Muzeul de Istorie Constanța, amintiri despre Andrei Aricescu, specialistul care a scos la iveală detalii inedite despre prezența armatei romane în Dobrogea
Cultură
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța continuă seria aducerilor-aminte despre trecutul bătrânului pământ dobrogean de la malul Mării Negre, astăzi, 29 iulie 2026, reprezentanții instituției vorbind despre istoricul Andrei Aricescu, un adevărat deschizător de drumuri în studiul prezenței armatei romane în spațiul dobrogean.
Ziua de 29 iulie marchează comemorarea arheologului și epigrafistului Andrei Aricescu (28 septembrie 1935-29 iulie 1991), unul dintre specialiștii care au contribuit semnificativ la cercetarea țărmului vest-pontic și la valorificarea patrimoniului arheologic românesc, spune Muzeul de Istorie prin reprezentanții săi.
Dispărut prematur, înainte de a împlini 56 de ani, Andrei Aricescu a lăsat în urmă studii dedicate Scythiei Minor și armatei romane din spațiul dobrogean, care continuă să reprezinte un reper pentru generațiile de cercetători.
Născut la București, într-o familie de intelectuali, Andrei Aricescu și-a desăvârșit întreaga formare în Capitală, arată Muzeul de Istorie pin reprezentanții săi.
Andrei Aricescu a absolvit Liceul Clasic (1949-1953), apoi Secția limbi clasice din cadrul Facultății de filologie a Universității București (1953-1958). Pregătirea solidă în limbile greacă și latină avea să constituie fundamentul viitoarei sale activități de cercetare.
În anul 1975 și-a susținut doctoratul în istorie, cu teza „Armata în Dobrogea romană”, lucrare care avea să-i definească direcția principală de cercetare.
După absolvirea facultății, la sugestia foștilor săi dascăli, a fost repartizat la Muzeul Regional de Arheologie Dobrogea.
Venit inițial în această instituție pentru a se preocupa de epigrafie, activitatea desfășurată în muzeu și contactul direct cu șantierele arheologice l-au apropiat de arheologie, arată Muzeul de Istorie Constanța prin reprezentanții săi.
Astfel, acesta a participat la cercetările de la Tomis, Techirghiol (1959), Limanu (1960), a condus săpăturile de la Sâmbătă Nouă (1960), Castelu (1961), Nicolae Bălcescu (1962), Gura Dobrogei (1962), Hârșova (1964) și altele. După aceste incursiuni arheologice din primii ani ai carierei, s-a întors la preocuparea sa de bază: epigrafia și interpretarea izvoarelor antice referitoare la Dobrogea romană.
Muzeul de Istorie Constanța arată că, în perioada 1965-1975, specialistul a activat în cadrul Institutului Pedagogic Constanța, unde a predat limba latină, lingvistică și istoria limbii române.
Ulterior, s-a transferat la Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Național al municipiului București, inițial ca muzeograf, apoi ca șef al instituției. Seriozitatea și disciplina care l-au caracterizat au făcut ca din anul 1979 să fie promovat director adjunct cu probleme de patrimoniu cultural național în fostul Consiliu al Culturii.
A fost un adevărat profesionist, spune Muzeul de Istorie Constanța prin reprezentanții săi, un „omul de meserie”, unul dintre cei care cunoșteau în profunzime rolul muzeului și responsabilitățile acestei instituții, sprijinind modernizarea activităților muzeale și acordând o atenție deosebită evidenței, conservării și restaurării patrimoniului.
În urma reorganizării Consiliului Culturii, Andrei Aricescu a devenit redactor la Editura Sport-Turism. Din această poziție a inițiat colecția „Monumente și muzee”, în cadrul căreia au fost publicate numeroase volume de înaltă ținută științifică, contribuind la valorificarea patrimoniului cultural național.
După evenimentele din decembrie 1989 s-a alăturat Direcția Muzeelor și Colecțiilor din Ministerul Culturii, pentru a continua ceea ce începuse la editură: ordonarea publicațiilor muzeelor după un plan editorial bine conceput.
„Pornind singur în această muncă, începând din mai 1990, era pe cale să înființeze un oficiu sau o editură, Museion, specializată în publicarea materialelor științifice și de popularizare ale muzeelor. De astă dată o boală necruțătoare i-a întrerupt toate planurile frumoase și fructuoasă ce le croise pentru sectorul muzeistic național” – a consemnat Vasile Barbu, cel care i-a fost prieten, coleg și colaborator apropiat, în articolul dedicat din Pontica XXIV, citat de Muzeul de Istorie.
Opera științifică a lui Andrei Aricescu este dominată de studiile de epigrafie, istorie militară și topografie antică. Cercetările privind inscripțiile, identificarea unor localități și reconstituirea itinerariilor antice, precum și analiza rolului unităților militare în procesul de romanizare a Dobrogei au adus interpretări noi și au schimbat perspectiva asupra unor probleme istorice importante.
Lucrarea „Armata în Dobrogea romană”, publicată în 1977 și reeditată ulterior în limba engleză la Oxford, a fost distinsă cu Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române. Această cercetare la consacrat pe Andrei Aricescu drept un deschizător de drumuri în studiul istoriei militare a provinciei.
Totodată, a colaborat la realizarea volumelor „Tezaurul de sculpturi de la Tomis” (1963), alături de Vasile Canarache, Vasile Barbu și Adrian Rădulescu, „Noi monumente epigrafice din Scythia Minor” (1964), alături de Vasile Barbu, N. Gostar, Gh. Poenaru Bordea și A. Rădulescu, precum și la „Enciclopedia civilizației romane” (1982), pentru care a redactat majoritatea articolelor dedicate armatei romane și o parte dintre cele referitoare la Dobrogea romană.
Reclama zilei vine din anul 1927: „Atențiune – Important la Librăria Dobrogeană – str. Ștefan cel Mare 44 – A sosit un mare transport de Patefoane – 10 modele cele mai noi – importate direct din fabrică – Vânzare și în rate cu prețuri ce desfid orice concurență – Plăci cântate de cei mai celebri artiști vindem cu 95 lei placa” (Dobrogea Jună, 29 iulie 1927)
Sursă informații și foto: Vasile Barbu, Andrei Aricescu (1935–1991), în Pontica, XXIV, 1991, p. 443–447
OBSERVAȚII:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Citește și:
