un domeniu dificil nou și cred că destul de SF pentru mulți,să descopăr orașe noi, oameni noi în mod special și să-mi creex amintiri minunate.

4. Ai obținut și o medalie de bronz la Concursul Național „Medici de mâine”. Cum ai trăit această experiență?

A fost o experiențe intensă…A fost o competiție destul de dură, chiar dacă nu este olimpiadă. Mi-am testat cunoștințele, am avut șansa să trăiesc situații noi pe care fiecare examen le aduce, indiferent că vorbim de examen de bac, de olimpiadă, de admitere sau de un concurs cum este acesta. În plus am descoperit un oraș nou, micuț, dar tare cochet și frumos și m-am revăzut cu prieteni de la olimpiadă pe care îi cunoscuseram în alți ani.

5. Există un profesor sau un mentor care te-a inspirat în drumul tău?

În viața mea, pe lângă părinți, au existat 2 persoane care mi-au marcat parcursul dezvoltării academice și personale. La un moment dat un profesor de matematică m-a ajutat să înțeleg tainele încâlcite ale matematicii, astfel deschizându-mi calea spre lumea științelor ale naturii, căci după cum știm cu toții, fizică, chimia și chiar biologia nu există fără matematică. Nu cred că viața mea și parcursul meu academic ar fi arătat la fel fără ajutorul dumnealui. Pe această cale îi mulțumesc foarte mult! Sper că știe cât de mult a contat!

Și nu pot să nu o menționez pe doamna Daniela Ghițoiu (Dana cum îi zicem noi) care a contribuit fenomenal de mult la transformarea copilului agitat care eram, într-o adolescentă care are încredere că poate să își întinde aripile și să zboare până unde vrea! A dat glas visurilor mele și m-a ajutat să creez concepte inovative în cadrul activităților de voluntariat și m-a susținut mereu…

Ar mai fi de menționat multe persoane, doamna dirigintă din liceu, pe umărul căreia am plâns de foarte multe ori și care mereu m-a consolat, și multe alte persoane importante!

6. Te implici în activități de voluntariat încă din 2021. Ce te-a determinat să alegi acest drum? Cum ai ajuns să faci parte din Asociația T.E.A.M.?

Deși sunt voluntar din 2021, fac parte din asociație încă din 2014, de la începutul ei participând la activități ca beneficiar până în clasa a VII-a, când am putut deveni voluntar. Apoi am devenit asistent, trainer, iar la acest moment sunt trainer organizator. Cred că toate drumurile mele în viață și toate deciziile pe care le iau la acest moment în legătură cu viitorul sau cu prezentul meu au rădăcini foarte adânci în copilăria mea și în adolescența mea timpurie și au la temelie foarte multe lucruri învățate și foarte multe experiențe trăite în diferite contexte.

Astfel că și evoluția mea de la voluntar la organizator în asociație, la fel ca decizia de a-mi aprofunda cunoștiintele în domeniul biologiei, a fost firească. Însă de dataaceasta am știut de mică, de la primele activități că îmi doresc să fiu și eu ca formatorii mai mari, așteptând cu multă îndârjire să ajung în locul lor.

 

7. Ce ai învățat din rolul de formator în cadrul asociației?

Sunt multe de zi despre ce am putut să învăț în acești cinci ani de când sunt voluntar în asociație. Sunt, cu siguranță, și mai multe lucruri pe care voi avea șansa să le învăț. Totuși cred că cele mai importante sunt capacitatea de adaptare indiferent de situație, lucrul sub presiune și păstrarea calmului în condiții dificile. Și să am răbdare. Îmi aduc aminte că atunci când am început primele ore de voluntariat eram o fire mai nerăbdătoare, rapidă și mai impulsivă. Încă mai sunt repezită uneori, dar am învățat să am răbdare să iau lucrurile așa cum sunt, să nu mai iau decizii pripite, să ascult fiecare persoană în parte și să iau cele mai bune decizii, în situații de criză, având toate informațiile necesare. Am învățat să cer ajutor și să nu las orgoliul să mă oprească din a cere ajutor pentru că uneori chiar nu pot să rezolv totul singură.

Mi-am dezvoltat creativitatea, gândirea ludică și critică. Am învățat să gândesc jocuri complexe și să le prezint în față colegilor mei, susținându-mi ideile cu argumente. O idee creativă, bună care nu este susținută de argumente este ca un arbore dezrădăcinat.

Și o altă lecție importantă învățată este despre anturaj și cât de mult te poate ajuta să ai o echipă indiferent că vorbim de familie prieteni apropiați care să te susțină și cărora tu să le oferi susținerea ta zi de zi pentru că astfel vă puteți ridică unii pe alții.

8. Ce abilități ai dobândit prin voluntariat și care te ajută astăzi în viața de zi cu zi?

Aici cred că e foarte important să menționez lucrul sub presiune, adaptabilitatea, dar și creativitatea. Fiind la finalul unei etape în care am participat la diverse competiții școlare și activități de voluntariat am trecut prin multe situații destul de stresante, emoționante (cum este cazul examenelor) sau în care a trebuit să iau foarte multe decizii în aparență, fără o importanță foarte mare, dar de care ținea integritatea evenimentului și modul în care el se desfășoară, într-un timp foarte scurt. Să poți să faci asta, și nu o dată, chiar de mai multe ori pe zi, în cadrul unei activități, înconjurată de oameni noi, fiecare cu așteptările lui (și să fim sinceri toată lumea se așteaptă să nu greșeșți), cred că este mai greu de învățat și mai ales de suportat.

9. Ai coordonat echipa de PR și Media a Festivalului Internațional de Teatru „Aplauze”. Cum a fost această experiență și ce satisfacțîi ți-a adus această experiență?

Cei trei ani în care am fost coordonator al echipei de PR&MEDIA și în care am fost în echipa de organizare a festivalului mi-au permis să descopăr oameni talentați, responsabili de la care am avut multe de învățat. Am vizionat de asemenea multe piese de teatru excelente puse în scenă de viitori actori, mesajele lor rămânându-mi și acum în minte.

10. Care sunt cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă un bun coordonator?

Într-un cuvânt … răbdare. Foarte mult răbdare. Anul trecut am avut în echipa peste 200 de voluntari, de la cei de clasa a IX-a care erau tare curioși să descopere tainele festivalului, la cei mai mari care știau cum se derulează lucrurile. Astfel, răbdarea a fost mereu un atuu important. Apar mereu situații neprevăzute sau pe care este uneori mai greu să le prevezi și trebuie mereu să fii răbdător și să nu te panichezi, pentru a putea găși soluții.

11. Ce planuri ai după terminarea liceului? Te vezi urmând o carieră în medicină, având în vedere rezultatele tale la biologie?

Într-adevăr îmi doresc că din toamnă să urmez cursurile Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” Bucureșți, iar după terminarea acesteia îmi doresc să devin medic și mi-ar plăcea tare mult să urmez o specializare chirurgicală precum ATI, neurochirurgie, medicină de urgențe etc…

12. Care sunt obiectivele tale pentru următorii ani?

Obiectivul meu principal pentru anii de facultate și de după este să mă bucur de ceea ce pot descoperi și învăța, să călătoresc, să aflu ce specializare mi s-ar potrivi cu adevărat și să creez legături autentice și puternice cu cei care mă înconjoară.

13. Ce ai învățat despre ține prin toate experiențele pe care le-ai avut până acum?

Am învățat ce nu îmi place, să fac și ce îmi place, și cred că e foarte dificil să ai la acest punct al vieții o părere destul de clară despre aceste aspecte. Am învățat să am încredere în mine și să îmbrățișez eșecul ca parte a drumului meu spre succes.

14. Dacă ai putea transmite un singur mesaj generației tale, care ar fi acesta?

Să accepte eșecul! Chiar dacă e greu, dureros și chiar dacă pare că e imposibil să te ridici. De multe ori vedem succesul că un drum lin, dar în realitate el nu este așa…Viața e de obicei plină de durere, încercări și eșec mai mult decât de bucurii și de succes. Și tocmai asta o face specială, frumusețea ei vine din acest echilibru. Liniaritatea, pe o electrocardiogramă înseamnă că ai ajuns la final…așa că luați viața așa cum e.

Make the most out of it!