Interviu cu regizoarea Anelise Sălan, despre proiectul intitulat Documentar de Hârșova: Vocea ta contează, chiar dacă pare că nu te aude nimeni la început!
Tinerii excepționali ai Constanței
Proiectul Documentar de Harsova, editia a II-a, este un atelier intensiv de film documentar pentru liceeni, un concept marca The L Studio, coordonat de Anelise Sălan, fiind co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Partenerii locali sunt Liceul Teoretic Ioan Cotovu Hârșova, Biblioteca Orășenească Hârșova și Primăria Hârșova. Prin acest atelier de film, Hârșova devine un exemplu de cum se poate construi cultură cinematografică acolo unde infrastructura lipsește, iar tinerii își pot spune poveștile în mod profesionist, direct de pe terenul comunității lor.
Anelise Sălan este regizoare de film documentar. Filmul de debut a fost selectat la Festivalul de Film Astra Sibiu și One World Romania, precum și festivaluri internationale de film pentru drepturile omului. În prezent, este doctorandă în Ștințele Comunicării la Universitatea București. După o experiență de 12 ani în televiziune la PRO TV, virează spre industria video și documentar. Este, de asemenea, antreprenoare culturală, organizând workshop-uri pentru tineri și copii din comunități vulnerabile.
Regizoarea Anelise Sălan coordonează proiectul Documentar de Harsova, editia a II-a, este un atelier intensiv de film documentar pentru liceeni, un concept marca The L Studio.
În orașul Hârșova, unde nu există cinematograf, 20 de elevi de liceu participă în această vară la un workshop intensiv de film documentar. Timp de două luni, adolescenții vor explora universul cinematografiei documentare prin ateliere teoretice și practice susținute de regizori români tineri, dar deja premiați la festivaluri de profil. La final, filmele realizate de aceștia vor fi proiectate pentru comunitatea locală și înscrise în festivaluri de film din România. Atelierul de film se desfășoară în trei etape, acoperind perioada iunie–august 2025.
Participanții vor învăța cum se construiește un documentar, de la idee la montaj, și vor lucra în echipe sau individual, alegând dintre cinci tipuri de film: documentar turistic/istoric, de arhivă, personal, experimental sau antropologic/observațional. Filmele finale vor fi încărcate pe o platformă digitală accesibilă publicului larg. Cele mai bune trei producții vor fi premiate: Premiul I – cameră de filmat GoPro cu accesorii (echivalent 2.000 lei), Premiul II – set de video podcast (echivalent 1.000 lei), Premiul III – excursie la MIMA – Muzeul Imersiv al Noilor Arte din București (echivalent 500 lei).
În timpul ultimei etape vor fi organizate trei seri de proiecții în aer liber. Vor fi prezentate documentare studențești și filme românești premiate, iar la finalul fiecărei seri va avea loc o tombolă cu premii pentru public. Accesul este gratuit, iar evenimentele sunt deschise tuturor locuitorilor din Hârșova. Printre regizorii implicați în proiect se numără Andra Tarara, câștigătoare a premiului pentru cel mai bun documentar românesc la Astra Film Sibiu 2021 și nominalizată la Premiile Gopo în același an, precum și Andrei Tache Codreanu, al cărui film studențesc a avut premiera la Festivalul de la Cannes în 2025.
Într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, Anelise Sălan a vorbit despre ideea atelierului care a pornit din dorința de a promova filmul documentar în orașe fără cinematograf, cum este și Hârșova, după o primă experiență similară la Giurgiu. Proiectul are o puternică dimensiune educațională și comunitară, dorind să atragă atenția asupra lipsei de infrastructură culturală și să inspire autoritățile locale să creeze spații de proiecție. Structurat în trei etape – pre-producție, filmare și montaj – atelierul îi ajută pe elevi să înțeleagă cum se spune o poveste reală prin film și le oferă competențe de bază în compoziție vizuală, interviu, filmare și editare. Elevii învață să observe lumea din jur și să-și transforme ideile în scurtmetraje documentare personale. Reacțiile acestora au fost pozitive, alegând teme variate și abordări complexe. Participarea unor regizori premiați, precum Andrei Tache Codreanu și Andra Tarara, a fost motivantă pentru elevi.
Masterclass-urile susținute de Ioana Flora și Iulia Rugină au adus un plus de încredere și deschidere în exprimare. Impactul asupra elevilor este semnificativ, aceștia ajungând să privească orașul Hârșova cu alți ochi – ca pe un loc plin de istorie, sens și oameni valoroși. Proiectul va continua, dacă va primi finanțare, în alte localități dunărene fără cinematograf. Mesajul final pentru adolescenții din orașele mici este de încurajare: să înceapă cu ceea ce au la îndemână, să-și spună povestea și să creadă în potențialul lor creativ.
1. Cum a luat naștere ideea acestui proiect și de ce ați ales Hârșova ca loc de desfășurare?
În România, din păcate, documentarul nu este foarte popular în cinema, cu excepția festivalurilor de gen și cred că pentru a schimba lucrul acesta e nevoie de inițiative în educație. Am derulat o primă variantă a proiectului la Giurgiu, oraș fără cinema. Apoi am zis să rămânem aproape de Dunăre și să cautăm și alte orașe fără cinema din zonă și așa am ajuns la Hârșova.
2. Ce înseamnă pentru dvs. să derulați un program cinematografic într-un oraș fără cinematograf?
A fost fix criteriul după care am ales orașele, tocmai pentru că voiam să deschidem discuția despre nevoia de cinema a unei comunități, în speranța că va fi un imbold pentru autorități fie de a renova cinematografe vechi, fie de a amenaja spații pentru proiecții de film.
3. Cum ați structurat cele trei etape ale atelierului și ce urmăresc ele din punct de vedere educativ?
Proiectul a trecut prin multe schimbări în încercarea de a găsi varianta optimă pentru ca elevii să aibă suficient timp pentru a lucra la scurtmetrajele lor. Am pornit de la 8 zile, apoi 10, două săptâmâni și abia anul trecut am propus varianta extinsă de două luni. Am gândit 3 etape intensive care se concentrează fiecare pe câte un aspect al realizării unul film: pre-producție, producție și post-producție. În prima etapă, sunt concentrate ateliere teoretice despre istoria documentarului, tipuri de documentar și o privire mai amănunțită asupra documentarului de arhivă. Ele urmăresc să inspire elevii în alegerea subiectului și a tipului de documentar prin care doresc să îl dezvolte. Urmează niste ateliere mai practice, Masterclass-ul de interviu de documentar și alelierul de imagine, care inițiază elevii în noțiunle de bază ale compoziției, incadraturilor, tipuri de filmare, etc. În a doua etapă, elevii propun un subiect sau un personaj pentru documentarul lor și încep filmările. Eu îi voi ajuta pe partea narativă și a construcției vizuale. În ultima etapă este programat montajul. Timp de o săptămână, ajutați de doi tineri regizori, elevii lucrează intens la editarea de imagine și sunet. La final, filmele lor vor fi proiectate în comunitate.
4. Ce competențe specifice doriți să dobândească elevii participanți până la finalul proiectului?
Până la finalul proiectului, îmi doresc ca elevii să înțeleagă ce înseamnă să spui o poveste reală prin film. Vor învăța să observe atent lumea din jur, să își aleagă un subiect care le spune ceva și să-l transforme într-un scurtmetraj documentar personal. Pe parcurs, vor dobândi noțiuni de bază de compoziție vizuală, interviu, filmare și montaj, dar și capacitatea de a lucra în echipă și de a duce un proiect de la idee la ecran. La final, vor pleca nu doar cu filmele lor, ci și cu încrederea că pot avea o voce și un punct de vedere propriu.
5. Care au fost reacțiile și alegerile elevilor în fața celor cinci tipuri de documentare propuse?
M-am bucurat să constat că au gusturi diferite și că au ales variante diverse: avem un documentar istoric, unul observațional, două personale și un portret.
6. Ce v-a surprins cel mai mult în abordarea elevilor sau în poveștile pe care au ales să le spună?
M-au surprins că nu aleg varianta cea mai simplă. Că sunt dispuși să petreacă mai mult timp căutând să ilustreze subiecte dificile. Că vor să folosească metafore vizuale.
Regizoarea Anelise Sălan: „Crede în ce simți și dă-i formă. Restul se învață pe parcurs!”
7. Ce înseamnă pentru elevi să lucreze cu regizori români premiați la festivaluri importante?
Sunt inspirationali. Faptul că au reușit la 25 de ani este o dovadă că se poate, iar elevii sunt astfel incurajați.
8. Ce impact ați observat că au masterclass-urile susținute de Ioana Flora și Iulia Rugină asupra participanților?
Cele două profesioniste îmbină experiența în film și educație cu o metodă de predare clară și eficientă. Mai mult decât atât, reușesc să creeze o atmosferă relaxată și deschisă, care te încurajează să te exprimi liber și cu încredere.
10. Care este rolul Andrei Tache Codreanu și al Andrei Tarara în interacțiunea directă cu elevii?
Andrei i-a ajutat mult să înțeleagă arcul naratic, conflictul, persoanjele antagonice. Andra le-a dărâmat mitul despre arhivă care nu este ceva prafuit și plictisitor ci o resursă plină de povești.
11. Cum sperați să se schimbe percepția elevilor asupra orașului lor după această experiență?
Sper ca, după această experiență, elevii să-și privească orașul cu alți ochi — nu ca pe un loc „obișnuit” sau „banal”, ci ca pe un spațiu plin de povești, oameni și straturi nevăzute. Prin procesul de documentare și filmare, orașul devine o sursă de inspirație și de sens, iar ei încep să-l simtă mai viu, mai personal, mai „al lor”.
12. Ce urmează după terminarea proiectului? Există planuri de continuare sau extindere în alte localități?
Dorim să păstrăm Dunărea ca liant și să ducem proiectul și în alte localități fără cinema. Dar asta depinde mult și de fondurile care vor fi disponibile la anul.
13. Dacă ați putea transmite un mesaj adolescenților din orașe mici, care visează să creeze, dar nu au acces la resurse, care ar fi acela?
Să nu aștepți „momentul perfect” sau „resursele potrivite”. Începe cu ce ai — un telefon, o idee, un prieten. Vocea ta contează, chiar dacă pare că nu te aude nimeni la început. Nu locul în care trăiești îți definește potențialul, ci curajul de a spune o poveste. Crede în ce simți și dă-i formă. Restul se învață pe parcurs.
Sursă foto: Anelise Sălan/arhivă personală
Citește și:
