De ce contestă olandezii de la Damen vânzarea Damen Mangalia în condițiile Codului de procedură civilă: Compania Romplumb SA, adjudecată după 13 ani, printre exemplele propuse
Economie
Grupul olandez Damen Holding BV, compania-mamă a șantierului Damen Mangalia și, totodată, acționar minoritar al Damen Shipyards Mangalia SA (cu 49%, restul de 51% revenind Statului Român prin Ministerul Economiei prin Șantierul Naval 2 Mai SA), a contestat la Curtea de Apel decizia judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța de a dispuns vânzarea Damen Mangalia în condițiile Codului de procedură civilă, respectiv (spus pe scurt), cu scăderea prețului după organizarea unor licitații anulate.
Damen Mangalia Sursa foto: CITR SPRL
După cum vom arăta mai jos, printre argumentele aduse de grupul olandez Damen prin reprezentanți pentru admiterea apelului declarat se numără și exemplul companiei Romplumb SA care, după cum se arată în motivele de apel, „a necesitat aproximativ 13 ani până la adjudecare, cu doar două licitații fără adjudecare imediat înainte de vânzare, dar cu un istoric îndelungat al dosarului din 2012“.
Facem aici precizarea că, după admiterea de către judecătorul sindic a cererii lichidatorului judiciar CITR SPRL de vânzare a șantierului Damen Mangalia în condițiile Codului de procedură civilă, șantierul a fost adjudecat la licitația de vineri, 9 octombrie 2026, de compania Rheinmetall Real Estate România SRL, pentru suma de 138.034.320,47 de milioane de euro fără TVA, conform informațiilor oficiale transmise de lichidatorul judiciar.
În paralel, apelul declarat de Damen Holding BV împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a admis cererea de vânzare a șantierului Damen Mangalia în condițiile Codului de procedură civilă se află în atenția Curții de Apel Constanța, unde a primit indicativul 3753/118/2024/a62, data primului termen nefiind încă stabilită.
Din motivele de apel invocate de Damen Holding BV
Așa cum arătam mai sus, printre motivele de apel invocate de compania olandeză Damen Holding BV împotriva vânzării șantierului Damen Mangalia în condițiile Codului de procedură civilă se numără și exemplul mai multor companii industriale pentru a căror valorificare au fost necesari mai mulți ani, față de cele trei licitații anulate (câte erau la momentul admiterii cererii lichidatorului judiciar) pentru Damen Mangalia.
Astfel, alături de alte argumente, se arată în motivele de apel formulate de Damen Holding BV următoarele:
„În România există multiple precedente de active industriale valorificate în proceduri de insolvenţă sau faliment. Cu alte cuvinte, procedura de valorificare a activelor DSMa nu este o situaţie fără precedent astfel încât să nu existe ghidare pentru instanţele de judecată în ce priveşte termenul rezonabil de încercări de valorificare.
Din analiza mai multor cazuri de platforme industriale din România vândute în proceduri de insolvenţă şi faliment, reiese că durata până la adjudecare variază, însă nu s-a limitat la 3 luni. De exemplu:
- Energy Bio Chemicals SA (Platforma Industrială CAROM, ansamblu funcțional cuprinzând 2.456.654 mp teren, construcții, echipamente, instalații, utilaje, stocuri şi marca,,CAROM”, în Onești, jud. Bacău) a necesitat aproximativ 5 ani până la adjudecare, cu minimum 12-15 licitații fără ofertanți documentate;
- Romplumb SA (Platforma Industrială Romplumb, ansamblu funcțional cuprinzând 130.799 mp teren cu utilități, construcţii şi mijloace fixe, în Maramureş) a necesitat aproximativ 13 ani până la adjudecare, cu doar 2 licitații fără adjudecare imediat înainte de vânzare, dar cu un istoric îndelungat al dosarului din 2012;
- La Oltchim SA au trecut aproximativ 5 ani până la adjudecarea integrală a activelor în procedura falimentului, după ce 40% din activele fuseseră achiziţionate în reorganizare pentru peste 127 milioane EUR).
- Complexul Energetic Hunedoara se află în procedură de aproximativ 5 ani, fără ca activele să fie încă valorificate.
Astfel, niciunul dintre aceste active industriale complexe, comparabile ca natură cu Şantierul Naval Mangalia, nu a fost valorificat într-un interval de sub un an, iar toate au necesitat un număr substanţial de licitații eşuate (de la 12 la peste 90).
Pe de altă parte, după cum rezultă şi din regulamentul aprobat de creditorii DSMa, valorificarea era încă la prima sa etapă, o primă rundă de testare a pieţei la preț plin, urmată, conform documentației pregătite de lichidator, de o eventuală revizuire ulterioară prin revenire la Adunarea Creditorilor“.
De asemenea, grupul Damen Holding BV a precizat că, la momentul la care cererea lichidatorului judiciar privind valorificarea Damen Mangalia a fost admisă de judecătorul sindic, blocajul despre care a vorbit instanța în motivarea deciziei „lipsea cu desăvârșire“.
În plus, grupul Damen Holding BV a mai arătat prin reprezentanții săi legali că șantierul Damen Mangalia ar fi putut fi vândut pe bucăți, dacă nu s-ar fi putut valorifica integral în condițiile stabilite.
protestul angajaților Damen Mangalia din 28 aprilie 2026, după pronunțarea hotărârii de intrare în faliment
În motivele de apel, Damen Holding BV a mai arătat următoarele:
„Cu alte cuvinte, judecătorul-sindic a fost sesizat prematur nu doar în raport cu numărul de licitaţii (3 din 6), ci şi în raport cu procedura subsidiară de revizuire convenită intern, care nu a fost nici măcar încercată.
În acest context, lichidatorul judiciar ar fi trebuit să iniţieze consultări cu creditorii, pentru a identifica alte propuneri de valorificare a bunurilor care să presupună o încercare reală de valorificare a bunurilor şantierului la un preţ cât de apropiat posibil de valoarea reală a acestora, iar nu o strategie cum a fost cea propusă în trecut, care presupunea scăderea la mai puţin de jumătate a valorii activului de la a doua şedinţă de licitaţie a activului.
De exemplu, în măsura în care valorificarea ca un activ integral funcțional nu a condus la rezultate pozitive prin primele demersuri, s-ar putea propune și adopta o valorificare a activelor împărţite în mai multe pachete funcționale, astfel încât mai mulţi investitori să poată avea oportunitatea de a achiziționa un sub-ansamblu funcțional (care să asigure continuarea activității economice în şantier) pentru care să plătească o sumă mai mică decât preţul de piaţă al activelor întregului şantier, dar corespunzătoare valorii activelor cumpărate.
În acest sens, amintim şi că Rheinmetall, potențialul investitor la care CITR a făcut referire anterior, a declarat public că este interesat de aproximativ 10-15% din capacitatea Şantierului Naval Mangalia pentru construcția de nave militare, aceasta fiind probabil justificarea asocierii cu MSC care să utilizeze o altă parte din şantier pentru activităţi care vizează nave civile.
Cu alte cuvinte, din analiza informațiilor disponibile public, pare că interesul exprimat de investitori vizează activități specifice pe care aceştia să le exercite pe amplasamentul Şantierului Naval din Mangalia, iar nu pentru toate activele întregul amplasament.
Astfel, o împărţire a activului în componente funcționale ar permite comercializarea fiecărei secţiuni către investitorii cei mai motivați să îi acorde valoare, în loc să se creeze premisele vânzării activelor la un singur investitor pentru un preț foarte scăzut“.
Totodată, grupul olandez Damen Holding BV a mai făcut următoarele precizări, alături de alte argumente menite să convingă instanța de apel:
„În orice caz, din experiența reprezentanților subscrisei, un interval de 3-6 luni nu schimbă condiția activului, iar degradările relevante în condiții de conservare corespunzătoare ar putea apărea, în mod normal, după 2-3 ani.
Un risc de degradare accelerat, astfel cum susţine CITR, ar putea apărea dacă nu s-au luat sau nu se vor lua măsurile de conservare corespunzătoare, respectiv nu s-au efectuat şi nu se efectuează verificări periodice. Oricum, protecția activului este necesară în orice situaţie, iar costurile invocate de CITR nu sunt neobişnuite pentru un asemenea activ, nereprezentând o împrejurare excepţională. Ele reprezintă costurile obişnuite şi inerente procedurii de lichidare a unui activ industrial de asemenea dimensiuni.
În orice caz, nu creditorii trebuie să suporte consecințele unei eventuale conservări deficitare prin forţarea unei vânzări premature, la un preţ mult scăzut.
Nu în ultimul rând, acumularea unor costuri de conservare nu poate servi ca argument pentru justificarea admiterii cererii CITR de autorizare a unui mecanism care permite vânzarea accelerată şi care creează oportunitatea obţinerii unui preț mult mai scăzut decât valoarea activelor.
Orice procedură care implică societăţi cu active industriale a presupus costuri de conservare a acestora, iar acest aspect nu a fost utilizat ca argument pentru derogarea de la regula în materia valorificării prin intervenția judecătorului sindic.
În al patrulea rând, argumentul privind pierderea personalului este irelevant din mai multe considerente.
Pierderea personalului s-a produs deja prin concedierile colective efectuate.
În plus, nu există nicio garanţie ca următorul investitor va reangaja forţa de muncă la care CITR face referire, întrucât fiecare investitor are un anumit plan de afaceri, propriile proceduri şi propriul model de producţie care poate implica angajarea altor persoane decât cele care au lucrat anterior în Şantier. Oricum, din informațiile subscrisei nu există niciun angajament formal din partea Rheinmetall şi MSC ce priveşte preluarea forţei de muncă care a activat anterior în Şantier nici în documentele prezentate creditorilor, nici în informațiile publice“.
În acest context, rămâne de văzut ce va decide Curtea de Apel Constanța, cu atât mai mult cu cât șantierul Damen Mangalia a fost deja adjudecat la un preț ce reprezintă 75% din valoarea sa de piață.
Sursa foto 2: CITR SPRL
OBSERVAȚII:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Citește și:
